Mad Max:Fury Road. Cum atentatele de la 9/11 si moartea lui Heath Ledger nu au putut deraia drumul unui film de Oscar

„Pe masura ce lumea se prabusea, fiecare dintre noi era, in felul lui, stricat.Era greu sa-ti dai seama care era mai nebun... Eu sau ceilalti”. – Max

Nebunia lui George Miller a cucerit deopotriva fanii si criticii, dar putini stiu cat de multe obstacole au stat in calea realizarii acestui film. In acest an, a obtinut 10 nominalizari la Oscar, dupa The Revenant (12 nominalizari), inclusiv pentru cel mai bun film, cea mai buna regie si toate celelalte categorii tehnice importante.

Publicul mai tanar care n-a apucat sa vada toate filmele din seria originala, in care eroul desertului era intruchipat de Mel Gibson, si-a gasit un nou idol in Tom Hardy. Dar planurile erau altele si alt actor extrem de iubit de catre public ar fi trebuit sa ii dea viata lui Max.

Atentatele de la 11 septembrie si moartea lui Heath Ledger au schimbat traiectoria filmului

Mad Max: Fury Road a fost anuntat inca din 2001, cand regizorul George Miller si-a exprimat intentia de a reveni in distopia desertica. Dar dupa caderea psihica a lui Mel Gibson, antisemitismul de care a dat dovada si alte iesiri bizare in public, proiectul a fost abandonat. Insa Miller n-a renuntat niciodata la idee, doar ca avea nevoie de un alt star. In versiunea finala, fanii l-au vazut pe Tom Hardy, dar la inceput, alt actor celebru i-ar fi putut lua locul, si anume, Heath Ledger.

Dar obstacolele au inceput inca din 2001, dupa atentatele sangeroase de la 11 septembrie 2001, cand au fost doborate Turnurile Gemene din New York. "Dupa atacurile de la 11 septembrie, timpul estimat de transportat toate echipamentele de care aveam nevoie se prelungea cu trei luni, plus ca asigurarea si costurile ar fi crescut enorm" a spus Miller. Proiectul a fost oprit, iar in 2008, moartea lui Heath Ledger a zguduit lumea filmului.

Mad Max:Fury Road este primul film din serie din 1985 incoace. Max Rocktansky a fost introdus in filmul lui Miller din 1979 si rezonanta globala a personajului l-a luat pe creator prin surprindere. „Mi-am dat seama ca, fara sa stiu, am intrat intr-un arhetip mitologic”, spune el. „In Japonia, i-au spus lui Max Samurai Ione Ronin. In Franta, au vazut filmul ca pe un „western pe roti”, iar Max a fost tragatorul singuratic. In tarile scandinave, Max le-a amintit de luptatorul viking solitar care hoinareste printru peisaj arid”.

Producatorul Doug Mitchell, partenerul de filmari al lui Miller de 35 de ani, spune ca efortul de zece ani de a aduce pe ecrane „Mad Max – Drumul Furiei” a fost el in sine o cursa extraordinara. „George are o minte creativa sclipitoare, dar alaturi de creativitate exista si un oarecare pragmatism. Un proiect de o asemenea anvergura poate fi posibil numai cu aceasta combinatie pe care el o are. Am fost in situatii limita si am trecut prin momente amuzante, dar, pentru mine, a fost un privilegiu sa merg alaturi de el in aceasta calatorie epica”.

In „Mad Max – Drumul Furiei”, civilizatia este o amintire si numai pentru cativa. Marile economii mondiale s-au prabusit, orasele de pe coasta au disparut si in preambulul razboaielor pentru apa si combustibil, mancarea este tot mai putina, iar aerul este poluat. Tot ceea ce a mai ramas din omenire exista in desert, in triburile salbatice sau la bazele Citadelei, o fortareata creata intr-un sistem de pesteri, in care apa este pompata din singura sursa pe distante de mai multi kilometri. Controland elementele esentiale pentru viata, Citadela si aliatii acesteia Orasul Benzinei si Ferma Gloantelor, controleaza pustietatea.

George Miller explica faptul ca filmul sau este, de fapt, o alegorie: „Am fost mereu fascinat de felul in care evolueaza societatea, lucru care poate inspira incredibil de mult uneori, iar alteori, poate fi tulburator. Atunci cand dai la o parte complexitatea lumii moderne, poti ajunge intr-o alta lume, foarte elementara, foarte goala, si poti spune povesti care sunt, de fapt, alegorii”.

Ideea din spatele lui „Mad Max:Fury Road” si cum a devenit Tom Hardy razboinicul desertului

„Una dintre ideile care a stat la baza primului film „Mad Max” si care sta si la baza „Drumului furiei” a fost ideea lui Alfred Hitchcock de a face filme care sa poata fi vazute oriunde in lume fara a fi necesara subtitrarea”, reflecteaza Miller. „Incerci sa realizezi ceea ce fac bucatile muzicale de exceptie – indiferent care ti-ar fi starea de spirit, ele te poarta catre un loc dincolo de tine si, la final, vei fi trait o experienta. Asta am incercat sa facem cu aceste filme” a povestit George Miller.
Dupa ce moartea lui Heath Ledger, Miller a inceput sa caute din nou eroul perfect si a ajuns la Tom Hardy.

Distribuindu-l pe Tom Hardy in rol, Miller a stiut ca a gasit un actor care sa dea o veridicitate figurii mitice, el remarcand: „Este simplu sa fii precaut ca actor, dar sunt unii care sunt luptatori emotionali si asa e si Tom. Nu se teme. Am tot asteptat pe cineva ca Tom sa apara si am stiut ca el va descoperi in sine sufletul lui Max”.

Miller a simtit in Hardy o energie care i-a amintit de prima intalnire cu Mel Gibson pe care l-a distribuit in rolul lui Mad Max acum trei decenii. „Este carisma nascuta dintr-un paradox care-l face asa de placut de privit”, spune regizorul. „Tom poate fi accesibil, dar misterios, dur, si totusi vulnerabil. Exista o mare caldura, dar si ideea de pericol”.

Tom Hardy avea numai sase saptamani, atunci cand a aparut pe piata primul film, dar a crescut stiind de legenda Razboinicului soselelor. Dupa ce a inteles viziunea regizorului, a inteles ca nu i se cerea sa refaca personajul, ci sa-l reinventeze. „Max al lui Mel este simbolic”, povesteste Hardy. „Dar cand George mi-a cerut sa joc acest personaj, am colaborat cu el pentru a-l muta pe Max in acest film. Materialul este extraordinar si este o mare onoare sa joc acest rol”.

Cum au fost create scenele nebunesti din film

Mad Max: Fury Road este unul dintre cele patru filme din istorie care au primit nominalizari la Oscar la toate cele 8 categorii tehnice (regie de imagine, montaj, sunet, mixaj de sunet, machiaj, decoruri, costume si efecte vizuale). Celalate trei sunt Titanic, Master and Commander si The Revenant, nominalizat tot in acest an.

Ei bine, George Miller, un regizor vizionar, a vrut control total asupra filmului, in colaborare cu departamentele tehnice. Prima data, in 1999, atunci cand a vrut prima data ideea unei noi continuari, Miller si echipa sa au creat 3500 de concepte vizuale pentru film. „Cartoanele i-au permis sa monteze filmul cadru cu cadru si ele au devenit un fel de Magna Carta in fiecare faza a crearii filmului”.

Pentru coregrafia cascadoriilor, au fost descompuse cartoanele desenate bucata cu bucata pentru a crea actiunea care avea sa presupuna mai multe cascadorii care se desfasurau simultan si continuu, de la inceput pana la final. „Dupa ce am lucrat cu George atat de mult cat am lucrat, am invatat sa las actiunea sa se desfasoare cat pot eu de mult, pana ce scena se incheie in mod natural”, spune Guy Norris, regizor secund. „Cu toate cascadoriile care se desfasurau toate odata, George putea pune camera oriunde in acea scena”.

Viata a imitat arta, pe masura ce echipele de design s-au apucat sa recicleze si sa topeasca tot ceea ce puteau pentru a crea lumea fizica a filmului – au facut arme din cutii de suc, cauciucuri si tuburi, accesorii pentru masini din trofee si cani mari si o menajerie de vehicule create manual din trupurile revitalizate a 350 de masini vechi. Gibson spune ca in Citadela si in toate cele patru colturi ale Pustiului, folosesti ceea ce ai pentru ceea ce-ti trebuie. „George a tinut foarte mult la ceea ce el numea „polimorf”. Scopul era brutal si eficient gasit pentru orice fel de obiect care era adaptat pentru nevoi. Un bat care incepe prin a fi o sulita, dar se rupe si atunci devine parte a unui arc, apoi atela, apoi scobitoare si, la final, lemn de foc”.

Unice sunt armele care sunt create din sulite la care sunt legate un fel de grenade si care sunt folosite de Razboinici pentru a strapunge armura Carul de Razboi. „Acestea sunt dispozitive explozive cu detonator in fata, iar cei din departamentul de creatie le-a facut minunat”, spune Miller. „Daca te uiti la ele de aproape, manerele sunt foarte bine lucrate si au chiar si elemente decorative. Nu sunt doar arme, sunt obiecte personale”.

Drumul nebuniei: cele 150 de vehicule, adevaratele personaje ale filmului

Cele aproape 150 de masini si motociclete care au fost realizate manual pentru „Mad Max – Drumul furiei” sunt adevarate personaje in film, unele fiind inventate de „mintea tehnica” Peter Pound si realizate de Colin Gibson. Masinile facute din resturi, flota de vehicule din acest film nu au fost create numai pentru a se potrivi logicii povestirii si rolului pe care-l joaca fiecare in actiune, ci si pentru a supravietui mai multor luni de condus prin Desertul Namib. „Tehnic vorbind, terenul de desert si climatul au fost probleme logistice, din cauza supraincalzirii, a distrugerii suspensiilor, a nisipului care intra in radiatoare – dar toate aceste probleme au dat un farmec si mai mare intregii fizici a actiunii cu praf ridicat peste tot, cu nisip si cu vehicule care parca zburau”, spune Gibson.

„La 45 de ani de la apocalipsa, vehiculele ar fi putut supravietui si care ar mai fi avut sanse sa functioneze erau cele fara microprocesoare, chipuri de computer sau tehnologie avansata, asa cum vedem la masinile din ziua de azi”, remarca Miller. „Masinile de scoala veche au caroserie mai rezistenta si sunt mai putin aerodinamice si folosirea masinilor anilor ’80 intr-o perioada similara anilor ’40, le da acestora un anume stil”.

Cel mai valoros vehicul de pe dune este Carul de Razboi al Furiosei, care este intimidant si la fel de dur ca si cea care-l conduce. „Carul de Razboi este o prezenta distincta in film, asa ca am petrecut mult timp creandu-l”, povesteste Miller. „Este acoperit de gudron si smoala. Au pus tepuse si schelete pe ea pentru a-i tine pe oameni departe si pentru a proiecta o senzatie de frica in toti cei care ar putea vrea s-o atace. Trebuia sa fie o masina foarte functionala, dar si extrem de memorabila. Dupa personalele umane, Carul de razboi este probabil cel mai important personaj din film”.

Desfasurarea productiei pentru „Mad Max: Drumul furiei” in deserturile Namibiei a fost ceva uimitor din perspectiva volumului. La apogeul filmarilor, echipa era formata din peste 1.700 de oameni, in orice moment fiind in medie 1.000 de oameni in platou. Intreaga operatiune a necesitat cinci camioane de transport germane 8x8, pentru a muta echipamentul dintr-o locatie intr-alta. „Era o piramida uriasa de oameni si nu am stat intr-o singura locatie”, detaliaza Mitchell. „A trebuit sa ne mutam tabara, care era echivalentul dimensiunii a trei terenuri de fotbal, de sase ori in 120 de zile”.

 

Mad Max: Fury Road a fost un tur de forta din partea tuturor celor implicati in proiect, Chiar daca nu va castiga Oscarul duminica seara pentru cel mai bun film, Mad Max: Fury Road are deja locul asigurat in istoria cinematografiei ca fiind unul dintre cele mai spectaculoase si nebunesti filme realizate vreodata, fara sa isi piarda nicio secunda din puterea mesajului pe care il transmite.