În Giurgiu s-au cheltuit aiurea, şi oamenii sunt nevoiţi să cumpere apă de la magazin sau să umble cu bidoanele pe la izvoarele aflate la kilometri distanţă de casele lor. Vinovaţi? Nu există.
Pe final, revenim în Curtea de Argeş, unde situaţia este de-a dreptul dramatică.
Corespondent PROTV: „Județul Giurgiu este un exemplu despre cum politicieni incompetenți, autorități locale, baroni locali și firme de casă și-au bătut joc de sănătatea oamenilor, din 54 de localități. În 37 nu există rețea de apă, sau dacă există, nu este potabilă, în doar 13 localități e canalizare în 2026”.
Comuna Gostinari. N-are alimentare cu apă, nu există canalizare, apa în zonă nu e potabilă. Oamenii vin sub un deal unde e singurul izvor cu apă bună de băut. „Alimentare cu apă în România lui 2026, la 30 de minute de Bucureşti”
Şi oamenii, şi animalul dau buzna la apă.
Localnici: „Suntem nevoiţi că dacă n-avem apă bună..luăm de aici. Vine multă lume aici…
Primăria...ne-a tras apă... eu ştiu cum sunt puţurile alea, dacă nu e bună la gust.”
Gostinari are reţea de apă. Făcută pe fonduri guvernamentale. Nu funcţionează. În 2020, în ediţia „România, te iubesc!” „Giurgiu-județe la stăpân”, am arătat situaţia de aici.
-Apă potabilă există?
-Nu avem apă potabilă.
-Dar aveţi staţie.
-Staţie este, dar nu funcționează.
-De ce?
-Aşa a fost făcut proiectul.
George Tănase este tot viceprimar.
Vasile Niculicea, viceprimar Gostinari: „A mai fost şi tot în acelaşi stadiu suntem…”
Reporter: De ce?
Vasile Niculicea, viceprimar Gostinari: „De ce? Nu avem apă potabilă în zonă. Şi…este vorba să aducem o conductă de la Giurgiu”.
Povestea alimentării cu apă în Gostinari a început în 2016. S-au făcut două bazine, s-au tras instalaţii prin sat, dar pe ţeavă a început să vină gaz în loc de apă. Bani de la guvern, aruncaţi pe apa Sâmbetei.
Cinci milioane de lei a costat sistemul de apă. Viceprimarul n-are habar şi nici nu-l interesează. Dramatic aici este faptul că nici apa din fântânile oamenilor nu este potabilă.
O gospodărie este chiar lângă bazinul de apă. Apa din fântână e galbenă şi urât mirositoare.
Marin Ion, primar Gostinari: „S-a băgat furtunele de aer... ce să vă spun..domnule, hai să băgăm pompa...în momentul în care am băgat pompa a explodat... sunt gaze în sol. Deci apa conține gaze…”
Marin Ion este primar în Gostinari: „Vreo 40 de milioane...40 de miliarde... dar totul e făcut. E la cheie”.
Practic, nici nu e nevoie de cheie.
Firmele care au proiectat şi lucrat aici au legătură cu baronul acestor locuri, Nicolae Bădălău.
Nicolae Bădălău: „Aşa cum vă spuneam, cetăţenii în Giurgiu au început să trăiască decent. Mult mai decent decât în alte judeţe”.
Din experienţa din Gostinari, firmele de casă din judeţ n-au învăţat nimic, sau mai bine zis n-au vrut să înveţe. Au forat şi prin alte comune, tot cu banii guvernului, şi au dat de gaz. Este şi cazul comunei Isvoarele, care e înconjurată de izvoare.
Autorităţile nu s-au gândit să o capteze. Au vrut apa din adâncuri. Au săpat şi au dat de gaz.
Fostul primar a decedat, firma de construcţii a fost băgată în faliment, s-au cheltuit 3,2 milioane de lei şi aici se încheie povestea. De canalizare…nici vorbă.
Sătenii fac cozi la ţevile instalate prin sat şi cară fiecare cum poate apă.
Ne mutăm în Adunaţii Copăceni, la o aruncătură de băţ de Capitală. De canalizare aici doar s-a auzit. Din Adunaţi se trage afaceristul Nelu Iordache. Pentru localitate, pe vremea când vărul său era primar, în 2010, a făcut puţuri şi a tras ţevi prin sat. Pe bani de la guvern, mai bine de 2 milioane de euro. Apa nu e bună. În 2020, primarul Cezar Rusu a încercat să spună povestea locului la „România, te iubesc!”
Cezar Rusu, primar Adunații Copăceni: „Aaa…nu face faţă…poa să ..am ceva emoţie acuma să alimenteze toată comuna…”
Am bătut acum la uşa primăriei, în speranţa că vom găsi lucrurile schimbate. Primarul e plecat cu treabĂ. Stan Mihai e viceprimar.
Stan Mihai, viceprimar Adunații Copăceni: „Nu este potabilă încă”
Reporter: Din ce cauză?
Stan Mihai: „Să vă spun exact..nu ştiu nici eu cauzele dar…ştiu că nu este potabilă”.
Reporter: Nu sunteţi vicele?
Stan Mihai: „Da, dar nu sunt de la început de când s-a făcut staţia”.
Reporter: Şi după ce aţi preluat nu v-a interesat să vedeţi de ce apa de aici nu este potabilă?
Stan Mihai: „Ba da… exact exact nu ştiu…ştiu că puțurile sunt la mică adâncime şi din cauza sulfului din ea. Calcar şi alte bacterii nu are. Din cauza sulfului nu este potabilă”.
Reporter: Deci aveţi sulf.. Şi ştiţi cantitatea?..
Stan Mihai: „Asta vă pot spune cei de la firma de apă…”
Vicele sună firma de apă aflată în subordinea primăriei: „Am înţeles din cauza amoniului…”
Prin urmare, apa are amoniu. Şi oamenii de la apă sunt plecaţi. La o intervenţie.
După ce că aici apa e de proastă calitate, angajaţii unei companii de electricitate tocmai au rupt în două conducta şi întreaga localitate a rămas fără alimentare.
Oamenii de la apă nu sunt pe teren. M-am întors în primărie.
Stan Mihai: „Nu cred că mai sunt. V-am zis, faceţi o adresă…nu sunt? E 2 şi 10, probabil au plecat… la o şedinţă”.
Reporter: Nu sunt angajații dvs?
Stan Mihai: „Sunt angajaţii Aquaterm, nu sunt angajaţii primăriei.”
Reporter: Şi societatea a cui e?
Stan Mihai: „A primăriei. Nu sunt angajaţii primăriei.. nu sunt direct…nu sunt acum aici. Faceți o adresă către ei. Este ora 2 şi 10. Da. Ar trebui să fie la treabă…”
Am revenit în ziua următoare. Primarul nu e la muncă dar a vrut să ofere un interviu prin telefon.
Cezar Rusu, primar Adunații Copăceni: „Cei de la UE îşi bat joc de noi. La Bruxelles e buba”
Reporter: Nu e de la noi?
Cezar Rusu: „Nu ne e de la noi. Deci nu ne dă banu, domnule!”
Ceva mai la vale, spre Giurgiu, comuna Călugăreni figurează oficial cu apă şi canal.
Dumitru Iordache, primar Călugăreni: „Nu sunt funcţionale”.
Reporter: De ce?
Dumitru Iordache: „Pentru că constructorul care a făcut aceste lucrări de când am ajuns eu la putere în 2020 nu a venit să facă recepţia finală, proiectul a fost numai şi numai pe reţea. Fără să facă racorduri…ţeavă prin pământ…”
13 milioane de lei a dat guvernul aici, acum 10 ani. Într-un sat, comuna s-a ales cu un bazin şi o ţeavă de apă. În altul, cu o staţie de epurare pe câmp. Gardul a căzut, cu toate că primăria a băgat de curând bani în acest loc.
Localnic: „Nu funcţionează. Bazinele stau îngheţate, instalaţiile se deteriorează. Grav este că nici apa din fântâni nu e bună.”
Reporter: Aţi făcut studii la ce consumă oamenii din fântâni ?
Dumitru Iordache, primar Călugăreni: „Eu n-am făcut. Dar ne mai dau pastile şi puneau oamenii în fântâni, şi aşa mai departe”.
Reporter: Și vă mai dau?
Dumitru Iordache: „În ultimul timp nu ne-au mai dat…”
Reporter: Și pastilele alea cu ce erau?
Dumitru Iordache: „Nu ştiu…”
Şi mai la vale spre Giurgiu. şi mai prost stă comuna Daia. Şi ea figurează oficial cu instalaţie de apă. Fanel Ghidănac e viceprimar.
Fanel Ghidănac, viceprimar Daia: „A fost decât acte fictive, există în instanţă acuma…la momentul ăsta..litigii..şi practic nu s-a lucrat nimic. Au mai lucrat... au mai lucrat dar foarte puţin”.
Reporter: Şi ce au realizat? Au realizat ceva?
Fanel Ghidănac: „Nimic”.
Reporter: Şi ce au lucrat?
Fanel Ghidănac: „Decât a fost fictivă...în rest lucrare n-a fost. De aia există în instanţă...nu bazin, nu ţeavă... Nimic”.
4 milioane de lei au dispărut. Cazul se judecă. Mai bine stau vecinii din comuna Mihai Bravu. Ei au rămas cu un bazin. Gol ce e drept, de mai bine de 10 ani.
Cristian Nichita, viceprimar Mihai Bravu: „Constructorul a intrat în cum se numeşte….insolvență”.
4,2 milioane de lei s-au dus şi aici, degeaba.
Ei sunt oamenii care au răspuns şi răspund de apă şi canal în judeţul Giurgiu.
Gălățeanu Cristian: „Eu am fost administrator public al județului în două mandate anterioare
și m-am ocupat de proiectul acesta de de apă și canal.”
Iar eu sunt Silviu Dumitrescu, actualul administrator al județului Giurgiu.
Spun că fiecare primar s-a descurcat până acum cum a putut. Judeţul are un proiect pentru care ar fi putut să ia finanţare europeană de mai bine de 10 ani. Nu s-a întâmplat. Acum sunt speranţe pentru 150 de milioane de euro din care se vor construi reţele de apă şi canal prin sate, urmând ca din alte 200 de milioane de euro să se tragă o conductă care să aducă şi apă. Probabil prin 2030.
Cristian Gălățeanu, fost administrator public CJ Giurgiu: „Am stat, cred că un an de zile ca să avizeze planul de management ca să poată, în consecință, să ne dea acordul de mediu. Doi ani am stat, nebunește...”
Silviu Dumitrescu, administrator al județului Giurgiu: „Gândiţi-vă ca noi ăştia din administrația publică locală facem potecă la ministere, când întreabă lumea ce faceți voi acolo la birou toată ziua, chiar dacă o să fie ne facem, potecă, stăm așa la uşă ca ghioceii, știți proiectul meu, dar hai că facem mâine, mâine nu se rezolvă, mai vechi”.
George Popescu, director Apa Service: „După ce ai bătătorit poteca apare un alt ministru care nu se mai întorc aici în partea asta, de la capăt, asta e”.
Diana Buzoianu, ministrul Mediului: „Au fost pierduți foarte mulți bani pe zona asta. A venit între timp Curtea de Conturi. Acum doi-trei ani de zile. A menționat faptul că nu există o coordonare între ministere. Noi avem proiecte de apă-canal care sunt gestionate de mai multe ministere care nu se coordonează între ele. Am avut proiecte megalomane care au fost lansate zeci de milioane și apoi nu s-a mai racordat nimeni la ele.”
Abia acum se încearcă punerea acestor proiecte sub coordonarea Guvernului. Nu pentru că vrem noi, ci pentru că ne-o cere Uniunea Europeană care s-a săturat să tot dea bani care să fie cheltuiţi aiurea aici. Şi dacă tot vorbim de bani tocaţi fără rost să ne întoarcem în Curtea de Argeş.
Sute de mii de euro a băgat primăria într-o staţie. Pe ce s-au dus banii...nu prea se vede. Pereţii se dărâmă, bazinele sunt mizerabile, instalaţiile sunt din alt secol, pierderile pe reţea sunt de peste 70%. O echipă de specialişti de la Bucureşti a venit aici zilele trecute şi a constatat dezastrul. A făcut o listă cu investițiile care sunt necesare de urgenţă: 10 milioane de lei. Între timp, oraşul a intrat în stare de alertă din cauza bacteriilor. Am încercat să stau de vorbă cu mai-marii judeţului din Consiliul Judeţean despre situaţia de aici. N-au vrut să apară la televizior.
Pe partea cealaltă a clădirii este prefectura condusă de Ioana Făcăleață.
Un poliţist îi dictează prin telefon măsurile care s-au luat.
Ioana Făcăleață, prefect Argeș: „S-a făcut un dosar penal pentru articolul 91/96 de evacuare a ... aruncarea apelor de suprafaţă, a deşeurilor a... apelor uzate... reziduuri...sau microbi care pot schimba caracteristicile apei”.
Pe firul apei dintre baraj şi Curtea de Argeş, de ani de zile mai multe firme deversează dejecţii în râu. Abia acum organele s-au sesizat. Cât despre lucrările de urgenţă la staţia de tratare... Mai au de aşteptat. Primăria Curtea de Argeş are teoretic bani, dar nu-i poate cheltui fără derogări de la Guvern. Despre golirea lacului Vidraru, se ştie din 2016. Au ştiut toţi guvernanţii. Ştiu şi acum, dar mare lucru nu fac. Primăria Curtea de Argeş şi-a dat încă de acum 10 ani aviz pentru lucrări la baraj. În tot acest timp, primarul nu s-a gândit să acceseze bani pentru surse alternative de apă, pentru o nouă staţie de tratare. Acum zeci de mii de oameni suferă.
Prefectul susţine că e şi vina Hidroelectrica, compania care administrează lacul Vidraru, pentru că nu a respectat avizele luate şi a băgat în reţea noroi. Hidroelectrica îşi are sediul vis-a-vis de primăria din Curtea de Argeş.
Discuție reporter-funcționari:
-Bună ziua! Cineva din conducere? Domnul director?
-Este, dar aveţi acreditare?
-Ce acreditare ca să puteţi veni la domnul director? Păi şi ce acreditare îmi trebuie?
-Ca să puteţi intra. Spuneţi mi...ce am nevoie. Nu că m-au anunţat, ştia că…dacă aveţi acreditare…şi dacă aveţi acreditare eu vă dau drumul. Sunaţi la Bucureşti…
L-am sunat pe directorul regional. N-a răspuns. Am încercat să vorbesc şi cu directoarea companiei Aquaterm. A dispărut din zonă. Lipsa de asumare, pasarea răspunderii, închiderea ochilor la probleme şi nevoie sunt sport naţional la noi. Ce se întâmplă în Argeş se întâmplă în toată ţara. Am avut dezastre, incendii, oameni morţi, vieţi distruse, povești din care n-am învăţat nicio lecţie. Ar fi fost nevoie de efort pentru a se întâmpla, ori asta nouă nu prea ne place. Aşa că, în continuare ne batem joc de mediu, de oameni, de noi.
