Puținii cercetători care monitorizează sălbăticiunile afirmă că adesea urșii impozanți de la munte coboară vara, lângă cei care stau tot anul pe lângă oameni. Iar urșii problemă sunt din ambele categorii. În plus, dacă au mâncat bine, dorm în tufișul de la șosea, lângă coșul de gunoi, și nu-și mai fac bârlog.
În ultimii ani, în județe precum Mureș, Harghita, Brașov, Prahova sau Buzău, astfel de imagini au devenit aproape obișnuite. Pentru restul României sunt aproape necunoscute. Puținii cercetători care le studiază comportamentul spun că vara coboară de la munte și urșii sălbăticiți. Vin de la pădure, îngroșând practic numărul celor habituați pe lângă localități.
Csaba Domokos, cercetător Asociația Milvus: „Ce se întâmplă aici, avem o populație de urși care stau tot timpul anului, au bârloagele aici, și sunt urși care în fiecare an, pe la sfârșitul lunii iunie, încep să coboare din munți, coboară în zona colinară.”
Jakab Sandor, paznic de vânătoare: „Vedeți cum vine, intră, e foarte deștept, nu e prost deloc. El gândește fiecare pas.”
Localnic: „Îmi e frică, așa mare era.”
Pe întuneric, ursul merge ca și cum știe fiecare drum. A trecut pe aici de atâtea ori că nimic nu pare să îl mai întoarcă de pe traseul lui. E atât de relaxat, că uneori… adoarme lângă drum.
Vara are fructe și culturi agricole, dar când trece sezonul lor și se instalează toamna, ursul se orientează rapid către alte surse de hrană facil de obținut.
Avem și ursul de oraș. De stațiune sau de reședință de județ. Cu același comportament. În urbea mare, tomberoanele sunt ținta favorită. Capacele sunt ușor de răsturnat, iar resturile alimentare sunt din belșug. România e și țara ursului cerșetor la drum. Ziua, în amiaza mare. Și aici primește și găsește nenumărate delicatese. Implicit, și aici are loc conflictul om-urs.
Corespondent PROTV: „E un urs curajos, am coborât din mașină și vine spre mine.”
Mitul spulberat
Specialiștii în carnivore mari vorbesc deja despre un mit, pe care filmările lor și ale noastre îl demontează. Ursul nu mai trăiește doar în pădure. Pentru mulți dintre acești blănoși cafenii, comunitățile sunt de ani buni o extensie a habitatului lor, iar dovezile de acum, dar și din trecut, demonstrează că ursul brun poate trăi excelent și la câmpie, nu doar la munte, cum învață copiii în manualele de zoologie.
Mihai Pop, cercetător: „Ursul trăiește și în deșertul Gobi, mănâncă licheni, nu îl vedem doar la munte, am învățat asta la școală că la momentul respectiv aveau refugiu în Carpați, dar el e animal cu flexibilitate ecologică uriașă.”
Pe fondul conflictului om-urs, vicepremierul Tanczos Barna, fost ministru al mediului și ministru interimar la agricultură, a făcut demersuri la Comisia Europeană pentru a scoate ursul brun de pe lista speciilor protejate. Trebuie să existe vot în unanimitate, adică toate țările membre să fie de acord.
Iar ursul să nu mai fie protejat în niciun stat membru, nu doar la noi. S-a întâmplat asta cu lupul.
Tanczos Barna, ministrul interimar al agriculturii: „Eu sunt convins că Comisia va conștientiza riscul la care sunt expuși fermierii.”
Mihai Pop, cercetător: „Știm că sunt mulți, dar nu știm dacă prezența lor e consecința faptului că sunt mulți sau ceva îi afectează.”
Csaba Domokos, specialist carnivore mari: „E mult mai puțină mâncare sus, acolo, în munți, decât în zona asta antropică pe care am creat-o noi, de asta zic că e absolut crucial să reușim să coabităm cu ei, să avem toleranță, pentru că trebuie să coabităm efectiv.”
Avem un stat în care ursul a devenit, în același timp, simbol al naturii sălbatice, pericol, trofeu și problemă administrativă. Pentru toate situațiile, întrebarea rămâne aceeași: cine gestionează țara dintre oameni și urși.
