Dacă politicienii aleși democratic nu schimbă direcția, piețele de obligațiuni ar putea să îi forțeze să o facă, punând în pericol chiar democrația.
După cum spune o veche axiomă, Congresul SUA este locul în care republicanii vor taxe mai mici, iar democrații vor cheltuieli mai mari. În loc să negocieze, ajung adesea la un compromis: taxe mai mici și cheltuieli mai mari.
Drept rezultat, datoria guvernamentală a SUA a depășit recent 40.000 de miliarde de dolari, aproape dublându-se în timpul mandatelor prezidențiale ale lui Donald Trump și Joe Biden. O parte din această creștere reflectă cheltuielile justificate pentru gestionarea crizei provocate de pandemie, însă există și numeroase decizii fiscale discutabile. Pentru a mulțumi alegătorii din prezent, mulți politicieni nu au nicio problemă să împrumute bani din viitor.
Unul dintre principalele avantaje ale sistemelor democratice este capacitatea lor de a reacționa rapid și eficient la dorințele populației. Dar această sensibilitate față de cerințele alegătorilor poate conduce și la imprudență fiscală, creând vulnerabilități pe termen lung care pot reduce reziliența unei țări – capacitatea sa de a rezista recesiunilor obișnuite și șocurilor economice.
Creșterea actuală a randamentelor obligațiunilor guvernamentale americane pe termen lung la niveluri nemaivăzute de mulți ani scoate în evidență acest risc.
Randamentul titlurilor de Trezorerie pe 30 de ani a ajuns recent la 5,25%, puțin sub maximul de 5,30% atins în august, dar cu mult peste nivelul de 1,67% din decembrie 2021. Pentru a găsi costuri de împrumut pe termen lung atât de ridicate, investitorii trebuie să se întoarcă până în mai 2004.
O prognoză îngrijorătoare
Zilele în care Statele Unite aveau un buget echilibrat au trecut de mult. Chiar dacă se poate discuta dacă o economie dezvoltată de asemenea dimensiuni ar trebui să urmărească permanent un buget echilibrat, puțini ar susține că deficitele din ce în ce mai mari sunt dezirabile sau sustenabile.
În ultimii 25 de ani, deficitul federal al SUA a ajuns la 5,8% din PIB, iar Biroul pentru Buget al Congresului (CBO), instituție nepartizană, estimează că acesta va avea o medie de 6,1% din PIB în următorii zece ani.
Chiar și deficitul primar, care exclude cheltuielile cu dobânzile, este estimat la o medie de 2% din PIB în aceeași perioadă.
Deficitele în creștere ar trebui să conducă la o povară tot mai mare a datoriei. Prognozele CBO privind creșterea raportului datorie/PIB sunt bine cunoscute. Mai puțin cunoscut este faptul că estimările propriului Trezoreriei SUA descriu o situație și mai dificilă.
În timp ce CBO estimează că datoria SUA va ajunge la 150% din PIB până în 2048, Trezoreria americană anticipează atingerea acestui nivel încă din 2040.
Diferența provine din metodologiile folosite de cele două instituții. CBO își bazează estimările pe legislația în vigoare și ia în calcul expirarea anumitor reduceri fiscale sau programe guvernamentale. Trezoreria presupune, în schimb, că politicile actuale vor continua fără modificări.
Indiferent de scenariu, traiectoria riscă să facă Statele Unite mai vulnerabile în anii următori.
Punctul critic
Dacă există un indicator care arată cât de mult a afectat politica fiscală reziliența economiei și a guvernului american, acesta este procentul veniturilor publice folosit pentru plata datoriei.
În prezent, Trezoreria SUA cheltuiește aproximativ o cincime din veniturile sale doar pentru dobânzi. Procentul este considerabil mai mare decât în Japonia, Marea Britanie sau Germania.
Este, de asemenea, mai mult decât își poate permite guvernul în actuala structură bugetară.
Cheltuielile obligatorii pentru Social Security, Medicare, Medicaid și alte programe sociale au ajuns la 4.200 de miliarde de dolari în 2025, reprezentând aproximativ 80% din veniturile totale ale SUA, de 5.200 de miliarde de dolari.
Asta înseamnă că, în lipsa unor schimbări majore ale bugetului, Statele Unite vor trebui să se împrumute inclusiv pentru a-și plăti datoria existentă.
Acesta ar putea reprezenta un punct critic periculos, care expune SUA riscului de a intra într-o spirală a datoriei: costuri tot mai mari cu dobânzile, care necesită la rândul lor împrumuturi suplimentare.
Statele Unite nu sunt singurele care se confruntă cu probleme fiscale. Alte țări dezvoltate, în special Japonia, provoacă la rândul lor îngrijorări în rândul investitorilor privind sustenabilitatea finanțelor publice.
Randamentele obligațiunilor americane nu sunt nici ele foarte ridicate în comparație cu mediile înregistrate înainte de 2008, iar prima de maturitate pentru titlurile pe zece ani nu s-a modificat semnificativ în ultimul an. Acest lucru sugerează că investitorii nu sunt încă în panică în privința finanțelor SUA.
Cu toate acestea, secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a fost suficient de îngrijorat încât să anunțe luna trecută un plan care ar putea include majorarea răscumpărărilor de obligațiuni pentru a reduce randamentele pe termen lung.
Washingtonul beneficiază de privilegiul de a emite moneda de rezervă a lumii, ceea ce îi permite să susțină deficite bugetare pentru o perioadă mult mai lungă decât alte state fără să se confrunte imediat cu probleme majore.
Dar acest avantaj nu elimină vulnerabilitățile.
Finanțele sectorului public american devin tot mai fragile, iar puțini politicieni sunt dispuși să le prezinte alegătorilor alegerile dificile necesare pentru restabilirea rezilienței: majorarea taxelor sau reducerea programelor sociale.
Dacă politicienii aleși democratic nu acționează, piața obligațiunilor ar putea să o facă în locul lor.
Consecința ar putea fi o perioadă de dificultăți economice severe, care ar putea reduce și mai mult încrederea deja scăzută a americanilor în guvern.
Istoria oferă exemple despre modul în care crizele economice pot alimenta instabilitatea politică. Autorul analizei indică Germania anilor 1930, ascensiunea unui lider autoritar în Rusia după incapacitatea de plată externă din 1998 și haosul de la sfârșitul anilor '90, precum și regresul democratic înregistrat în Ungaria și Polonia după criza financiară din 2008 și criza datoriilor europene din 2011.
Dacă o recesiune sau o criză a costului vieții devine suficient de severă, iar cetățenii ajung la concluzia că politicienii nu reușesc să rezolve problemele, aceștia ar putea începe să pună sub semnul întrebării chiar avantajele democrației.
Riscul ar deveni și mai mare dacă forțe extremiste, fie de dreapta, fie de stânga, ar apărea cu promisiunea unor soluții aparent lipsite de costuri pentru aceste probleme.
În acel moment, avertizează analiza, însăși democrația americană ar putea fi pusă în pericol.
