Legăturile lui Ovidiu Tender cu serviciile secrete și afacerile care l-au băgat în închisoare


Ultimul update: Duminica 17 Noiembrie 2019 19:26
Data publicarii: Duminica 17 Noiembrie 2019 15:11
Categorie: Romania, te iubesc!

IMPERIUL TENDER – FILIALA AFRICANĂ III. Oamenii de afaceri români s-au dus în Africa cu mari speranțe de îmbogățire. Cunoșteau evoluția unor țări în tranziție în care corupția și dorința de îmbogățire e comună cu ceea ce s-a întâmplat în România.

Veți vedea ce s-a întâmplat cu concesiunile unor perimetre pentru explorarea și exploatarea de petrol, aur sau metale rare din Senegal făcute de Ovidiu Tender înainte de a ajunge în închisorile românești.

În perioada guvernării PSDR, 2000-2004, Tender a devenit unul dintre cei mai influenți oameni de afaceri ai României, nelipsit din anturajul președintelui Iliescu. Avea atâtea firme că nici nu mai știa cum le cheamă.

-Nici nu știu dacă dvs. le știați câte sunt…

- Nu, nu, erau zeci de firme… Pe vremea aia lucrurile mergând foarte bine, erau în creștere, valorile creșteau, banii erau și ,din cauza asta, probabil că cedam mult mai ușor influențelor de afară, care veneau cu tot felul de propuneri. Am făcut câteva sau chiar mai multe alegeri greșite în programele investiționale, și în Serbia a fost greșit...

-Alegeri greșite și în anturaj, și în partenerii de afaceri?

-Da, am avut. Și acolo am greșit.”

Dar în aceeași perioadă apărea primul scandal major în care este implicat. A sponzorizat două reuniuni ale serviciilor de informații din țările NATO. Atunci l-a cunoscut și pe Willem Matser, un ofițer de informații olandez, oficial NATO.

Ovidiu Tender: “-La Cotroceni, era consilierul Talpeș, el a spus vreau să cunosc oameni de afaceri locali pentru că noi avem voie să facem și afaceri, reprezint un grup de afaceri locali și așa l-am cunoscut pe Matser.

-Vi l-a adus Talpeș?

-Nu, el mi-a facilitat o întâlnire cu el în prezența primului adjunct de la SRI și a primului adjunct de la SIE, Paul Ionescu. Toate întâlnirile pe care le-am avut cu el, ca să nu existe suspiciuni la adresa mea și sub pretextul că nu știu engleză, am cerut pe cineva, o femeie de la servicii.

-Ați cerut suportul Serviciilor de Informații românești…

-De teamă să nu fiu eu supectat, am cerut pe cineva de la ei. Matser s-a apropiat de mine, și-a exprimat dorința să cumpere 49 la sută din grupul meu de firme, 100 de milioane de dolari era oferta lui și pentru asta mi-a cerut tot felul de documente.”

Matser a fost arestat pe aeroportul din Amsterdam și a fost suspectat de o operațiune de spălare de bani pentru niște carteluri de drogurui din Columbia.

Ovidiu Tender: “Citesc în ziar că l-au arestat cu un plic din Columbia, cu un certificate de depozit pe numele firmei mele, habar n-aveam despre ce este vorba.”

Tender a aflat la audierile făcute de autoritățile olandeze de falsificarea unor documente pe numele companiei sale. Matser a fost condamnat în Olanda, dar împotriva lui Tender nu a existat nicio acuzație.

“-În perioada asta, dvs. beneficiat de o protecție din partea serviciilor secrete, din partea lui Talpeș, din partea lui Timofte…

-N-aveam la ce, n-aveam pentru ce…

-Afaceri…

-Nu, nu! După cum v-am mai spus, nu aveau legătură nici serviciile cu afacerile și cu ce făceam eu. Ceea ce făceam eu era să cresc ceea ce am achiziționat și să cresc în perioada Convenției. A fost o conjunctură unică în istoria unei generații, schimbarea de sistem care a creat niște oportunități. Dacă ai știut să profiți de ele, ai reușit, dacă nu, nu!”

În 2003, Ovidiu Tender alături de Frank Timiș au participat la privatizarea Petrom. În acest scop, s-au asociat cu un gigant american, Halliburton, care fusese condus de vicepreședintele american de la acea vreme, Dick Cheney.

Asocierea a fost descalificată în favoarea OMV, în acea perioadă vorbindu-se de conflictul între Adrian Năstase și Ion Iliescu, considerat unul dintre protectorii lui Tender, dar și despre vizitele la Viena ale lui Dan Ioan Popescu, artizanul privatizării.

În 2005 au început problemele penale pentru Ovidiu Tender: un dosar pentru operațiuni de spălare de bani și evaziune fiscală în jurul platformei chimice petrochimice Borzești, dosarul RAFO-Carom.

Cosmin Savu: “În Senegal se construiește mult, dar construiesc chinezii, deși ar fi putut să construiască și românii. Aici este noua gară, acolo s-a construit un muzeu al Africii negre. Îl vedeți pe președintele Macky Sall care zâmbește peste tot.”

Sub președinția lui Macky Sall, Ovidiu Tender a început să contracteze diverse concesiuni senegaleze, fie că era vorba despre hidrocarburi, fie despre minerale - cupru sau metale rare. În nordul Senegalului a luat o concesiune de aur.

Ovidiu Tender: “Acolo este o centură, sunt vreo 1.000 de km, începe în Mali, continuă prin Senegal și se termină în Guinea Conakry, se cheamă Gold Belt, care s-a format în urmă cu câteva milioane de ani printr-o erupție magmatică. Și acolo, ca la Roșia Montana, de 2000 de ani, sunt cu sitele în mână artizanii locali care adună aurul. Evident, ca să meargă mai jos de 2 metri cât pot să sape e nevoie de tehnologie și în alte condiții. Chiar lângă concesiunea pe care am luat-o eu, o companie care a mers înainte, chiar dacă a intrat după mine, a luat o suprafață similară cu a mea, ei pentru că au avut timp, eu pentru că am fost ocupat, anul asta au continuat lucrările și le-au dezvoltat și au vândut cu 300 de milioane de dolari concesiunea. Tot un milioan de uncii, cât se estimează și în concesiunea mea.”

În Dakar, am reușit să stăm de vorba cu doi angajați din Ministerul Industriilor, școliți în țara noastră.

“-Eu mă numesc Jalu Husseinu, sunt fost student în România, la Științe Politice, am făcut an pregătitor la Pitești.

-Eu mă numesc Katym Gaye. În special eu, mi-e dor de România.

-Foarte sincer, eu nu am văzut un student care nu îi e dor de România, care nu a avut impresie bună de România.”

L-au cunoscut pe Ovidiu Tender la venirea acestuia pe tărâmul african. Magnatul român se bucura de prietenia președinților și era bine văzut în cabinetele miniștrilor senegalezi.

Iar ușile pe care le-a deschis în Senegal i-au oferit oportunitatea de a concesiona potențiale zăcăminte de petrol și gaz extrem de ofertante. Conform unor surse locale, Grupul Tender a deblocat în jur de 35 de milioane de dolari, prin metode considerate de unii nu foarte ortodoxe, pentru două blocuri - Saloum Onshore și Sud Senegal Offshore.

Ovidiu Tender: “La perimetrele onshore erau în jur de 300 de milioane de barili, la offshore, 2,3 miliarde. România are toată 800 de milioane. Vă imaginați ce potențial am avut. Astăzi, Africa de Vest, Oceanul Atlantic din jur, este locul cel mai interesant din lume pentru petrol. În 2010, 2011, 2012 nimeni nu venea. Cum vă imaginați că eu am luat concesiunea asta? Pentru că n-a vrut-o nimeni.”

Katym și Huseinu: “-Domnul Tender are relații foarte bune aici. Eu știu ce vorbesc. Și putea să deschidă ușile, să încurajeze alte persoane care să vină.

-Trebuie să creezi niște campioni. Dacă România vrea să deschidă în Africa, trebuie să creezi niște campioni comerciali, pentru că nu toată lumea are curaj să vină în Africa. Ăia care deja au venit și au multe relații, aia trebuie să dea putere. Pentru că ăia dacă reușesc, alții or să mai vină. Și or să fie o comunitate care ei or să vină și ei au creat o relație, în domeniul asta.”

Potențialul pe care îl au țările africane este imens, dar statul român este slab în a-și promova și a susține interesele economice, așa că relația este lăsată în mâinile unor investitori privați, iar intențiile acestora nu sunt întotdeauna cele mai transparente.

Katym și Huseinu: "-Nu e organizație care să sprijine în spate.

-În România sau aici?

-Aici! Este Camera de Comerț, care încearcă cât de cât să ajute.

-Doar cu particularii. Nu instituțional. Oameni de afaceri care vin, se intersează și noi ajutăm.

-Vorbesc cu mulți români, da. Care se intersează de Africa, de Senegal mai mult. Unii reușesc, alții se mai gândesc, poate mai au și ei nevoie de sprijin care vine. Știi cum e, dacă mergi în statele africane și n-ai sprijin în țara de origine...

-Suntem într-o țară care are multe perspective și oportunități, de care și românii pot să profite, dar din păcate…”

Această imagine negativă se resfrânge și asupra unor investitori români de bună credință, care ar putea găsi în Africa un tărâm propice unor afaceri corecte, profitabille pentru toată lumea.

În iunie 2015 Ovidiu Tender este condamnat în România la 12 ani și 7 luni în dosarul RAFO-Carom.

Ovidiu Tender: “Au fost 25 de ani și 2 luni, dar mi s-a redus la jumătate în urma denunțului pe care l-am făcut cu Alina Bica. Înseamnă că n-am fost cuminte.”

Ovidiu Tender se consideră o victimă a sistemului judiciar și crede că trimiterea lui în spatele gratiilor a fost în detrimentrul României.

Și în Senegal, afacerile lui Tender au fost lovite de o undă de șoc. Operațiunile senegaleze au fost oprite și autoritățile africane s-au disociat de imaginea milionarului condamnat.

Cosmin Savu: “Aici, pe Rue de Meridien, își aveau sediul firmele lui Ovidiu Tender, câteva dintre ele erau înregistrate aici. De mai bine de jumătate de an s-au mutat, ele probabil că nici nu mai sunt active, pentru că au renunțat la o bună parte din concesiuni.”

Problemele penale pe care Ovidiu Tender le-a avut în România l-au urmărit și pe continentul sfrican. Lovitura a fost devastatoare.

“-Dintr-o dată totul s-a prăbușit.

-Cine să continue?

-A fost o presiune și din partea Senegalului?

-Absolut deloc! Vreau să vă spun că atitudinea celor de acolo a fost extrem de pozitivă și de favorabilă.

-Afacerile dvs. în Senegal au fost înghețate sau s-au prăbușit…

-N-au mai continuat lucrările, că astea erau activitățile. Vedeți, în lumea asta îți trebuie mulți bani, și ca să aduni bani trebuie să fii curat. Dar nu putea să se ducă în numele unei companii al cărui proprietar era la închisoare. Pentru că nu le permite nici lor, nici fondurilor de investiție să mai bage bani.”

Katym Gaye: “E foarte iubit aici. Din păcate, el are probleme în Romnaia, nu aici. Aici este foarte iubit. Eu cred că și dacă mai vine, are mâinile deschise aici.”

La București, Ovidiu Tender se gândește la viața de după pușcărie. A început să-și analizeze afacerile și să vadă cum poate să redevină un jucător important în Africa.

Imperiul economic pe care Ovidiu Tender l-a construit după 1990, profitând de oportunități, legislație permisivă și conexiuni la cel mai înalt nivel se clatină. O parte dintre firmele lui sunt în insolvență și cu greu își vor reveni, iar magnatul bănățean nu mai este decât umbra influentului om de afaceri de acum câțiva ani, atunci când stătea la masa decidenților României, iar aventura lui africană nu este decât o altă oportunitate ratată pentru companiile românești de a face un bun renume și a aduce plus valoare în țară.

EXCLUSIV. Cum a făcut Ovidiu Tender primii bani în 1991: săli de bingo și aparate de poker
Ovidiu Tender, primul interviu după ieșirea din închisoare. Cum și-a construit imperiul din Africa
Mărirea și decăderea lui Ovidiu Tender. Magnatul a povestit cum a ajuns milionar