Cel mai aproape de Dumnezeu. Preot la Mănăstirea Mihai Vodă și pilot la TAROM: ”Mă simt copleșit de toate frumusețile”

Din corul care cântă la strană, pe lângă medici, fac parte IT-ști, arhitecți, ingineri. Îi cunoaștem acum. Mergem și la Mănăstirea Găbud, unde aflăm cum trebuie să fie dialogul omului cu divinitatea.

Mihai Vodă e o mănăstire de maici.

”Am simțit că acolo e o liniște. Și asta a fost ceea ce ne face să mergem în mod constant acolo. E o liniște, e o așezare foarte bună pe care și noi, de care și noi avem nevoie”.

Maica Adriana e stareța mănăstirii. S-a călugărit acum mai bine de 40 de ani.

Citește și

Mănăstirea Voroneț. Legendele din spatele operelor de artă de pe pereți

Putin are un plan de împărțire a Ucrainei care implică și România și i-l va propune lui Trump

Maica Adriana, stareța Mănăstirii Mihai Vodă: ”Bineînțeles că ne-am bucurat auzind vocile lor frumoase și ne-am simțit cumva ca și în cer, nu? Puteți zice că atunci când cântarea e frumoasă și când L-auzi pe Dumnezeu, îți dă impresia că trăiești raiul. Așa am simțit noi. Și de atunci s-a făcut o tradiție, de doi ani de zile vin încontinuu”.

Locul e plin de flori și verdeață. Cele 12 măicuțe trebăluiesc aici cât e ziua de lungă și se roagă.

Într-o cameră se fac scufii, pe care maicile le poartă pe cap. În altă cameră se pictează icoane.

Mănăstirea are și cabinet medical, unde maica Nectaria, fost medic de urgențe în civilie, practică acum medicina homeopată.

Maica Nectaria: ”Din mila lui Dumnezeu. Să facem bine oamenilor, că până la urmă despre asta este vorba. Să facem bine. Să facem bine oamenilor, da. Așa că, cum Dumnezeu ne face nouă fiecare zi și suntem sănătosi și putem să-i ajutăm pe alții, suntem datori să o facem”.

Mai toți oamenii care slujesc sau cântă în acest loc au avut preocupări sau au ocupații care în teorie nu prea au legătură cu cele ale bisericii. Duhovnicul mănăstirii e călugărul Efrem.

Părintele Efrem: ”Cântăm la botezuri, la nunți și după 10 ani de lăutărie am cântat la intrument, la clape după 10 ani de muzică am simțit că vreau altceva mai potrivit pentru mine”.

Acum, îi învață pe cei care ajung aici cum să se roage.

”Să-ți compui tu rugăciunea ta. Să iei o bucată de hârtie și stiloul și să-ți scrii tu o rugăciune a ta, cu care să te rogi lui Dumnezeu”.

Părintele Efrem: ”Să fii deschis și sincer cu Dumnezeu. Să îți verși inima în fața lui Dumnezeu. Dumnezeu nu așteaptă cuvinte pompoase. Să te rogi ca un copil. Sinceritatea și simplitatea în rugăciune e cheia care deschide ușa spre Dumnezeu”.

Daniel Burian este preot diacon…

… ”pentru buna întocmire a văzduhului…”…

Este și pilot la TAROM.

Pe când era elev la seminarul teologic, Burian a luat și primele lecții de pilotat. E preot din 1990 și din 2008 pilot pe cursele comerciale.

”Daniel Burian: Bucuria de a zbura, pentru mine e de nedescris.
Reporter: S-ar zice că dumneavoastră sunteți cel mai aproape de Dumnezeu.
Daniel Burian: Da, e un fel de a spune fizic. De Dumnezeu cred că suntem toți foarte aproape, numai că omul de multe ori se îndepărtează de el. Toți suntem foarte aproape de Dumnezeu și pe pământ și în aer și pe apă. Suntem foarte aproape Duhului Dumnezeu. Dacă am fi conștienți de lucrul ăsta sau dacă ne-am propune lucrul ăsta să-l vedem cât e de aproape, cred că am fi mai buni pur și simplu”.

”Când sunt la înălțime vă spun, așa, mă simt copleșit de toate frumusețile pe care le văd”

În ultimi ani, el este cel care împarte cu avionul prin toată țara lumina venită de la Ierusalim în ziua Învierii.

Daniel Burian: ”Când sunt la înălţime vă spun, aşa, mă simt copleşit de toate frumuseţele pe care le văd. Când sunt acolo mă ocup de manșă, de zburat, ne-am făcut datoria cât mai... Cât mai corect, cât mai bine posibil și când sunt la biserică, caut, mă rog, cu toată puterea sufletului meu, nu mă gândesc la nimic altceva. Poate ați văzut că nu... nici nu mă uit în biserică, nu mă uit la nimeni, nu mă uit la chipuri, mă gândesc numai la Bunul Dumnezeu, la mine și la Bunul Dumnezeu, nu știu de ce. Sper că nu e un egoism, sper că e un lucru bun. Ca să nu pierd momentele alea de acolo, să le trăiesc intens acolo”.

Alexandru Ghivirigă e medic nutriționist și isonar în cor.

”Alexandru Ghivirigă: Ținerea isonului presupune ținerea anumite note mai mult timp, îndelungat, neîntrerupt, anumitor note. Și până asta e ca un fel de meditație și intri așa într-o stare foarte plăcută, o stare aparte, sincer. Mie mi-a plăcut. E o liniște pe care ți-o aduce sufletește așa, care nu o poți exprima decât dacă trăiești asta.
Reporter: Ați făcut nutriție și preot de cât timp?
Alexandru Ghivirigă: Preot de două luni.
Reporter: De două luni preot?
Alexandru Ghivirigă: Da”.

Bogdan Năfăreanu este în Anastasios de 4 ani. E inginer instalații electrice.

”Bogdan Năfăreanu: Voi sunteți o bula…e bula deschisă. Putem accepta pe oricine care vrea. Atâta timp cât vine cu inima deschisă. Un om fără o căutare sinceră nu reușește. De unde pleacă căutarea? Din lipsuri, greutăți.
Reporter: Tu de unde ai pornit?
Bogdan Năfăreanu: Cu ajutorul oamenilor de acasă”.

Soții Focșăneanu sunt arhitecți.

Mihail Focșăneanu: ”Am intrat în cor acum 5 ani și o zi. Mi s-a părut interesant istoria corului și faptul că toți sunt studenți la Medicină, practicanți sau rezidenți. Nu aveau nicio legătură cu domeniul teologiei. Și totuși aveau pasiunea pentru muzică psaltică și cumva m-am regăsit”.

Maria este fiica preotului Burian.

Maria Focșăneanu: ”Simțeam că sunt cu adevărat prezentă la liturghie și nu sunt doar așa un spectator la un moment din zi și la slujbă și simt că dragostea față de Dumnezeu a crescut. Mi se pare că vedem ajutorul lui Dumnezeu în fiecare lucru pe care îl facem, în arhitectură, în viața de zi cu zi, în relație cu ceilalți. E un lucru care se simte, nu știu, chiar nu pot să-l exprim cuvinte… au mai venit prietenii noștri la mănăstire sau așa, erau, wow, ce oameni frumoși aveți pe lângă voi. Într-adevăr, nu știu, mi se pare că lucrul ăsta se vede. E o lumină în jurul nostru. Iar legat de simțire, în sine cântarea la strană, e aportul nostru pe care îl putem aduce și consider că e puternic. E o puțină mulțumire pe care o putem înapoi al lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ne dă în viața de zi cu zi”.

Gabriel Budăi este biotehnolog, Andrei Ilie este medic neurochirug, Cristian Ilovan este IT-st.

Cristian Ilovan: ”Atunci când ești în cor și cânți, parcă te pune așa într-o stare de liniște. Ați văzut și la liturghie, sunetul acela vibrant și așa parcă îți sună până în interiorul sufletului și te liniștește”.

”Doamne, eu cu ce te pot ajuta pe Tine?”

Are trei copii și îi aduce la biserică atunci când el cântă, e în strană.

”Și cumva pentru mine e mai special că cânt și simt altfel Sfânta Liturghie, dar și pentru ei abia aștept să termin. Mie îmi pare bine să meargă la masă. Și nu știu dacă ați observat, dulciurile de la final le așteaptă, îi motivează să stea la Liturghie”.

În timp ce copiii dau buzna la dulciurile pregătite din vreme de măicuțe, în bucătăria mănăstirii e agitație mare. Se coc bucate alese pentru oaspeți. Așa se încheie fiecare slujbă, cu o masă în jurul căreia marea familie care s-a format aici se așează.
Efrem, fiul lui Iustinian, servește mâncare printre mese.

Mănăstirea Găbud, locul în care slujește părintele Pantelimon. Anasasios ajunge uneori aici pentru a aduce mângâiere călugărilor prin cântarea lor.

Dar și pentru a-și încărca bateriile cu sfaturi de la părinții locului. Totul se învârte în jurul stării prin care cântarea de la strană și rugăciunea te pot ajuta să îți găsești liniștea, să te întâlnești cu tine și cu Dumnezeu.

Părintele Pantelimon, starețul Mănăstirii Găbud: ”Rugăciunea, în primul rând, este un dialog. Este un dialog care poate să fie un dialog și cu îndoială atunci când se ajunge la rugăciune, se iasă din zona aceasta de apel la o instanță sau apel la un sponsor sau la un investitor. În care am nevoie de aia, scapă-mă de ăla, bate-l pe ăla, tună-l pe celălalt, dă-mi aia, fă-mă tare, pune-mă în evidență, păzește-mă, așa, vindecă-mă și așa mai departe. Întrebarea nu este cu ce m-ar putea ajuta Dumnezeu pe mine. Și când vorbești cu o persoană, îl mai întrebi și pe el cum se simte. Dar tu cum te simți?

Doamne, eu cu ce te pot ajuta pe Tine? Că bine, eu știu cu ce mă poți ajuta, că tot numai asta am în cap. Cu ce mă poți tu ajuta pe mine? Dar abia când îl privești pe cineva fără să ceri ceva de la el, acolo începe de fapt dialogul real. Și aceasta este, să zicem, dimensiunea, cum am spus iarăși, nobilă. Nobilă a rugăciunii a petrece timp, În dialog, uneori non-verbal, cu Dumnezeu, să-L privești pe Dumnezeu, să te bucuri de El, să te bucuri de calitatea Lui ca persoană”.

Articol recomandat de sport.ro

După Kosovo, încă o națională contestă victoria la masa verde a României: "A făcut apel și rămâne fermă"