Industria din farfurie, partea I. Cum am ajuns sa mancam in miez de iarna rosii din Turcia sau Tunisia

Producatorii nu sunt obligati prin juramant ca medicii sa nu faca rau. Iar multi, chiar cei mari si puternici, tin secret procesul de fabricatie.

Cum ne apara autoritatile dreptul de a sti ce mancam? Cat de mari sunt costurile ascunse ale hranei industriale? O ancheta despre siguranta alimentara in Romania, semnata Anca Nastasi.

Globalizarea a fost buna: mancam in miez de iarna rosii din Turcia sau Tunisia, mere din Polonia si Italia, bem lapte tot anul, chiar daca vacutele noastre au ramas fara in plin ianuarie si consumul de carne de porc a crescut pe cap de locuitor, desi in tara noastra zootehnia e la pamant.

De unde vine mancarea? Cine o face? Cat e de sanatoasa? Azi, intr-o felie de salam gasim ingrediente din toate colturile lumii: carne din Germania, de la vaci furajate cu soia din Brazilia, plus aditivi din China sau Austria. Industria alimentara e mereu in goana dupa costuri scazute si profit.

Citește și

Amintiri scaldate in sange, partea I. Crimele de la 1 aprilie 1941: cum au fost ucisi mii de romani de catre sovietici

Domnul Toma e profesor la Academia de Stiinte Agricole, el preda management, multi studenti de-ai lui sunt tarani si au acasa ferme. Ei incep sa inteleaga ca sansele lor de a face fata pe o piata libera si fara granite sunt practic mici. Profesorul a facut un studiu pe 10 ani si a comparat datele statistice oficiale.

In 2002, Romania cumpara din strainatate mancare de 1,17 miliarde de dolari. In 2008, importurile au crescut la 6,12 miliarde. Din care 4, 9 erau cumparaturi "intracomunitare".

Principalul produs pe care-l importam este carnea, aproape 6 miliarde in cei 10 ani. Pe locul al II-lea in topul importurilor sunt cerealele, 2,5 miliarde de dolari si zaharul - 2,4 miliarde.

Faptul ca importam atat de multa mancare nu e neaparat rau, dar cum se intampla asta, desi romanul e destul de atasat de brandurile sale autohtone?E simplu! Procesatorii de carne nu prea au ferme de la care sa cumpere si importa masiv, iar apoi le vand sub brand romanesc.

Sa luam lactatele! La cumparaturi, cu familia, Lucian a descoperit ca brandurile romanesti de care s-a atasat nu mai au producator pe eticheta, ci doar distribuitor.

Dupa ce s-a asigurat ca legea care interzice vanzarea lactatelor fara producator cu adresa pe eticheta nu a fost abrogata, omul a facut reclamatie la OPC Cluj.

"Am trimis o adresa in data de 22 martie, sa vedem daca e normal sau nu, si ce masuri au luat ei. In data de 11 aprilie am primit un raspuns, zic eu, foarte ciudat, cum ca "pentru prevederile unor acte normative in care ANPC nu este indicata pentru a constata contraventiile si sanctiunile cum ar fi Ordonanta 99/2004 pentru produsele lactate, va rugam sa va adresati institutiilor abilitate", spune Lucian.

In biroul de Bucuresti, problema are alt raspuns: viciile de etichetare sunt treaba OPC-ului.

Acasa, la Cluj, domnul Lucian dovedeste ca stratagema nu e deloc o raritate, ci o incalcare a legii devenita regula: "Asta-i telemea? Haideti sa vedem: nici pe asta nu scrie cine o fabrica".

"Te duci la cumparaturi si ai ramas in minte ca vrei sa cumperi un anumit brand, pe care tu il cumperi, dar de fapt brandul respectiv poate nici nu mai exista decat cu numele", declara Lucian.

Domnul se simte mintit, inselat: "Nu stiu care-i logica, dar nu-i corect, iti dai seama ca nu stii ce mananci, unde-i facut".

Logica ne-o explica domnul Broaner, taran crescut la coada vacii, cu cursuri de agricultura in Elvetia si cu fabrica de lactate la marginea satului.

Multe branduri mari romanesti sunt azi in proprietatea unor fonduri de investitii sau firme multinationale: americane, olandeze, franceze.

"O mare cantitate de produse provine din Europa. Acel produs este adus de catre un distribuitor care de fapt ce face, cumpara cantitati mari in sistem en-gross, le aduce in Romania, le eticheteaza, le branduieste cu brand Ro, scrie ca este distribuitor, dar scrie foarte mic intr-un anumit colt si produsul o sa apara pe piata Ro, ca produs fabricat in Romania", spune Adrian Broanar.

El nu indrazneste sa nu-si treaca adresa de producator pe cascaval.

In urma reclamatiei venite de la Cluj din partea domnului Lucian, n-a fost nimeni amendat. Iar magazinele din toata tara sunt si azi pline de lactate fara producator.

Desi Autoritatea Nationala Sanitar Veterinara recunoaste ca aceasta fapta se amendeaza.

E drept, distribuitorii aplica pe lactate o stampila ovala, care ne asigura ca laptele e conform.

Va puteti consola cu faptul ca lactatele provin sigur din UE, fiindca importurile extracomunitare au taxe vamale prea mari  tocmai pentru a proteja Uniunea Europeana de concurenta mai ieftina.

Bazata pe principiul ieftinatatii, intreaga industrie alimentara devine tot mai greu de controlat.

In martie ne-am speriat de aflatoxina din lapte, o ciuperca microscopica si cancerigena. Biologii avertizau inca de acum cativa ani ca micotoxinele din mancare sunt un real pericol.

Fostul sef ANSVSA povesteste ca in Romania s-a aflat intamplator ca avem aflatoxina, dupa ce autoritatile germane au descoperit aflatoxina in furaje importate din Serbia, iar sarbii au retras de la vanzare lapte contaminat.

Alerta romaneasca a pornit, se pare, de la un procesator care a facut teste rapide de laborator, sa fie sigur ca nu isi imbolnaveste clientii si a descoperit pe cont propriu ca laptele pe care il lua de la unii fermieri continea aflatoxina. Le-a refuzat laptele, iar oamenii, fara sa stie ce e aia aflatoxina, s-au plans la Directia Sanitar Veterinara.

A urmat un control organizat, demiterea sefului ANSVSA ca a panicat cumparatorii, o scadere a vanzarilor si tone de lapte aruncate.

O donatie catre nevoiasi? Imposibila, fiindca ar fi insemnat costuri. Au urmat rezultatele finale ale testelor de aflatoxina. Din peste 1000 de controale s-a descoperit lapte contaminat in 34 de ferme, in 5 centre de colectare, 8 automate si 20 de fabrici. Au distrus 193 de tone de lapte, dupa care inspectorii ne-au asigurat ca aflatoxina e "putina", iar laptele sigur.

In acord cu Comisia Europeana, autoritatile romane erau obligate sa faca pe anul 2012 doar 19 analize pentru aflatoxina M1 - in lapte. Fiindca producem putin.

Romania nu are un sistem national de depistare a acestei toxine, iar biologii avertizeaza ca ea nu dispare nici prin fierbere. Este doar mai greu de depistat, fiindca se mascheaza prin procesare. Dar ramane activa . Apare in cereale, seminte si nuci, chiar cafea. In lapte a ajuns din cauza furajelor.

Articol recomandat de sport.ro

Olăroiu, răsplătit de arabi în mijlocul unui sezon istoric: românul încheie anul cu o veste excelentă