În continuare, imagini și informații care vă pot afecta emoțional!

8 iulie 2025. Anda avea 23 de ani când Emil Gânj a năvalit peste ea și a ucis-o cu o cruzime ieșită din comun.

Cazul de la Miheșu de Câmpie din Mureș este, probabil, cel mai relevant pentru falimentul, pentru eșecul instituțiilor statului.

Emil Gânj a fost condamnat la 15 ani pentru omor și a fost eliberat cu 5 ani mai devreme și, deși a încălcat un ordin de protecție în 2024 și era dat în urmărire generală, a venit, și-a ucis fosta parteneră cu toporul și a incendiat casa.

Recomandări Video

Chestor Constantin Mihalache, șeful IPJ Mureș: ”Nu n-aș merge pe niciuna din cele 2 variante ale dumneavoastră. Norocul ăsta ține cât ține și speranța și dorința noastră este ca să punem mâna pe el cât mai repede. În cazul nostru nu se poate vorbi de anchetatori proști, poate de situații care le-am gestionat mai bine sau, trebuie să recunoaștem, uneori mai puțin bine.”

Tiberia Gyurca, sora victimei: ”Nu suntem liniștiți. Frica tot e. Pentru că el e tot în libertate. Cred că am fost șocată. Așteptam să vină de undeva acum. Am văzut-o întrând. Am văzut ultima oară când a fost tragedia aia.”

Mama și fiul victimei au fost luați și duși într-o casa de protecție, în zonă au rămas surorile.

Camelia Gyurca, sora victimei: ”Și parcă ieri, alaltăieri s-a întâmplat, am rămas prinse acolo, toți e un coșmar parcă totul întâmpla”.

Poliția a acționat reactiv, din nou… Paza permanentă dispusă pentru victimă nu a fost dusă la îndeplinire.

Chestor Constantin Mihalache, șeful IPJ Mureș: ”S-a văzut momentul. S-a văzut cum a acționat. Familia a spus mereu că el o să vină să o omoare. A fost crezută. Nu știu. Această afirmație, că familia a spus mereu că va veni să omoare, au făcut afirmații au făcut alții nu au făcut afirmații, este un recidivist, este un om cu afirmațiile. ”

În iunie 2026, Tribunalul Mureș l-a condamnat pe Emil Gânj la închisoare pe viață pentru omor calificat, distrugere, profanare de cadavre, violare de domiciliu și încălcarea ordinului de protecție. Condamnarea e definitivă.

Din incompetență, lentoare sau în lipsa capacității de reacție, un criminal recidivist, devenit un fugar condamnat, a sfidat filtrele și căutările. Nu se știe unde e, posibil să fi dispărut și din țară.

Mormântul a fost profanat exact în noaptea în care se împlineau un an de la crimă. Crucea a fost legată cu un lanț de care atârna o pereche de șosete bărbătești, care probabil că aparțin lui Emil Gânj. Poate este un ritual de origine romă sau doar un semnal prin care criminalul sau apropiați ai acestuia au vrut să transmită un mesaj.

Camelia: „Altcineva n-a venit ca să facă, că ăsta e caz de pușcărie. Toată lumea știe că acolo la cimitir e plin de camere. Nu s-a riscat nimeni.”

Tiberia Gyurca, sora victimei: ”Pe mine mă duce gândul că numai el ar putea să fie, ca să ne avertizeze cumva că mai urmăm 4 din familie după semnele alea celui pus el. Așa mă gândesc eu. Poate fi orice alt nebun. Da, dar pe mine acolo mă duce gândul, asta e părerea mea”.

Andreea Braga - Centrul Filia: ”Este o pată de rușine pe obrazul Poliției Române. A fost o reacție foarte specifică de blamare a victimei, care există de multe ori în rândul profesioniștilor și a societății. Avem un criminal care este în libertate. Și care nu răspunde pentru atrocitățile pe care le-a comis, și asta descurajează alte victime să ceară ajutorul autorităților”.

Atât de previzibil, atât de tragic, și totuși… nimic nu s-a schimbat în cazul Gânj.

Chestor general Benone Matei - șeful Poliției Române: ”Am dispus declanșarea cercetării prealabile față de 14 polițiști, 6 polițiști cu funcții de conducere din care ofițeri și 5 agenți, respectiv 8 polițiști cu funcții de execuție, este un politician ofițer și 7 agenți.”

14 polițiști sancționați: 13 mustrări, o retrogradare, două avertismente. Trei dosare pentru neglijență și fals intelectual.

Șeful Inspectoratului Mureș este în funcție. Șeful Poliției Române este în funcție. Conducerea MAI este în funcție. Ucigașul Andei este liber.

Legea femicidului ar trebui să aducă un instrument de măsurare a riscului, o evaluare prin care organele judiciare să aibă semnalat pericolul. Criterii clare, aplicabile. Dar nu se știe cine trebuie să-l conceapă.

În România, femeile mor cu zile. Mor cu ordinul de protecție în mână, cu apelurile disperate ignorate, cu tăcerea complicilor – fie ei vecini, autorități sau legi scrise incomplete. Anda a murit nu doar din cauza unui criminal, ci din cauza unui sistem falimentar, care a întors capul. Din păcate, povestea ei nu este un accident și fără măsuri clare, următoarea victimă e deja condamnată.

Durerea copiilor rămăși în urma unor tragedii este sfâșietoare, cum să înțelegi și să accepți dintr-o data moartea mamei?

Cristina Camil, fiica victimei: „La 38 de ani. 38. Aparent căzuse de pe un scaun sau o masă, în timp ce aranja perdele. Așa s-a spus, deși eu în momentul în care am fost la morgă să-l recunosc, era plină de vânătăi pe față pe mâini. Deci mâinile abia se vedea cum are unghiile rupte. Probabil cum s-a apărat.”

În martie 2020, în urma unui apel la 112, mama Cristinei a fost găsită moartă. Suspiciunile au planat imediat asupra fostului soț la care, deși divorțase din cauza violențelor repetate, se întorsese de ceva timp. Ionela avea două fete dintr-o altă căsnicie înainte să-l cunoască pe Gheorghiță.

Cristina: „Avea obiceiul să dea cu pumnii și cu picioarele în zona abdomenului.”

Mama a plecat cu fetele de la agresor, dar a cedat, în speranța că violențele vor înceta.

Cristina Camil, fiica victimei: „Unul din ei mi-a și spus odată că o să se mai ducă doar criminalistica atunci când va fi moartă. Și chiar s-a dus.”

Cristina avea 19 ani când a decis că nu poate să mai stea într-un mediu violent, și-a luat sora mai mică, care avea 11 ani, și s-au mutat singure. Procuratura a cercetat moartea suspectă abia după ce autopsia a scos la iveală traumele provocate de lovituri. Cristina s-a luptat pentru memoria mamei și pentru adevăr. A fost convinsă de la început că este vorba despre o crimă. Agresorul Ionelei a negat în permanență.

Curtea de Apel Bacău l-a eliberat după 4 zile.

Cristina: ”Când am auzit că a fost eliberat după alea 4 zile am avut un pic, un sentiment de frică. Ce voiam e să fie închis. Să știu că s-a făcut dreptate în final. De protecție atunci, am întrebat de ordin de protecție și mi s-a spus că este sub control judiciar și oricum nu are voie să mă contacteze. Mi-a fost și greu să-l văd timp de un an de zile în fiecare lună.

Procesul a durat un an. Criminalul a fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare.

O viață nu se pedepsește cu închisoarea. Agresorii ajung aici după gratii sau ar trebui să ajungă, dar povestea femicidului începe cu mult mai devreme. Începe cu acte de violență. Poate simple. Verbale, fizice, psihologice, dar sfârșesc cu acte foarte dure.

Gheorghiță este închis în penitenciarul Gherla. Are propria poveste acum…

Gheorghiță Turcu, condamnat pentru omor: ”A fost mai tragică, așa un pic. Noi ne-am despărțit, eu am luat-o cu băutura tare. Bine, ne știi .. cu mesaje pe telefon. Știu foarte mult eu, na, la mine s-au cam adunat. Până la dimineața aia au fost multe apeluri la 112. Aveam altercații, da, păi nu v-am spus că beam?”.

Mesajele date victimei în acea perioadă sunt teribile.

Gheorghiță se deschide greu după 5 ani în pușcărie. Deși în timpul procesului a clamat tot timpul că este nevinovat, acum își recunoaște crima. A omorât-o pe Ionela într-un acces de furie.

Modul în care a fost făcută ancheta, spune multe despre cât de mult respect au avut polițiștii pentru viața Ionelei. La câteva luni după ce a fost trimis în judecată pentrui omor, acasă la Gheorghiță s-a găsit o pușcă cu gloanțe.

Oana Sandu este unul dintre jurnaliștii care a scris constant despre femicid în ultimii 12 ani. A trecut și ea printr-o dramă personală, este co-victimă.

Oana Sandu: ”Vorbim foarte mult de psihoterapie, de consiliere, de emoții, dar pentru aceste victime, care sunt complet invizibile, nu există de fapt un sprijin. Apoi mai este vorba despre navigarea juridică. Familiile trec printr-un proces juridic în alte țări. Există victime avocați, adică persoane profesioniști care lucrează în zona de justiție și care sunt alături de aceste acești oameni care trec prin procese destul de dureroase foarte dureroase.”

Cristina a fost sfătuită de procurori să nu se constituie parte în dosar. Justiția a fost strâmbă în continuare.

Cristina Camil, co-victimă: ”Nu mă constitui parte civilă pentru că mi s-a spus că e mai bine să rămân parte vătămată în dosar, să nu mă constitui parte civilă.”

Oana Sandu, co-victimă: ”Ceea ce este complet șocant până la urmă, pentru că vorbim despre niște cazuri care ar fi putut fi prevenite, vorbim despre niște persoane care au nevoie de reparațîi din partea statului, a instituțiilor, a reprezentanților statului român. Ele nu au fost protejate”.

Din aprilie 2026 avem legea femicidului, dar aceasta este incompletă atunci când este vorba despre sprijinirea co-victimelor, urmașii sau rudele femeilor ucise.

Oana Sandu: ”Avem în continuare scuze, avem mai degrabă condoleanțe și avem foarte mult, am făcut tot ce am putut… Dar oare noi, ca societate, am făcut tot ce am putut?!”

Victimele cer ajutor, însă sistemul reacționează tardiv și haotic, iar vocea lor rămâne ignorată. Femicidul este o escaladare previzibilă a violenței domestice, un fapt anunțat pe care societatea și instituțiile continuă să îl normalizeze.

Femicidul nu e o statistică rece, ci durerea unor mame pierdute, copii orfani, familii destrămate. Iubirea nu omoară! Iubirea trebuie să protejeze!