Cu ce rămâne România dacă se retrag americanii. Tancuri din anii ’80, iar armata funcționează după legi de acum 3 decenii

Cu o flotă îmbătrânită și un submarin care nu mai poate pleca de la țărm, Forțele Navale Române trebuie să protejeze sondele maritime, cablurile submarine și căile de navigație cruciale pentru economie.

În următorii ani, Ministerul Apărării va face investiții masive în marina militară. Noi urcăm la bordul fregatei Regele Ferdinand o navă amiral cu un singur tun.

Supremația aeriană oferită de bazele Borcea și Kogălniceanu protejează inclusiv Portul Constanța și cei peste 20.000 de kilometri pătrați de mare ai României.

Portul Constanța și zona de coastă a Mării Negre sunt obiective strategice ale României și cele mai dificile teritorii de apărat. Marina militară duce lipsă de multe dotări. Fregata Regele Ferdinand este nava amirală a flotei, a fost construită în anii ’80 și trebuia modernizată încă din 2016. Încă așteaptă.

Urcăm la bordul fregatei Regele Ferdinand pentru a asista la exercițiul Sea Shield, cel mai amplu exercițiu al marinei.

Echipajul exersează stingerea unui incendiu după ce nava a fost lovită în zona depozitului de muniție, iar unul dintre marinari a fost rănit în explozie.

În altă zonă, infanteriștii marini se antrenează pentru situațiile în care trebuie să urce la bordul unor nave sau platforme petroliere capturate de forțe inamice. În puntea de comandă, echipajul se pregătește să angajeze o navă inamică.

Este unul dintre cele câteva momente din an în care marinarii au ocazia să tragă cu muniție de război.

Cmdr. Florian Tudorașcu – comandant Fregata Regele Ferdinand: „Putem spune că, ca un ritm, undeva la 2-3 trageri pe un an de instrucție.”

Se exersează protejarea infrastructurii critice: platformele petroliere, conductele de gaze și cablurile submarine.

Dacă în urmă cu 5 ani România avea platforme la doar 40 de kilometri de țărm, în 2022 a intrat în funcțiune platforma Ana, la o distanță dublă. Iar de anul acesta se forează cu Transocean Barents la 150 de kilometri de România și la doar 65 de kilometri de ce va fi zona economică a Rusiei în scenariul în care va păstra Crimeea.

Iulian Fota – analist securitate: „Să ne înțelegem: juridic și politic, noi în momentul ăsta nu avem graniță cu Rusia. Pentru că pentru noi Crimeea este teritoriu ucrainean. Pe de altă parte, de facto, rușii stăpânesc Crimeea. Împărțeala asta, zonele astea exclusive, sunt stabilite în urma deciziei de la Haga și a modului în care au fost trasate la noi și la ucraineni după proces. E aici și o întrebare: dacă rușii vor recunoaște decizia tribunalului. Ne putem trezi că rușii vin cu alte gândiri, alte teorii, și liniile pe care noi le avem în minte și trasate pe hărți nu mai sunt valabile.”

Marina are oameni dedicați și bine pregătiți. Însă nu stă prea bine la armament. Tunul cu care s-a tras este singura dotare cu care Regele Ferdinand poate angaja la distanță nave sau avioane. Fiind amplasat pe puntea din față, sub nivelul suprastructurilor, tunul nu are cum fizic să se întoarcă și să tragă asupra pericolelor care vin din spate. Navele permit montarea unor sisteme moderne de rachete (Naval Strike Missiles), pe care Ministerul Apărării le-a comandat.

Paul Angelescu: În momentul ăsta știm când vor fi livrate primele?
Alexandru Turturică – purtător de cuvânt Forțele Navale Române: ”Nu avem o dată exactă la care să ne așteptăm, dar cu siguranță într-un timp relativ scurt.”

CSAT a aprobat recent achiziționarea unei corvete din Turcia și sunt așteptate alte 4 printr-un program european de înzestrare.

Pe acestea ar fi trebuit să le avem deja dacă nu am fi anulat o licitație lansată în 2016. Până atunci, navigăm cu cele vechi, care pot fi ușor recunoscute după fumul pe care îl scot. În Marea Neagră mai apare o problemă.

Înainte să înceapă războiul, participau și nave din Statele Unite, Marea Britanie sau alte armate NATO. Însă de când a început conflictul, acestea nu mai au cum să intre în Marea Neagră prin Strâmtoarea Bosfor.

Potrivit convențiilor internaționale, Turcia controlează accesul prin Bosfor și, implicit, în Marea Neagră. Pe timp de război, nu au voie să intre sau să iasă alte nave militare, în afară de cele ale țărilor riverane. Într-o situație de conflict, depindem de marina bulgară și de cea turcă, și de regimul lui Erdogan.

Paul Angelescu: Deci, cât timp are loc un conflict în Marea Neagră, din armatele NATO, pot să intre sau să rămână cu nave Turcia, Bulgaria și România?

Comandor Marian Tănase – Flotila 56 Fregate: ”Deocamdată așa este, dar asta totuși e o decizie politico-militară…”

Paul Angelescu: Depinde cum vor decide turcii?

Comandor Marian Tănase – Flotila 56 Fregate: ”Depășește nivelul meu de analiză și competență.”

Tot Forțele Navale sunt responsabile de cea mai dificilă zonă de apărat din punct de vedere geografic: Delta Dunării și zonele lagunare extrem de greu accesibile. În această perioadă, armata își regândește planurile de apărare.

Paul Angelescu: E un scenariu ca rușii să-și dorească să ajungă în continuare la Gurile Dunării?

Gen. Gheorghiță Vlad – Șeful Statului Major al Apărării: ”Probabil că da. Dacă vedeți, întotdeauna ambițiile Federației Ruse au fost să ajungă către Mările Calde.”

Cosmin Popa – istoric: „Cine își face iluzia că granița este obiectivul final al politicii expansioniste rusești este naiv, dacă nu prost. Pentru că asta nu e decât primul pas. Al doilea pas va fi controlul acestor țări, așa cum a fost la apogeul puterii politico-militare rusești, în perioada ei sovietică, după al Doilea Război Mondial.”

Anul acesta, Forțele Fluviale exersează un scenariu în care forțele inamice atacă în același timp Gurile Dunării și Pecineaga, lângă Insula Mare a Brăilei.

Contraamiral Nicu Chirea – comandantul Flotilei Fluviale: ”O entitate ostilă acțiunilor noastre vine într-o zonă și își desfășoară aerian forțe și mijloace. Parașutează trupe inamice.”

Armata a început să antreneze piloți de drone. Aceștia caută, cu ajutorul camerelor cu termoviziune, țintele și trimit în timp real imaginile în comandamente. Se reduc astfel semnificativ timpii de identificare și angajare a adversarilor. Șeful armatei susține că soldații sunt dotați și știu să lucreze inclusiv cu drone de atac, pe care până acum nu le-am văzut la niciun exercițiu.

Gen. Gheorghiță Vlad – Șeful Statului Major al Apărării: ”Asta se întâmplă în Ucraina. Fiecare grupă, fiecare pluton de infanterie, deține un număr impresionant de drone FPV (First Person View).

Paul Angelescu: Și acum plutoanele de infanterie române, soldații noștri știu să lucreze cu aceste drone FPV, le au, fac exerciții?

Gen. Gheorghiță Vlad: ”În mare parte, da.”

Pe de altă parte, din cauza tehnicii învechite, trăgătorii marinei fluviale sunt vulnerabili fix la asemenea atacuri din partea inamicilor. Încă folosim tunuri, turele și sisteme de tragere operate cu mâinile și picioarele, neacoperite cu blindaj. Acestea, din când în când… se mai și blochează în timpul focului.

Flotila fluvială va intra și ea într-un proces de modernizare. Infanteriștii marini vor primi de anul acesta vehicule amfibii de asalt americane pentru a apăra zonele mlăștinoase și lagunele din delta.

Efectivele sunt altă problemă acută a armatei.

În prezent, Ministerul Apărării are puțin peste 80.000 de angajați. Cu 4.000 mai mulți decât înainte să înceapă războiul din Ucraina. Însă 16.000 sunt civili și doar 64.000 militari activi.

Angel Tîlvar – Ministrul Apărării Naționale: ”Ne-am dori ca într-un viitor nu foarte îndepărtat să atingem 100.000 de militari în armata română.”

Anul trecut, numărul intrărilor în sistem l-a depășit cu 6.000 de oameni pe cel al ieșirilor. De exemplu, șefii școlii militare din Pitești susțin că interesul este în creștere, deoarece armata oferă siguranță locului de muncă.

Marius Bălășoiu – subofițer de comandă Școala de Maiștri Militari: „În primul an de pandemie, am avut 2.000 de candidați pe locurile scoase la concurs, aproximativ 500 și ceva de locuri. Și acum candidații sunt cam 2-3 pe loc. Sunt între 18 și 30 de ani, trebuie, condiție obligatorie, să aibă liceul terminat și bac-ul luat.”

România mai are încă aproximativ 50.000 de militari în rezervă. În mare parte, este vorba de cei care au prins serviciul militar obligatoriu, suspendat în 2007. Însă acest corp de soldați nu mai are de mult timp forma fizică cerută de armată și se apropie rapid de vârsta de pensionare.

De ani de zile, armata cere reintroducerea unui serviciu militar pe bază de voluntariat, nu obligatoriu, însă politicienii amână adoptarea legii.

General Virgil Bălăceanu – analist militar: „Cei 50.000 trebuie să fie înlocuiți cu alt tip de rezerviști. Nu avem decât două posibilități: fie prin pregătirea pe bază de voluntariat – eu mă înscriu voluntar ca rezervist –, fie prin reintroducerea serviciului militar obligatoriu. Alegeți!”

Documentele oficiale ale Ministerului Apărării arată însă o realitate despre care șefii armatei evită să vorbească în public. În 2019, Ministerul a demarat un uriaș program multianual care continuă și astăzi și prevede investiții de zeci de miliarde în fiecare an. L-au denumit: „Apărarea Națională”.

Scopul declarat al programului a fost „implementarea angajamentelor asumate în cadrul NATO” și „pregătirea structurii de forțe pentru îndeplinirea misiunilor”.

Programul stabilea ținte clare pentru gradul de completare cu echipamente și gradul de asigurare cu personal. Acestea trebuiau să depășească 90%. Documentele arată că în ultimii 6 ani, Ministerul nu a fost în stare să-și atingă propriile obiective.

Paul Angelescu: Ce înseamnă un grad de asigurare personal de 60% și un grad de completare cu echipamente de 56%?

Gen. Gheorghiță Vlad – Șeful Statului Major al Apărării: ”Nu știu de unde e acela cu 50%, pentru că în momentul de față gradul de asigurare, cel puțin cu echipamentele majore, este de 100%.”

Pe partea de echipamente, prioritatea numărul unu a Armatei anul acesta este înlocuirea puștilor de asalt. Militarii români sunt dotați cu vechile pistoale mitralieră.

Paul Angelescu: Echipamentul, dotarea standard, aveți sistem de ochire?
Militar: La pistolul mitralieră, nu.

Acestea sunt mult mai grele decât puștile moderne și nu au sisteme optice de ochire, nelipsite de pe armele celorlalte armate NATO. În plus, atât puștile mitralieră, cât și tunurile armatei utilizează muniție de un calibru diferit față de cel al partenerilor NATO, ceea ce este o vulnerabilitate.

Gen. Gheorghiță Vlad – Șeful Statului Major al Apărării:
„Problema este că suntem puținii care mai avem în dotare acest tip de armă. Și în cazul unui conflict, gen celui din Ucraina, chiar dacă ar dori aliații să te ajute, nu ar putea să te ajute cu armament similar sau cu muniții similare. Armamentul de artilerie din România are calibrul 152, toate țările NATO au calibrul 155. În cazul unui conflict, nu ar avea cu ce să ne sprijine.”

Responsabilă de aceste vulnerabilități este industria de armament de stat, aflată în coordonarea Ministerului Economiei. Nici măcar pulbere pentru gloanțe nu producem.

Paul Angelescu: Noi, în momentul de față, de unde luăm pulbere pentru ce producem?
Bogdan Ivan – ministrul Economiei: În momentul de față, pulbere se aduce din Asia și din Serbia. Termenele de livrare pot să dureze chiar și 2 ani de zile.

Iulian Fota: ”Știți de unde ia Serbia praful de pușcă pe care ni-l dă nouă? Din Rusia! Deci noi, dacă va trebui să facem gloanțe și obuze și mai știu eu ce muniție să ducem războiul cu Rusia, depindem de Rusia?”

Ministrul promite că anul acesta vor începe în sfârșit lucrările la noua fabrică de pulberi în orașul Victoria. O investiție a guvernului în parteneriat cu gigantul german Rheinmetall.

La Fabrica de Armament de la Făgăraș ar trebui să producem explozibili. Așa arată acum fabrica, unde din decembrie ministrul Bogdan Ivan este convins că se vor reporni liniile de producție.

Jurnalist: Domnule, considerați că din aprilie până în decembrie e suficient timp ca să retehnologizați 2 linii de TNT?

Bogdan Ivan – ministrul Economiei: ”Eu nu consider, pentru că nu sunt un specialist în TNT și RDX. Eu mă bazez pe ceea ce colegii mei au prezentat. Iar termenul asumat de ei este finalul anului 2025.”

Liderul sindicatului are dubii că linia de TNT poate fi repusă în funcțiune așa repede.

Lucian Cupu – lider sindicat Fabrica de Explozibil Făgăraș:
„În acest moment, avem o instalație care este în conservare, dar care de 20 de ani nu a produs. Ea în momentul acesta nici utilități nu are.”

La fabrica de la Cugir ar trebui să producem muniția și puștile NATO pe care șeful armatei le tot așteaptă. An de an, șefii fabricii plimbă același prototip în fața presei și anunță că mai au puțin și intră în producție.

Au trecut 14 luni. Fabrica ne-a răspuns în scris că prototipul nu trece testele și trebuie reproiectat.

În 2022, Guvernul a transferat către Cugir 120 de milioane de lei pentru modernizări.

Până acum, nu a fost cheltuit niciun leu. Deoarece ministerul, deși le-a transferat banii pe hârtie, an de an le-a aprobat planul de investiții foarte târziu, iar fabrica nu mai are timp să lanseze licitații pentru achiziții și o ia de la capăt de la fiecare 1 ianuarie.

Bogdan Ivan – ministrul Economiei: Am semnat încă de la finalul din februarie planul de investiții.

Paul Angelescu: Deci Cugirul, anul acesta, are semnat planul de investiții?

Bogdan Ivan: Le-au semnat.

Într-un răspuns scris, fabrica Cugir îl contrazice: „Planul de investiții pentru 2025 nu a fost aprobat de minister.” Aceeași hârtie o avea și ministrul pe masă în timpul interviului în care ne-a spus că l-a aprobat.

Iulian Fota – analist securitate: „Ce să vă spun, că am constatat că peste tot pe unde am fost am constatat că industria de apărare a fost distrusă de români. Nu s-au băgat străinii deloc aici. La Făgăraș, înțeleg că au dat nu știu ce instalație de inox la fier vechi.”

Iulian Fota povestește că în 2011, când lucra la Administrația Prezidențială, a făcut împreună cu un alt consilier de la guvern un plan pentru salvarea industriei de apărare.

Iulian Fota – analist securitate: „O chestie groasă, în multe pagini, pe care CSAT-ul a aprobat-o. Și planul trebuia implementat. Ei, de aici începe discuția frumoasă. Guvernul a făcut tot ce a putut să nu se implementeze planul.

Paul Angelescu: Cine v-a sabotat planul?

Iulian Fota: ”Nu pot să vă spun exact cine. Am simțit că planul e sabotat de multă lume, dar n-am avut nici informația, nici instrumentele necesare să stabilesc cu exactitate. E o încrengătură încă importantă de interese locale, de tot felul de afaceri, de parazitare a producției de companii private.”

Există însă și fabrici de stat care încearcă să țină pasul cu timpurile. Carfil Brașov produce bombe, grenade și rachete. Iar acum testează dispozitive prin care să atașeze focosul pe care l-au proiectat special pentru acestea. Deocamdată se fac teste cu muniție la rece.

Claudiu Zaharia – pilot teste Carfil Brașov: „Drona cu care Carfil testează în acest moment loviturile de 60 de milimetri și 81, mare capacitate. Ea vine într-un singur rucsac. Poate fi funcțională chiar și în câteva minute. E silențioasă și foarte rapidă.”

Acesta este doar un prototip. Tehnologia va fi adusă în țară de la un partener american.

Dan Vițelar – divizia „Drone Românești”: „Dar cu primele două modele, cu siguranță le vom produce din vara asta.”

Carfil are în lucru și un centru de excelență pentru pregătirea piloților de drone, în parteneriat cu structura din Franța care pregătește piloții de drone ai armatei franceze.

Putem însă să avem toată tehnica militară din lume, dacă nu avem pe unde să o transportăm. În scenariul de la Smârdan, majoritatea întăririlor NATO au fost debarcate în portul grecesc Alexandroupolis.

De unde au traversat terestru spre România și Bulgaria. La noi în țară urmau să intre pe la Negru Vodă, însă cu o zi înainte de trecerea graniței, militarii britanici și-au dat seama că nu o să le încapă convoaiele prin singurul tunel care traversează calea ferată.

Soldat britanic: „Așa e. Am avut o problemă cu gabaritul. Vedeți convoiul din spatele meu, și mai vin încă patru astăzi. Cel mai înalt vehicul are 4,2 metri. E foarte important ca vehiculele să ne încapă pe sub poduri. Deoarece să întorci un asemenea convoi nu e deloc ușor pe drumuri înguste.”

Până la urmă au intrat pe la Vama Veche, traseu care într-un scenariu real este mai aproape de malul mării și implicit mai expus unor atacuri. Cât despre podul de la Negru Vodă: nici măcar tirurile nu încap cum trebuie pe sub el. Trebuie să taie linia continuă și să meargă pe mijlocul drumului ca să nu-l lovească.

Paul Angelescu: MAPN va solicita celor de la Transporturi să regândească acel pod?
Gen. Gheorghiță Vlad – Șeful Statului Major al Apărării: ”Trebuie făcută o variantă ocolitoare.”

La Transporturi se așteaptă o... analiză multicriterială.

Alin Sărănescu – purtător de cuvânt CNAIR: „Și în vreme de pace, și în vreme de război, se face în primul rând o analiză multicriterială. Vezi costuri, beneficii, tot ce ține de valori de trafic. Dacă se constată că nu se justifică investiția respectivă, nu se face.”

NATO a exersat în România un scenariu în care podul de la Giurgiu-Ruse este distrus, iar convoaiele nu au cum să traverseze Dunărea.

Potrivit unei analize militare din 2021, distrugerea podului Giurgiu-Ruse ar fi un eșec catastrofal care ar putea bloca toate mișcările de trupe. De ani de zile, armata cere un al doilea pod. Iar autoritățile îl tot promit atât militarilor, cât și oamenilor de rând.

Gen. Gheorghiță Vlad – Șeful Statului Major al Apărării: ”Avem nevoie, pentru că Dunărea e un obstacol major! Avem doar două treceri permanente care ne facilitează accesul spre Bulgaria. Nu este ok, trebuie neapărat să găsim aceste soluții!”

Și aici suntem la faza de... studiu de fezabilitate.

Alin Sărănescu – purtător de cuvânt CNAIR: „Anul viitor ar trebui să avem finalizat studiul de fezabilitate.”

După care...

Alin Sărănescu – purtător de cuvânt CNAIR: „Am putea avea 12 luni proiectare și un minimum, minimum 24 de luni pentru execuție.”

De ani de zile, specialiștii militari avertizează că multe poduri și tuneluri din România ar putea ceda sub greutatea tancurilor.

Ministerul Transporturilor a primit deja bani europeni prin Fondul pentru Mobilitate Militară ca să reabiliteze 5 poduri care deservesc diferite facilități militare. Toate lucrările trebuie să fie gata în 2026. La 3 dintre poduri nu sunt gata nici hârtiile.

Alin Sărănescu – purtător de cuvânt CNAIR: „Dacă un tir cu suprasarcină de 80 de tone poate să treacă peste un pod, eu cred că și un trailer cu un tanc poate să treacă peste un pod.”

Gen. Gheorghiță Vlad – Șeful Statului Major al Apărării:
„Problema cu podurile și cu tranzitarea podurilor nu este neapărat de greutate. Este vorba de vibrația în momentul în care se trece pe acel pod. Dacă sunt acumulări de coloane pe acel pod, vibrația induce probleme în infrastructura podului și atunci există pericolul de cădere.”

Alin Șerbănescu – purtător de cuvânt CNAIR: „Podurile sunt gândite să fie elastice, deci toate podurile vibrează.”

Iulian Fota – analist securitate: ”Securitatea națională este obligația ta! Avem articolul 3 al Tratatului de la Washington, care spune foarte clar: efortul de apărare colectivă începe de acasă. Chiar și NATO, știm lucrul ăsta, că înainte de a aștepta ca NATO să facă ceva pentru noi, înainte de a aștepta ca NATO să vină să ne apere, noi avem obligația să ne apărăm țara. Scrie și în Constituție.

Paul Angelescu: Noi ne-am făcut mai mult că nu vedem articolul 3 în ultimii ani și ne-am bazat mai mult pe articolul 5?

Iulian Fota: ”Da. Din comoditate, din incompetență, cred că e o combinație de ambele. E mai comod să aștepți de la alții decât să faci tu.”

Cosmin Popa – istoric: „Dar dacă ne uităm la ce spune Articolul 5 al NATO, spune că fiecare țară aliată este obligată să acorde asistență. Ca această asistență constă dintr-un spital, din sistem de rachete, din soldați, din tancuri, avioane, vapoare sau bucătării, nu ne spune. Dar ce ne mai spune acest tratat NATO? Că baza apărării colective este apărarea națională.”

În timpul realizării acestui reportaj, Statele Unite au început un război comercial cu China și Europa. Iar Donald Trump a anunțat că prezența militară americană va fi negociată la pachet cu taxele vamale. Rusia și-a întărit atacurile în Ucraina.

Între timp, în România, ne exersăm apărarea într-un război modern cu tancuri din anii ’80 și o armată care funcționează după legi de acum 3 decenii.