"Tradarea nationala a copiilor". Ce se intampla cand statul si parintii refuza sa accepte ca NU avem cei mai fericiti copii din lume


Ultimul update: Vineri 15 Decembrie 2017 14:15
Data publicarii: Vineri 22 Mai 2015 14:25
Categorie: Sezonul 1

TU STII CE MAI FACE COPILUL TAU?, partea a III-a. Intr-o lume in care 1 din 5 adolescenti sufera de depresie, Romania are numai 100 de specialisti in psihiatria infantila. Iar bullying-ul, intimidarea, terorizarea, sunt considerate „scoala vietii.”

„Orice este reversibil si rezolvabil, mai putin moartea”, spune Diana Stanculeanu, psihoterapeut „Salvati Copii”. „In randul tinerilor cu varste cuprinse intre 15 si 24 de ani, suicidul este a douaa cauza a mortii la nivel global, prima fiind accidentele. Pentru fiecare caz de suicid finalizat exista nenumarate alte tentative, nereusite din fericire. Insa o tentativa de suicid nereusita reprezinta, pentru cei mai multi dintre copii, cel mai puternic factor de risc pentru o tentativa ulterioara”.

Tinerii care cer ajutor pentru colegi
Daca am fi atenti, am putea observa din timp suferintele adolescentilor si am putea salva destine. Parintele Necula povesteste ca mai nou, pe langa tinerii care vin cu ganduri negre la el la spovedanie, a aparut un nou fenomen: tineri care povestesc despre necazurile colegilor si il roaga sa-i sune pe cei care au nevoie de ajutor. La telefon, sau la biserica, parintele s-a convins ca functioneaza, chiar si cu cei care nu sunt deloc religiosi. ”Pentru mine incearca sa mai treci o zi, uite eu te iubesc si chiar daca nu-i nimeni, eu te iubesc si uite, hai incearca - si ii vezi ca mustacesc, cand ai reus sa smulgi un zambet mustacit pe ochii unui dependent de dorinta de a muri, e fabulos”.

De aceeasi parare sunt si medicii. Psihologii sustin ca fara indoiala, mare parte din responsabilitatea unor tragedii care puteau fi simplu evitate - o poarta parintii. Adultii sunt cei care trebuie sa initieze schimbarea, pentru ca apoi si copiii sa faca schimbari dupa ei.

Parintii care si-au inmormantat copiii
Si daca esti adolescent si nu e nimeni langa tine sa te convinga ca viata ta e pretioasa, gandeste-te macar la cei din jur. Parintii care au si-au pierdut astfel copiii, spun ca nu exista pedeapsa mai mare. O mama a albit in ziua in care si-a ingropat fiul. Tanarul voia sa intre la un liceu de bachet, dar tatal sau nu l-a lasat. Conflictul cu tatal aflat la distanta i-a scazut bugetul, iar lipsa banilor il facuse sa-si piarda prietenii. Dar ea il iubeste si acum, neconditionat. Si se simte mai vinovata ca oricand ca n-a stiut sa-l opreasca.

„Am ras, am glumit si tocmai asta-i zic, mami vezi ca ma duc la biserica si vin inapoi, zice: mami daca vrei, du-te! Cand am venit pe cine sa mai gasesc! N-am mai gasit pe nimeni… L-am gasit spanzurat, pur si simplu!”

Specialistii spun ca cea mai mare greseala a adultilor e aceea ca atunci cand observa gandurile negre ale copiilor lor, aleg sa le ignore, sa nu vorbeasca despre ele… ca sa nu dea idei. Vazand ca numarul copiilor care nu mai gasesc motivatia zilei de maine si isi pun singuri viata in pericolcreste, Elena Branaru s-a apucat sa mearga cu voluntarii ei prin licee, ca sa masoare gradul de tristete si insingurare a adolescentilor si sa previna dezastrul pe care il vede zi de zi in spitale si la stiri.

Viata cenusie a celor mici
Un set de chestionare, completate de parinti, copil si diriginte determina starea emotionala a copilului. Chestionarele sunt confidentiale, dar putini parinti au acceptat sa afle daca nu cumva, copilul lor are probleme pe care ei nu le cunosc. Invariabil, copiii au descris viata de zi cu zi drept sufocanta si obositoare, pana si timpul liber le e organizat.

Elena Branaru are in cap o strategie de prevenire a suicidului la copii si adolescenti. Desi mai toate tarile au asa ceva, in Romania nu exista. Lucreaza chiar la o lege, care sa prevada infiintarea unor echipe transdisciplinare, ce sa vegheze la sanatatea mintala a copiilor nostri. Telefonul si cabinetul intim in care e binevenit orice om suparat pe viata, cat de mic ar fi, au fost primul pas. Chestionarele care interpreteaza gandurile nespuse ale copiilor sunt un pas inainte, dar scolile ii deschid usa cu neincredere. Profesorii si parintii inteleg greu ca ea nu vine sa pateze nici prestigiul scolii, nici pe cel al familiei, ci doar sa previna tragedii.

Teroarea din scoli
Putini spun ce simt cu adevarat la scoala, putin povestesc umilinta prin care trec. Batjocura si hartuirea, fenomen denumit de americani „bullying” e in scolile noastre poate chiar mai puternic decat in vest: fiindca aici copiii sensibili nu sunt doar victime ale colegilor, ci si ale cadrelor didactice. Sunt copii care se gandesc sa-si ia viata, doar pentru a scapa de umilintele repetate la care ii supun profesorii, adulti care fara sa-si da seama, starnesc uneori o clasa intreaga impotriva unui singur copil.

Grav este ca psihologii din scoli inca bagatelizeaza fenomenul bullying-ului si spun ca nu e o problema. O invatatoare povesteste insa cat de greu i-a fost unui elev de-al ei s-o ia de la capat intr-o clasa prietenoasa, dupa o experienta cumplita intr-o alta scoala: "Eu nu sunt bun de nimic", spunea copilul. Parintele Necula spune ca aici, profesorii de religie ar putea face diferenta. Ar putea schimba destine daca ar vrea sa ajunga la sufletele celor mici, daca ar incerca sa resolve situatii de bullying, la care toata lumea inchide ochii.

Adrian, sociolog si psiholog cerceteaza fenomenul sinuciderii de cativa ani. Ca sa faca in viata ceva ce sa conteze pentru societate. In 2008 a deschis un blog cu misiunea imposibila de a intoarce tinerii din gandurile lor de zadarnicie. Nu avea idee ce proportii va lua. Toti cei care cauta pe net solutii de a-si incheia socoteala cu viata ajung invariabil si pe pagina lui. Cei pe care i-a convins ca nu merita sa moara au devenit voluntari care, la randul lor, raspund celor greu incercati.

Astazi, o fata de 13 ani - victima a bullyingului la scoala si pe internet. Amenintata de prietena ei cu publicarea unor fotografii nepotrivite, nu stie cum sa-si mai ascunda rusinea. Adrian n-o judeca pentru gestul necugetat de a se dezbraca pentru o fotografie - au fost copii care si-au luat viata dupa ce au fost facuti de ras pe internet. O sfatuieste sa se impace cu prietena si sa-i explice ca e ilegal sa publice fotografii fara acordul ei si ca va face plangere la politie. Nu e singurul care raspunde. Pe site au ajuns parinti cu ganduri sinucigase, dupa ce si-au pierdut proprii copii exact la fel - parinti care azi le scriu mesaje de incurajare copiilor care se pierd in necaz:

Sociologul, medicil neuropsihiatru, psihologul si preotul constata cu totii ca ideatia suicidara in randul celor foarte tineri se naste in cele mai multe cazuri din aceeasi problema: lipsa de comunicare cu cei care ar trebui sa-I iubeasca neconditionat.

Prea putini medici, prea multe probleme
Dar exista o schimbare: cabinetele consilierilor scolari - acolo unde ele exista - sunt tot mai des vizitate. Copiii prind curaj si incredere sa vorbeasca sub protectia confidentialitatii despre problemele pe care parintii refuza adesea sa le auda. Numai ca si aici, legea incurca socotelile. Psihologul este obligat sa aiba acordul parintelui, daca musafirul e minor. Or multi adolescenti nu doresc ca parintii lor sa stie ca ei vorbesc cu altcineva despre ceea ce-i doare. Iar consilierii scolari sunt prea putini: doar 800 de oameni in toata tara, din care 200 in Bucuresti.

Mai dramatic este ca nici medici de specialitate nu prea exista: avem mai putin de 100 de psihiatri specializati in psihiatria copilului si adolescentului in Romania, avem judete fara un psihiatru. „Sanatatea mintala a copiilor si adolescentilor din Romania in momentul de fata este dramatica”, spune Diana Stanculeanu. Elena Branaru confirma: 14 dintre voluntarii cu care a pornit centrul de criza pentru copii si adolescent au emigrat dupa rezidentiat, iar nevoia in Romania e uriasa.

Sunt aproximativ 800.000 de copii care ar avea nevoie de ajutorul psihiatrilor, la numai 100 de specialisti. Parintii si copiii care vor sa schimbe gri-ul din viata lor si au nevoie de un medic asteapta si 2 -3 luni sa le vina randul. „Tradarea nationala a copiilor, cam asa s-ar numi…”, spune parintele Necula.

Gabriela, Alina, Maria, Remus, Ionut, sau Andrei, copii care azi ne mai zambesc doar din fotografii pentru ca n-au avut cui sa spuna ce ii doare. E o problema grava a societatii noastre. Si pe cat de bine intelegem povestea lui Shakespeare in care Romeo si Julieta n-au putut face fata presiunilor venite din partea familiei si a societatii, pe atat de greu ne este sa intelegem drama de sub ochii nostri - ca profesori, parinti si prieteni.

VIDEO PROTVPLUS.RO