Adrian Tăbăcaru, prima operă rock inspirată din ”Luceafărul” lui Eminescu: ”Lucifer”

Este vorba despre opera ”Lucifer”, care are la bază versurile poemului filozofic “Luceafărul”, de Mihai Eminescu, tradus în engleză de către Dimitrie Cuclin.

În acest proiect, Tăbăcaru colaborează cu foarte mulți artiști, actori și muzicieni români și străini - iar artistul a mărturisit că i-ar plăcea foarte mult ca această operă rock să fie pusă în scenă, regizată, de maestrul Silviu Purcărete, pe care îl admiră pentru viziunea sa legată de ”Faust”.

Din acest motiv, l-am rugat să ne ofere câteva detalii despre această operă la care lucrează de mai mult de un an de zile.

Cristian Matei ”Mumu”: Salutare, Adrian. Să o luăm de la început :) Pentru că este vorba de un proiect despre care nu s-a mai vorbit aproape deloc până acum în public, în presă, adică, dă-ne te rog detalii despre proiectul la care lucrezi de ceva vreme, de mai bine de un an.

În primul rând, de ce ai ales Eminescu pentru o opera rock în limba engleză, care va ajunge şi în străinătate. Adică, bun, Eminescu = România, înseamnă foarte mult pentru noi, ca români, şi chiar şi în anumite cercuri de peste hotare. Dar aici este vorba de muzică, va veţi afla în faţa unor rockeri străini de 20 - 30 de ani, care probabil n-au auzit în viaţa lor de acest mare poet. Nu crezi că rişti să nu se înţeleagă absolut nimic despre ceea ce se va întâmpla pe scenă? Sau te bazezi strict pe linia muzicală şi pe show...

Adrian Tăbăcaru: Salut Mumu, mulţumesc pentru ocazia de a face public acest proiect care pentru mine înseamnă foarte mult. Este ofranda mea muzicală dedicată unui geniu care după cum ştim, pătrunde cu greu în străinătate datorită complexităţii limbajului şi a formei dificil de tradus în alte limbi păstrându-i în acelaşi timp autenticitatea.

Este unul dintre motivele pentru care Eminescu, peste hotare este înţeles şi apreciat doar în cercuri restrânse. Încerc să propovăduiesc mesajul universal eminescian prin intermediul limbajului muzical. Am ales traducerea bine cunoscutului Dimitrie Cuclin, care mie personal mi se pare cea mai apropiată din punct de vedere muzical, păstrând melodicitatea şi ritmul versurilor raportat la versiunea în română. Dimitrie Cuclin, compozitor, muzicolog, filozof, traducător şi scriitor a reuşit să traducă "Luceafărul" menţinând esenţa mesajului, dar şi muzicalitatea şi ritmica versurilor, oferind ocazia interpretării acestui poem atât în română cât şi în engleză.

Acest proiect se adresează nu doar pasionaţilor de rock, ci tuturor celor care ascultă muzică pentru a-şi încarcă sufletul de emoţie, celor pentru care muzică înseamnă mai mult decât un fundal sonor. Trăiesc cu mentalitatea că publicul trebuie educat şi că datoria unui artist este să exprime ce simte trecând peste limitările impuse de media şi de contextul cultural-artistic în care trăieşte.

Mă bazez în primul rând pe puterea mesajului universal eminescian, mă bazez pe discursul muzical, pe emoţia interpretării şi pe spectacolul artistic care poate fi într-adevăr uimitor având în vedere subiectul atât de generos.

Cristian Matei ”Mumu”: Până la urmă, ce înseamnă “opera rock”? Cum vezi tu acest concept pe o scenă? Din toate punctele de vedere: muzică, scenariu, organizare şi aşa mai departe. Schițează-ne te rog o imagine de ansamblu, dacă se poate, a lui ”Lucifer”..

Adrian Tăbăcaru: Deşi îmi place să o denumesc “opera rock”, acest proiect depăşeşte graniţele acestui gen teatral-muzical, fiind mai de grabă o fuziune de stiluri ce pornesc de la muzică clasică, operă, rock progresiv, muzică de meditaţie, ajungând la metal extrem atunci când tensiunea emoţională se află în punctul culminant. Atunci când spun metal extrem sunt în totalitate pregătit şi îmi asum că mulţi vor înţelege mai greu aceste părţi puternic încărcate emoţional.

Dar aşa cum Beethoven era considerat cel mai "zgomotos" compozitor de către contemporanii săi, mă aştept la reacţii diverse din partea ascultătorilor.

Ca şi dimensiuni îmi imaginez "Luceafărul" asemeni lui "Faust" pus în scenă de Silviu Purcărete, care şi acum, numai gândindu-mă la ce am văzut, simt cum îmi amorţeşte capul.

Dat fiind că este o lucrare liric-muzicală, o văd construită în jurul unei orchestre cu o partidă de percuţie extinsă, cu un cor format din 80 de oameni şi 20 de voci de copii şi o formaţie de rock progresiv.

Îmi doresc ca Silviu Purcărete să regizeze "Luceafărul" pentru că are din ce să construiască o epopee de dimensiuni colosale, aşa cum o face cu orice temă pe care o abordează. Îmi imaginez cum într-o zi domnul Purcărete mă sună şi îmi spune că este interesat să pună în scenă "Lucifer"... Dar poate că ar trebui să mă trezesc la realitate şi să continui să fac tot ce pot cu ajutorul celor apropiaţi.

Pentru că îmi place să fac lucrurile cu paşi mărunţi dar siguri, pentru început mi-am propus să lansez “Lucifer” în forma unui album muzical în limba engleză. Mai departe voi prezenta acest concept în spectacole muzicale pe scena românească, dar şi în străinătate, recent primind o promisiune că îndată ce finalizez partitura generală să susţin un concert alături de o orchestra din Varşovia.

Cu forţe proprii, mai mult de atât nu cred că voi putea să realizez. Trăiesc cu speranţa că într-o zi am să primesc acel telefon de la cineva care va putea duce mai departe acest proiect.

Cristian Matei ”Mumu”: Apropo de “Lucifer”. Poţi să ne explici cum ai făcut analogia între “Luceafărul” şi “Lucifer”? Lăsând la o parte faptul că Lucifer din latină se poate traduce prin “aducător de lumină”, care poate fi interpretat drept “steaua dimineţii” sau “steaua zilei”, adică “Luceafărul”, ne poţi spune care este legătură directă pe care o vezi între simbolul răului şi acest poem? Până la urmă, “Luceafărul” a fost decretat oficial drept cel mai lung poem de….dragoste! Dragoste...Lucifer??

Adrian Tăbăcaru: Am să citez pe unul dintre traducătorii de seama ai operei eminesciene şi anume pe Corneliu M. Popescu, premiat post-mortem de către Poetry Society din Anglia pentru activitatea sa: "Cu privire la folosirea lui Lucifer în locul Luceafărului, ar fi de obiectat că Lucifer semnifică diavolul şi nu e, ca Luceafărul, o personificare a prinţului luminii, simbolizat de o stea. Asta e incorect. În mitologia engleză, Lucifer ocupă un loc aproape identic cu cel pe care îl deţine Luceafărul în cea românească, mai exact cea a unui prinţ al luminii, vizibil simbolizat de o stea. Ca să traduci Luceafărul prin simplă denumire “Evening-Star” ar însemna să-l văduveşti de orice personalitate." C.M.Popescu.

Cristian Matei ”Mumu”: Sincer, am pus această întrebare şi ca să încerc să ghicesc cum va suna muzica, la modul concret: poate un black metal atmosferic spre industrial, de tip Samael? Sau poate “doar” un heavy-metal clasic? Sau poate niciuna dintre aceste variante :)

Adrian Tăbăcaru: Pentru că simt că sunt în pragul maturităţii mele muzicale şi pentru că toată viaţa am fugit de stereotipuri, pot spune că am abordat muzica acestui spectacol total diferit faţă de ce am compus până acum. Obişnuiesc să fuzionez diferite stiluri muzicale, încerc să aduc elemente cunoscute dar şi noi, pentru că vreau să conduc publicul de la o stare la alta fără a da impresia că nu au de ce să se agaţe în călătoria muzical-sonoră pe care o propun.

Încerc să prezint un concept profund printr-o muzică simplă şi accesibilă la suprafaţă, dar care evoluează treptat şi care poartă ascultătorul într-o experienţă captivantă inedită. Complexitatea vine din profunzime, la fel ca şi mesajul profund al marelui nostru poet.

Cristian Matei ”Mumu”: Vom avea o adaptare a poemului “Luceafărul” sau pur şi simplu o traducere corectă a textului, în limba engleză ?

Adrian Tăbăcaru: Nu este vorba de o adaptare a textului alta decât ceea ce implică traducerea lui. Dat fiind dimensiunile poemului m-am sfătuit cu un profesor de limba şi literatura română, d-na Moraru Anişoara, şi am redus la esenţă mesajul întregului poem, pentru a putea fi prezentat în cadrul unui spectacol.

În momentul acesta materialul muzical durează 45 de minute, dar în spectacol vor fi inserate scene ce pot extinde durata acestuia până la două ore.

Cristian Matei ”Mumu”: Să vorbim puţin şi despre greutăţile cu care te-ai confruntat până acum în acest proiect îndrăzneţ. Sunt de ordin financiar sau poate doar organizatoric, de găsire a colaboratorilor şi de punere în scenă, efectiv, a proiectului? Ce a fost cel mai greu, până acum?

Adrian Tăbăcaru: Mi-am dedicat ultimul an pentru a compune muzica acestui spectacol şi pot spune că nu m-am mai confruntat cu atât de multe stări pe plan emoţional vreodată. Treceam de la depresie la fericire instantaneu, râdeam şi în secunda următoare plângeam, fără să înţeleg de unde vin toate aceste emoţii.

Simţeam o prezenţă puternică în cameră, mă trezeam din somn cu teme muzicale pe care le scriam în mijlocul nopţii, auzeam muzică şi nu-mi dădeam seama dacă este de la vecini sau dacă încep să înnebunesc. La un moment dat am hotărât să fac o pauză şi am "cerut" acelei energii din cameră să-mi dea pace pentru câteva zile, lucru care s-a întâmplat. O săptămâna am fost aproape într-o stare vegetativă, nu aveam putere să mă mişc, nu am reuşit să ies din casă, lucru pe care mi-l doream foarte mult, pentru că nu mai ieşisem de mai mult de două luni, dar eram într-un fel fericit, măcar nebunia muzicală încetase pentru moment şi în sfârşit era linişte.

Într-o notă mai puţin personală, dat fiind că nu mi-am propus un termen fix pentru finalizarea acestui proiect, nu m-am confruntat cu greutăţi nici de ordin financiar, nici organizatoric, cel puţin până acum, când partea muzicală este aproape finalizată.

Toţi cei cu care am colaborat, aproape 20 la număr au îmbrăţişat ideea de a veni să înregistreze pro bono, dat fiind subiectul şi anvergura proiectului. Ce mă face să cred că "Lucifer" va fi foarte bine primit şi în afara ţării este faptul că unul dintre naratori, un actor englez pe care-l putem găsi în filme de la Hollywood cum ar fi "300" sau "Inception", a acceptat propunerea mea, povestindu-i pe scurt prin telefon despre proiect, următoarea zi venind la studio să înregistreze.

Cristian Matei ”Mumu”: Ai făcut o estimare financiară? Cât costă să pui în scenă o astfel de opera rock? Cum vei rezolva această problemă?

Adrian Tăbăcaru: Păi...eu...ei bine...nu ştiu. La capitolul acesta pot afirma că stau bine agăţat într-un pom plutitor în spaţiu. După cum am spus mai devreme, muzical, până la un punct mă pot ocupa singur de producţia acestui spectacol, dar sunt conştient că forţele mele sunt limitate, mai ales din punct de vedere financiar. Sper că la un moment dat va fi cineva interesat de producerea acestei spectacol şi împreună să reuşim să-l plasăm pe Eminescu în circuitul universal alături de Shakespeare sau Baudelaire.

Cristian Matei ”Mumu”: La finalul acestei discuţii, dă-ne te rog detalii şi despre unul dintre cele mai importante aspecte ale acestui proiect: muzicienii, artiştii! Cine sunt cei cu care te-ai gândit să colaborezi şi ce rol vor avea ei în toată această poveste curajoasă.

Adrian Tăbăcaru: Mulţumesc pentru întrebare. Am ales artişti şi muzicieni care pentru mine înseamnă foarte mult, artişti care îşi pun amprenta în artă şi cultură românească. Îi voi enumeră şi cu această ocazie le mulţumesc pentru ajutor.

Maria Hojda - Voce (Cătălina), Răzvan Krivach - (Cătălin/Hyperion), Laura Mihăilă - Voce, Vlad Văcărescu - Voce, Dragoş Creţu - Voce, Andrew Pleavin - Narator, Olimpia Mălai - îngeri, Raluca Stratulat - Vioara şi Viola, Adrian Buciu - Flaute, Andreea Timiras - Celo, Constantin Urziceanu - Clarinet, Mandela Gajol - Flaute orientale, Petre Iftimie - Chitară, Andrei Popa - Chitară, Alexei Nichiforov - Chitară Bas, Dominic Cristea - Bariton.

Distribuţia nu este completă, sunt în căutarea unei voci de bas pentru rolul unui narator.

Cristian Matei ”Mumu”: A, şi încă ceva :) Când estimezi că vom putea vedea Lucifer pe o scenă din România? Şi mai ales unde…

Adrian Tăbăcaru: O astfel de producţie în România poate fi pusă în scenă în aproximativ un an şi sunt câteva săli în care poate fi prezentată integral, săli precum Opera Română, Teatrul Naţional sau Fabrica de Cultură de la Sibiu, dar din nou trebuie să mă trezesc la realitate şi să mă ocup de tot ce pot face cu forţe proprii lăsând timpul să decidă viitorul acestui spectacol. Totuşi, o varianta promoţională a albumului muzical va fi prezentă la sfârşitul acestui an, într-un concert de lansare.

Mai trebuie să precizez că libretul este semnat Ioana Ieronim. Poetă, eseistă şi traducătoare, ea este o figură importantă a zilelor noastre, reprezentând cu măiestrie şi eleganță arta şi cultura românească în străinătate. Înregistrările au fost făcute în studioul Taine-Multimedia, iar tobele vor fi înregistrate în Studio148, alături de Marius Costache.

Mulţumesc încă o dată pentru acest interviu, vă voi ţine la curent cu evoluţia acestui proiect.

Cine este Adrian Tăbăcaru

Adrian Tăbăcaru este un foarte apreciat muzician, toboșar, compozitor și artist multimedia.

Născut în București, Adrian a început să ia lecții de tobe la vârsta de 3 ani, inspirat de pasiunea tatălui său pentru muzică. La vârsta de 6 ani, Adrian a început să susțină primele concerte pe scenă, la diferite festivaluri, împreună cu formația tatălui său.

În 1987 a început cursurile școlii de muzică ”Dinu Lipatti”, unde a învătat să cânte la pian, iar ulterior și-a perfecționat talentul la percuție.

Șase ani mai târziu a înființat trupa TAINE împreună cu Andy Ionescu (chitară și voce). În 1999 a fost admis la Universitatea Națională de Muzică din București, clasa de percuție.

În 2014, Adrian Tăbăcaru a fondat trupa de electro/world/jazz SOUPTRIP împreună cu Tom Brandus, Adrian Buciu, Mandela Gajol, Vlaicu Golcea, Raluca Statulat și Luiza Zan.

Inspirațiile sale muzicale vin din zona muzicii clasice, jazz fusion, muzica electronică și rock-ul progresiv.

În prezent, Adrian Tăbăcaru este un muzician apreciat inclusiv peste hotare, atât ca percuționist cât și ca artist multuimedia, producție video și compozitor.

Detalii găsiți și pe website-ul său oficial: www.adrian-tabacaru.com.

@CristianMatei