Străinii noştri, partea a II-a. Radu, primul pacient cu autism recuperat în România. Medicii nu îi dăduseră vreo şansă

Părinţii lui Radu au adus din Anglia primii terapeuţi comportamentali care au şi făcut cursuri cu psihologi români.

Au fost deschizători de drum într-un domeniu despre care nu se ştiau prea multe, iar autismul era considerat fără speranţă. Copilul care până la 5 ani nu vorbea şi nu interacţiona cu nimeni, e azi vocea copiilor cu autism pe care trebuie să o auzim cu toţii ca să înţelegem ce înseamnă cu adevărat acest diagnostic.

Povestea primului pacient cu autism recuperat în România e spectaculoasă. Azi e un tânăr de 18 ani care se prezintă simplu:

"Sunt Radu şi încerc să înţeleg de ce trăiesc. Sunt Radu şi îmi place să desenez, să citesc. Sunt Radu".

E Radu şi e miracolul care a făcut mii de părinţi să spere. E Radu şi e povestea unui copil căruia niciun specialist nu i-a dat nicio şansă în urmă cu 15 ani când a fost diagnosticat cu autism.

Cristina Nedescu, mama lui Radu: "Era autismul clasic, privirea tulbure şi oriunde în altă parte, te lua de mână si te ducea de mână si te ducea unde avea nevoie".

Psihiatrul nu i-a dat nici o şansă copilului care la trei ani avea stereotipii, nu vorbea şi nu interactiona cu cei din jur.

Cristina Nedescu, mama lui Radu: "Mi-a spus că trebuie să accept şi sa mă obişnuiesc că nu e nimic de făcut. Nu am crezut că nu există soluţie şi motto-ul meu era: Dacă exista pe lumea asta un copil recuperat, radu va fi al doilea şi am căutat modelul şi de aia am înţeles nevoia modelului".

A găsit pe internet povestea unui copil recuperat în India prin terapia ABA. În România nu existau specialişti aşa că a durat doi ani să aducă pe cineva din Anglia. Au angajat psihologi români pe care englezoaica i-a învăţat tehnicile terapiei comportamentale, iar la cinci ani Radu s-a aşezat la masa de lucru.

Radu stătea fata în faţă cu terapeutul, iar un altul în spate pentru a-i ghida răspunsurile când nu le ştia. Fiecare reuşită era recompensată cu o bomboană.

Când răspunde corect trebuie să reacţionaţi exploziv: BRAVOOOO!

Pentru Radu au fost ani întregi de muncă. Uneori, de oboseală adormea pe scaun, dar faptul că sunetele lui deveneau cuvinte l-au motivat să lucreze şi mai mult.

A început să vorbească, să interacţioneze şi încet, încet să descopere lumea.

La şase ani a fost înscris la o grădiniţă de masă ca să înveţe comportamente sociale de la ceilalţi copii. Avea nouă ani cand i-au spus totul despre autism şi despre anii de recuperare. O vreme a fost supărat pentru că primise în sfârşit răspuns pentru toate tachinările la care fusese supus în şcoală. Dar apoi, cu ajutorul părinţilor, a înţeles că e prima voce a copiilor cu autism şi că e dator să vorbeasca despre asta.

Cristina Nedescu, mama lui Radu: "I-am spus că poţi să duci mai departe, tu poţi să o spui mai departe şi a simţit că e cumva datoria lui, am văzut că e confortabil să vorbeasca despre asta".

Radu Nedescu: "Prin această repoziţionare mi-am transformat-o într-un avantaj în sensul să ma simt mândru pentru ce am făcut, să simt că pot să arăt ceva, să aduc un plus"

AJUTĂ COPIII CU AUTISM DIN CENTRUL HORIAMOTOI.RO CU DONAŢII SAU 2% DIN IMPOZITUL PE VENIT

Amintirile lui din vremea terapiei l-au ajutat să îmbunătăţească tehnicile pe care le aplică acum în Centrul Horia Motoi, deschis de părinţii lui pentru a ajuta şi alţi copii.

Radu a exprimat tot ce simţea scriind versuri şi desenând. Toate lucrările se regăsesc într-un volum de poezii lansat când avea 14 ani. De ceva vreme e pasionat de filosofie. De altfel, când l-am vizitat la liceu, unde e elev în ultimul an, era înconjurat de prieteni discutând teme filosofice. 

Cel mai bun prieten al lui, George, îşi aminteşte că în clasa a nouă când s-au cunoscut nu şi-a dat seama că Radu e special.

Va aplica la două univesități din străinătate şi vrea să-şi dedice următorii ani filosofiei.

Tânărul de azi nu isi mai aminteşte deloc de copilul care la cinci ani nu vorbea şi nu interacţiona cu cei din jur. El a fost prima voce a unui copil cu autism care vobea despre ce simt cei aflaţi în spectru.

RADU NEDESCU: "Primul lucru pe care vreau să-l audă părinţii este că se poate, copilul lor se poate recupera şi că există o comunicare şi tot aşa. Şi că de fapt copilul aude, chiar dacă părinţii au senzaţia că nu. Dar nu-şi recunoaşte numele. Ei aud un zgomot intraductibil. Pentru el ăla e zgomotul cu numele lui.
Nu-şi recunoaste numele".

Bazându-se pe poveştile celor care au ieşit din diagnostic, Asociaţia Help Autism a făcut un experiement pe stradă arătându-le oamenilor ce e în mintea unui copil afectat de această tulburare. Au adus un chitarist, un grup de fete, un biciclist care claxona şi le-a pus oamenilor aceste sunete în căşti.