In urma cu 70 de ani, era cel mai sarac sat din Tirol. Reteta prin care a devenit cea mai bogata regiune si Raiul schiorilor

Pentru asta, mergem intr-un satuc din Tirol unde ajung in fiecare an 1,5 milioane de turisti.

"Impreuna suntem o forta", spun austriecii din Tirol. Oamenii se ajuta intre ei, satele se sprijina reciproc, asa ca intre ele si munti se intind partii pe sute de kilometri. Ischgl era acum 70 - 80 de ani cel mai sarac sat din Tirol. Acum este cel mai bogat, pentru ca toti oamenii de acolo muncesc in turism. Fiecare casa este hotel sau pensiune si toate sunt pline ochi. O lectie din care noi romanii trebuie sa invatam daca vrem sa castigam.

La granita Austriei cu Elvetia un satuc atrage schiorii ca un magnet. In Ischgl ajung in fiecare an peste un milion si jumatate de turisti.

Cu greu poti gasi o camera libera in aceasta statiune. Aceasta este o camera care, atentie, costa 140 de euro. Cu trei paturi, cu un spatiu in care se poate manca si dotata cu o mini bucatarie. Satul ofera 12.000 de locuri de cazare si toate pensiunile sunt pline ochi.

Citește și

Romania ar putea avea 2000 de km de partie, daca ar sti sa faca turism. Bani risipiti si someri care nu lucreaza "ca-i frig"

Detalii terifiante. Soția unui preot din Vaslui a făcut autostopul, iar a doua zi Maricela a fost găsită moartă

O camera destul de scumpa. Si atentie in aceasta pensiune sunt 23 de camere, deci si castigurile se multiplica. Mai bine de 3.000 de euro pe zi. Asta inseamna 90.000 de euro pe luna. In conditiile in care sezonul tine 4-5 luni pe an, o pensiune mare poate sa castige 4-5 sute de mii de euro intr-un singur sezon. Ischgl este un sat cu 1.300 de oameni. Toti fac turism. In fiecare zi pe partii sunt cel putin 20.000 de turisti care sunt carati pe munte cu cele trei telegondole care pornesc din centrul satului. Cea mai mare telegondola a fost construita in 2016 in doar cateva luni si poate cara acum 3.000 de oameni pe ora. Skipassul pe zi costa 52 de euro, asta inseamna incasari zilnice de un milion de euro. Odata ajuns pe munte ai in fata mii de hectare de partii pe care poti schia.

Asa arata raiul schiorilor. Sunt 238 de km de partie. 73 de isntalatii care strabat muntii in toate directiile. Instalatii care pot cara in fiecare ora peste 93.000 de oameni, iar peisajul si aerul curat iti taie pur si simplu repsiratia. Sa tot schiezi in conditiile astea.

Pe varful muntelui l-am intalnit Tiberiu Miklo, un roman stabilit aici acum 26 de ani. Vara preda tenis, iarna ski. Inca se minuneaza de ritmul in care construiesc austriecii.

Tiberiu Miklo: Este incredibil. Trec una peste alta asa... in fiecare an se face ceva nou aici. Ba restaurantele le renoveaza, inca un lift, inca o pista.

Pentru a face bani austriecii si-au unit peste munte partiile cu elvetienii.

Tiberiu Miklo: Uite trag linia asta. Aici sunt in Elvetia. Si aici in Austria.

Toate deciziile de management sunt luate in comun cu elvetienii. Care insa au pretentiile lor.

Tiberiu Miklo: Scaunele au alta culoare. De ce? Nu stiu. Asa si le fac ei. Au ei ideiile lor.

Acum 60-70 de ani, localnicii din Ischgl erau cei mai saraci din Tirol. Cativa dintre ei au inceput sa aduca turisti pe munte.

Tiberiu Miklo: Au vazut ca prin turism isi pot castiga existenta, au fost saraci lipti si acum sunt cei mai bogati. Si-au facut hoteluri unul dupa altul si acum e plin.

Unul dintre pionerii locului are poza la loc de cinste pe partie. Emil are acum 83 de ani. Inca munceste in parcarea de la baza partiei.

Tiberiu Miklo, traducand: Zice ca cat timp e sanatos asta face. Ce sa faca acasa. Miscare, aer curat, asta nu e lucru ce face el aici. A schiat la viata lui. E unul din pionierii de aici de pe munte.

In Ischgl nu gasesti cladire, mai putin biserica din sat, care sa nu fie pensiune sau hotel. Toate stradutele sunt inguste. Sunt multe hoteluri inghesuite unul in altul. Aici e un hotel, o pizzerie si pesto. Miroase foarte tare a balegar. Sursa este aici. Inca sunt oameni care isi cresc vacile sub casa. Iata cat balegar este aici. Si vacile sunt acolo inauntru. Vara, balegarul este luat si urcat sus pe partie.

In fiecare primavara peste 300 de tone de balegar sunt imprastiate pe partie pentru a ajuta iarba sa creasca. Tot domeniul este administrat de o singura companie in care actionari sunt oameni din sat. In ultimii ani aproape 300 de milioane de euro au fost investite in acest loc. Niciun euro din fonduri europene. Hanes Parth este presedintele Companiei.

Hanes Parth, Silvretta Company: Nu am luat bani de la autoritati. Investim toti banii. Nu dam dividende. Banii stau in companie si ii investim. Nu dam dividende. Comunitatea este interesata sa investim si sa mentinem standardele ridicate. Si sa investim in calitate.

In fiecare dimineata microbuzele aduc turistii la partie. Transportul este gratuit teoretic. Pentru fiecare turist pensiunile platesc in fiecare zi 2, 5 euro catre oficiul de turism. Asa se face ca in plin sezon pensiunile pot sa plateasca si 4-5 mii de euro. Din acesti bani se asigura transportul turistilor, se tiparesc pliante si se organizeaza concerte. Pentru binele statiunii.

In inceput si sfarsit de sezon, in Ischgl se organzieza concerte, la care participa zeci de mii de oameni. Acest concert este pe varf. Scena este la 2.500 de m. Este cea mai inalta scena din Europa.

Andreeas Steibl este directorul oficiului de turism din sat.

Andreeas Steibl, director Oficiul de Turism Ischgl: Secretul Ischgl este ca avem o mare si moderna statiune de ski. Avem destiantii pentru dupa schi, restaurante, avem viata de noapte pentru oamenii care vor sa petreaca. Asta e secretul nostru. Este o combiatie pentru oaspetii nostri.

700 de oameni din sat plus alti 4.000 veniti din toata lumea lucreaza aici.

Lucrator: Salariul minim. Noi luam 1.400 net.

Cristina lucreaza aici de 15 ani. In acest hotel muncesc 10 romani. O camera costa de la 110 pana la 220 de euro pe noapte.

Jos in bucatarie Benjamin, un tanar de doar 20 si ceva de ani, face minuni. Este intre primii 20 de bucatari din Austria. Si in bucatarie sunt romani.

Chelner roman: Acum cateva zile 2 persone au paltit 1.500 de euro. Cel mai mult 3600 de euro.

Este un restaurant scump, in care turistii lasa in fiecare seara mii de euro. O lume pe care romanii nostri o ajuta sa functioneze si de care se minuneaza in fiecare zi.

Mentalitatea si organizare. Daca au vazut banul in mana l-au investit. Gandesc altfel. Daca au un euro ei il investesc. Sus pe munte sunt 5 restaurante. Toate gestionate de aceeasi companie la care satenii sunt actionari si multe dintre produsele folosite aici sunt cumparate de la ei.

Harald Seidler este managerul acestui restaurant in care in fiecare zi mananca peste doua mii de oameni. Are in subordine o armata de bucutari. Cand vorbeste iti ploua in gura. 240 de oameni lucreaza in restaurantele de pe munte.

Harald Seidler, manager restaurant: Lucram cu oameni. Oamenii din sat sunt uniti, oficiul de turism, compania, toata lumea lucreaza pentru aceasta afacere. Suntem impreuna puternici.

Tiberiu Miklo: Prin munca serioasa. Disciplina. Oameni care voiau sa faca ceva, nu sa le fie numai lor bine. Sa le fie la toti. Toata valea asta e bazata pe ce se intampla Ischgl.

In ultimii ani, alte 3 statiuni au aparut langa Ischgl. Daca una dintre statiuni are probleme, chiar si financiare, cei de la Ischgl ii ajuta si asa se dezvolta toata valea asta. Prin colaborare. Nu fiecare pe barba lui. Se ajuta unii pe altii. Are unul probleme, hai ca te ajutam, nu ca iti dam in cap sau altceva.

Pe seara, muntele e impanzit de ratracuri. Domeniul are 36 de masini. Fiecare costa peste patru sute de mii de euro. Brazdeaza muntii in lung si in lat toata noaptea. Ischgl este locul ales de mii de romani in fiecare an pentru vacanta.

Turist: Sunt foarte multe partii, domeniul e foarte mare. am venit joi.

Turist: Si la noi s-ar putea face. Stai linistit. N-au inceput acolo si n-au mai continuat... Unde? Pe langa lacul ala. Pe langa Vidra.

Romanul nostru se refera la Transalpina. Cel mai nou domeniu schiabil de la noi. Proiectul Transalpina trebuia sa se intinda pe toti muntii din jur. Sa avem peste 80 de km de partii in acelasi loc. Din pacate avem doar 9.

Ramona Fodor, director marketing: S-a schimbat Guvernul. Si noul Guvern nu a vrut sa mai stie de povesti incepute de fostul Guvern. E trist. Proiectul mare cat ar fi avut? Aproximat 80 si ceva de km de partii."

Proiectul ar fi trebuit sa se uneasca intr-o buna zi cu partiile din Parang. Aici am putea sa aplicam din plin modelul austriac. In Valea Jiului sunt oameni saraci, asa cum erau in Ischgl acum 70 de ani. Valea e inconjurata de munti pe care s-ar putea schia pe mii de hectare. Bani s-au investit in zona, dar fara cap. In Vulcan s-a construit o telegondola. S-a stricat inca de la inaugurare, iar acum mai mult sta decat functioneaza.

Reprezentant: Unde sa schiati? Vreau sa ma urc cu schiurile. Puteti daca sunteti 10 persoane adulte. E un regulament.

Raportul corpului de control a aratat ca pretul gondolei a fost umflat cu doua milioane de euro. Si astfel de situatii sunt peste tot. Ne batem joc de pontentialul urias pe care muntii ni-l aseaza la picioare. Avem nevoie de o strategie nationala in materie de turism. Iar oamenii locului ar trebui sa inteleaga ca din turism ar putea sa traiasca foarte bine si iarna si vara.

Articol recomandat de sport.ro

Presa din Kosovo l-a descris în două cuvinte pe Mircea Lucescu, după meciul de la Priștina