Ovidiu Tender, primul interviu după ieșirea din închisoare. Cum și-a construit imperiul din Africa

Povestea acestuia începe imediat după ‘90 când a început să agonisească o avere impresionantă - zeci de companii, în diverse domenii de activitate.

Cu relații sus puse, de la președinți la șefi de servicii secrete, dar și cu o prietenie foarte apropiată de un alt om de afaceri cu trecut sinuos, Frank Timiș, Ovidiu Tender și-a ațintit privirea asupra bogățiilor din Africa de Vest.

Ieșit acum câteva zile din închisoare, unde a fost închis câțiva ani, Tender a dat primul interviu din libertate lui Cosmin Savu, în care vorbește despre imperiul său economic: filiera africană.

În urmă cu câteva săptămâni, v-am prezentat afacerile controversate din Africa de Vest a doi oameni de afaceri de origine română: Nicolae Bogdan Buzaianu și Frank Timiș.

Citește și

EXCLUSIV. Cum a făcut Ovidiu Tender primii bani în 1991: săli de bingo și aparate de poker

Aceștia nu sunt singurii care au încercat să facă bani din economiile africane, acolo, unde, pe vremuri, românii erau foarte bine primiți.

Au testat piața și Ovidiu Tender, condamnat în dosarul RAFO- Carom, Puiu Popoviciu, condamnat în dosarul Băneasa, acum refugiat la Londra, Cristian Burci, cercetat de DIICOT într-un dosar despre Romvag Caracal, fostul deputat Cristian Rizea, dat în urmărire internațională pentru o condamnare la 4 ani și 6 luni pentru luare de mită, dar și fostul șef al EximBank și director în Ministerul de Finanțe, Ionuț Costea, inculpat de DNA pentru luare de mită, sau deputatul Remus Borza, fostul administrator judiciar de la Hidroelectrica.

Cu toții au încercat să valorifice oportunitățile din Africa Subsahariană - o piață în continuă creștere și un continent plin de resurse, fie că este vorba despre hidrocarburi - petrol și gaz, sau aur și alte metale scumpe și pietre prețioase.

Într-un interviu acordat în exclusivitate lui Cosmin Savu, Ovidiu Tender, eliberat în urmă cu câteva zile din penitenciar, unde a stat mai bine de 4 ani și jumătate, acceptă să povestească cum a ajuns milionar, cum a ajuns în Africa și care au fost planurile de investiții și de dezvoltare în Senegal, Gambia sau Guinea Bissau.

Gambia. O mică țară de nici 2 milioane de locuitori, aflată pe coasta vestică a Africii. Nu are decât un singur vecin - Senegalul. Enclava africană este extrem de săracă, mai bine de jumătate din populație trăiește la limita sărăciei. Resursele sale sunt limitate la agricultură, păduri și minereuri de zirconiu și titan, dar există și un mare potențial pentru turism.

Aici a fost un mediu favorabil pentru un grup de afaceriști lipsiți de scrupule, care, în complicitate cu un dictator sadic, sunt acuzați de devalizarea țării. Între aceștia sunt și doi români: Nicolae Bogdan Buzăianu și nepotul lui, Dragoș Buzăianu.

Companii în turism care dețineau hoteluri în capitala țării, Banjul, monopolul în exploatarea și comercializarea lemnului, dar și firme de minerit și logistică în principalul port al țării. Toate acestea erau controlate de Buzaianu în complicitate cu dictatorul Yahya Jammeh.

Compania condusă de Buzăianu, Westwood, este acuzată că a primit monopolul pe exportul de cherestea din partea fostului președinte, că nu a plătit taxe și impozite Guvernului și că a împărțit profitul cu firma de casă a dictatorului.

Cosmin Savu: “Peste 15.000 de containare cu lemn extrem de rar și de scump au fost scoase din Banjul de către companiile lui Buzaianu. Care nu au plătit nicio taxa statului gambian. Se vehiculează suma de 45 de milioane de dolari care ar fi datorați statului gambian.”

Este vorba de produse foarte căutate, lemn de esență tare palisandru - lemn de trandafir, tec și alte specii rare și foarte scumpe. Un metru cub de astfel de lemn poate ajunge și la 250.000 de euro.

Hotelurile controlate de Buzăianu sunt acum sunt sechestru. Nicolae și Dragoș Buzăianu au fost declarați persona non grata în Gambia.

Se estimează că dictatorul gambian, împreună cu asociații lui cei mai apropiați, printre care și Bogdan Buzăianu, au spoliat țara cu aproape un miliard de dolari.

În Senegal, numele lui Frank Timiș este pe buzele tuturor. În mijlocul Dakarului am filmat un miting de protest împotriva nivelului de trai, dar, mai ales, împotriva modului în care sunt administrate resursele țării și date unor oameni de afaceri controversați.

În 2012, se semnează un contract care este astăzi extrem de discutat în Senegal: drepturile de explorare și exploatare a două perimetre de gaz și petrol offshore, în largul coastelor Atlanticului. Compania care a preluat această concesiune este Petro-Tim Limited, controlată de Frank Timiș și înregistrată din Insulele Cayman, care la ora semnării acordului nu era încă înregistrată.

Omul de afaceri de origine română Frank Timiș, fondatorul proiectului de la Roșia Montana, este acuzat de o parte a presei și de politicieni din Senegal că a preluat zăcământul din Atlantic prin trafic de influență, atunci când l-a angajat ca reprezentant al său pe fratele actualului președinte Macky Sall pentru o sumă astronomică, mai bine de 1 milion și jumătate de dolari.

În Dakar, am încercat să căutăm sediul care apare în documentele senegaleze.

Cosmin Savu: “În momentul în care a semnat cu statul senegalez, Petro-Tim își avea sediul în această clădire, 2 K Plaza. Condusă de către fratele președintelui, această companie și-a schimbat sediul de câteva ori."

Timis Corporation, la care a ajuns perimetrul din Senegal, a fost vândut în concesiune unui gigant energetic - British Petroleum, BP. Afacerea a fost dezvăluită în urmă cu câteva luni de BBC.

Osmane Sonko: “Ceea ce a șocat opinia publică senegaleză a fost valoarea redevențelor pe care Timis Corporation le poate primi în următorii 25 de ani din exploatarea zăcămintelor din Atlantic: între 9 și 12 miliarde de dolari! Este mai mult decât bugetul Senegalului, sunt foarte mulți bani.”

Deși omul de afaceri stabilit în Londra a refuzat interviul filmat, avocații lui au negat acuzațiile.

Dar în Senegal, Frank Timiș nu este singurul român contestat.

Zilele trecute, Ovidiu Tender, unul dintre cei mai bogați români, a ieșit din pușcărie, acolo unde ispășea o pedeapsă pentru înșelăciune, instigare la abuz în serviciu, constituirea și apartenența la un grup de crimă organizată și spălare de bani. Se consideră nedreptățit de Justiția din România și promite pe viitor amănunte din dosarul lui RAFO- Carom, iar acum acceptă cu deschidere să vorbească despre Africa, dar și despre relația cu Frank Timiș.

Ovidiu Tender: “Cu Frank Timiș m-am cunoscut în anul 1996-1997 la începuturile venirii lui în România. Pe lângă că este nașul familiei mele, îmi este și un prieten foarte drag, pe care îl apreciez, îl admir pentru ce a făcut.”

La începutul anilor 2000, Ovidiu Tender a fost pentru o scurtă perioadă de timp director independent la proiectul controlat de Frank Timiș la Roșia Montana prin Gabriel Resources.

Ovidiu Tender: “Faptul că am intrat în board-ul companiei canadiene a fost datorită relației cu Frank, exclusiv,ca să-l sprijin pe el în deciziile pe care le ia în board.”

Timiș a ieșit oficial din proiectul contestat din Apuseni în 2005.

Ovidiu Tender: “Frank, după ce a lichidat ce avut aici, a obținut sub o sută de milioane. A avut o oportunitate să achiziționeze o participație a statului englez la o companie din Sierra Leone, care avea o concesiune de diamante. A intrat în industria asta a diamantelor, n-am avut niciun amestec, n-am avut nicio treaba cu diamantele lui Frank, dar evident, fiind rude prin actul de nășie, știam ce face. Am fost în Sierra Leone, s-a convins că activitatea în domeniul pietrelor prețioase e destinată mai mult celor care acționează de generații în acest domeniu. Fiind acolo, a vrut să facă și altele și a găsit un zăcământ de fier. A vândut diamantele și a dezvoltat fierul. În perioada respectivă, Africa nu era o zonă care să prezinte interes pentru mai marii lumii din resurse minerale. Și din cauza asta n-a fost foarte complicat să ia o concesiune. Ajunsese să aibă o companie capitalizată la 6 miliarde, pentru stat a fost formidabil. A făcut un oraș, a dublat PIB-ul, a făcut un terminal, dar a avenit criza din 2008, prețul la fier a căzut în cap și a pierdut.”

Frank Timiș este supranumit de presa locală "Împăratul resurselor din Africa de Vest", pentru că are afaceri în Liberia, Sierra Leone, Burkina Faso, Guinea Bissau, Coasta de Fildeș, Niger, Gambia și Senegal.

Ovidiu Tender: “În perioada cât a stat acolo a văzut oportunitățile și, prin compania pe care o avea, a luat mai multe concesiuni care la ora aceea nu interesau pe nimeni, în offshore. În perioada aia nimeni nu se gândea că în Oceanul Atlantic, pe coasta Africii, se găsește petrol, nici nu se auzise de asta. A luat mai multe concesiuni, printre care și în Senegal dou blocuri."

Iar gustul pentru afaceri în Africa a fost împărtășit și de finul lui Frank Timiș.

Ovidiu Tender: “Eu niciodată nu am făcut afaceri cu Frank, pentru că niciodată nu am intenționat să ne certăm și din cauza asta noi am fost competitori, n-am fost parteneri. El a mers pe drumul lui, nu a fost datorită relațiilor mele în Africa, eu am mers pe drumul meu, nu a fost datorită relațiilor lui în Africa. Pentru mine, Frank a fost un exemplu, adică am stat și l-am ascultat și am căutat și eu un drum.”

Articol recomandat de sport.ro

Decizia luată de Jordan Chiles după ce a pierdut medalia de bronz în fața Anei Bărbosu