(P) Povestea incredibilă a unui bebeluș născut prematur care a trecut de la risc vital, la recuperare deplină
Primele zile din viața unui prematur sunt critice, astfel, medicul neonatolog este instruit să asigure prima linie de suport pentru copil, începând din sala de nașteri și până la externarea din maternitate.
Medicii neonatologide la Maternitatea Spitalului Regina Maria din Brașov au readus speranța în sufletul unei mame care a privit cum starea copilului său se deteriorează masiv în prima oră de viață.
Experiența unei nașteri premature. Cum a început totul
Încă de când a rămas însărcinată, tânăra mamă a făcut investigațiile complete sub atenta îndrumare a medicului obstetrician Dr. Ana-Maria Dull. Părinții așteptau cu sufletul la gură ca primul lor copil să vină pe lume. La morfologia fetală au aflat că vor avea un băiețel.
În săptămâna 30 de sarcină, mama s-a a avut simptome de febră ușoară și transpirații, o stare care sugera că se confruntă cu o viroză respiratorie, iar diagnosticul a fost de infecție genitală. S-a instituit tratament complet pentru a împiedică nașterea prematura si s-a efectuat corticoterapie pentru a stimula dezvoltarea pulmonară a fătului, ca măsură suplimentară de siguranță, sub atentă supraveghere a medicului ginecolog și lucrurile păreau a se rezolva.
„Totul a decurs perfect până la momentul acelei infecții. Nu vom ști niciodată care a fost exact cauza, ceea ce a fost cu atât mai dureros pentru mine, mai ales că am făcut tot ce era posibil ca să fim siguri că bebe nu va avea nicio problemă. De la o sarcină ușoară care evolua excepțional și era o continuă bucurie pentru mine, totul s-a schimbat. Medicul care m-a îngrijit pe mine, împreună cu neonatologul au decis că am nevoie de atenție sporită pentru că există riscuri și că nașterea va fi prin cezariană, undeva pe la 37-38 de săptămâni”, rememorează proaspăta mămică.
Până la operația de cezariană propriu-zis, medicii de la Maternitatea Spitalului Regina Maria Brașov au monitorizat atent sarcina pentru a evalua riguros starea fătului.
Ce este corioamniotita?
Corioamniotita este infecția intraamniotică și reprezintă o inflamație acută a membranelor și corionului placentar, de obicei datorată unei infecții bacteriene în contextul rupturii precoce a membranelor. Infecția poate apare și în cazul membranelor intacte, iar acest lucru apare frecvent în cazul micoplasmelor genitale foarte mici și fastidioase, cum ar fi speciile Ureaplasma și Mycoplasma hominis, care fac parte din flora genitală feminină normală.
Cauzele care duc la declanșarea infecției nu sunt suficient înțelese, după cum nu sunt suficient elucidate nici modalitatea prin care sunt depășite mecanismele de apărare ale gazdei, mai ales în cazul în care integritatea membranelor se păstrează, așa cum a fost în cazul de față.
Simptomele care produc declanșarea infecției: febra, creșterea ritmului cardiac al fătului, uter sensibil sau dureros, secreții vaginale anormale. Confirmarea vine prin teste de laborator, examinare ecografică cu scopul evaluării fetală.
Corioamniotita este una dintre principalele cauze care pot duce la nașteri premature.
Cezariană de urgență la 33 de săptămâni
Deși tratamentul cu antibiotic părea că a dat roade, iar analizele arătau că infecția a fost depășită, controlul ecografic la 33 de săptămâni a dus la concluzia că fătul era în pericol, iar echipa medicală s-amobilizat pentru a salva viața bebelușului.
„Acela a fost un moment foarte dur pentru mine. Mă împăcasem cu ideea nașterii prin cezariană, dar nu eram deloc pregătită ca acest lucru să se consume atât de repede. Suportul pe care l-am primit din partea medicilor, care mi-au fost alături a fost cu totul special și, îmi amintesc, că mi-am spus că având atâția oameni excepționali alături de mine și copilul meu, indiferent ce va fi, totul se va termina cu bine” și continuă mama povestea.
Doctorul neonatolog Andreea Bordeianu l-a îngrijit pe micuț, aproape fără pauză, din momentul în care s-a născut și până a plecat sănătos acasă, în brațele mamei lui.
„Copilașul a fost foarte bine la naștere și în prima oră, ulterior au apărut dificultățile de respirație. Micuțul făcea un real efort ca să respire, iar lucrurile au luat cea mai severă întorsătură, extrem de rapid. Setul complet de investigații a confirmat diagnosticul sever de pneumonie congenitală, ceea ce nu era deloc bine pentru un prematur cu plămâni insuficient dezvoltați, peste care aveam o infecție severă”, explică dr. Andreea Bordeianu, medic neonatolog.
Bebelușul a fost diagnosticat cu detresă respiratorie, după naștere
Dr. neonatolog Andreea Bordeianu a explicat că starea clinică favorabilă a bebelușului după naștere nu garantează și menținerea acestuia
“O stare clinica favorabila a nou-nascutului imediat dupa nastere, cu un scor APGAR mare, nu garanteaza si mentinerea acesteia. Imprevizibilitatea si instabilitatea sunt cuvintele cheie, care descriu evolutia unui nou-nascut in general, dar mai ales a unui nou-nascut prematur…„Frecvent starea copiilor nascuti prematur se poate agrava brusc. Există și o compensație, pentru că și revenirea poate fi spectaculoasa. În cazul acesta lucrurile s-au succedat cu o viteză incredibilă, de la bine, la mai puțin bine, pentru ca apoi să ajungă la grav și foarte grav, într-un interval foarte scurt de timp”.
Conform explicațiilor medicului neonatolog, radicalizarea stării copilului a fost consecința a doi factori majori. Primul a fost prematuritatea care a atras după sine insuficienta dezvoltare pulmonară și un deficit de coordonare al mișcărilor respiratorii ca urmare a imaturității centrului respirator cerebral, frecvent întâlnită la această vârstă gestațională. Al doilea motiv, în fapt cel care a complicat la maximum lucrurile, a fost infecția respiratorie asociată.
Sindromul de detresă respiratorie este mai frecvent în cazul prematurilor și cu atât mai probabil cu cât vârsta gestațională este mai mică, dar poate să apară și la nou-născuții la termen. Aproximativ jumătate dintre toți bebelușii născuți între săptămânile 28 și 32 de sarcină dezvoltă sindromul de detresă respiratorie și au nevoie de suport respirator.
Această complicație apare atunci când plămânii unui bebeluș nu sunt complet dezvoltați, astfel că nu pot furniza suficient oxigen, determinând dificultăți în respirație și implicit o suferință complexă a întregului organism, provocată de lipsa de oxigenare celulară.
Cauza principală care duce la detresa respiratorie este absența unui compus (surfactant), format din proteine și grăsimi, care ajută la menținerea plămânilor umflați și împiedică colapsul acestora. De obicei, fătul începe să producă surfactant undeva între săptămânile 24 și 28 de sarcină. Majoritatea bebelușilor produc suficient surfactant pentru a respira normal până în săptămâna 34. Administrarea de steroizi, în cazul situațiilor în care există risc de travaliu prematur sau atunci când este necesară intervenția prin operație de cezariană, diminuează acest risc.
În cazul simptomelor ușoare, bebelușii pot avea nevoie doar de mască cu oxigen. În situațiile severe este necesar a fi conectat la un aparat de respirație care susține sau preia respirația. Tratamentul adecvat instituit rapid este benefic și duce, în foarte marea majoritate a cazurilor la un rezultat bun.
Efortul medicilor si al asistentelor medicale, medicamentele si aparatura medicala performanta, grija, implicarea echipei întregi de neonatologie, respectarea pas cu pas a protocoalelor și decizile personalizate, luate exact la momentul oportun, demonstrează că viața pacientului fiind primordinală.
La 36 de ore de la intubare micuțul a putut din nou respira singur, ajutat doar de o mască de oxigen, infecția bacteriană, care-i afectase plămânii imaturi începuse să cedeze și starea lui generală se stabilizase.
„Copiii vin pe lume cu o forță incredibilă. Trupușorul acela mic, are niște resurse impresionante, iar atunci când primește ajutorul de care are nevoie, evoluția de la foarte rău, la bine este uluitoare. Am văzut asta la mulți dintre copilașii pe care i-am îngrijit în terapie intensivă. Toți sunt niște luptători, dar există și unii care pur și simplu te copleșesc cu puterea lor. Micuțul acesta a fost unul dintre cei care m-au impresionat profund. Îl știam de dinainte de a veni pe lume, știam de complicațiile sarcinii și mă pregătisem pentru posibile probleme. Dar o așa cădere și așa capacitate de a reveni nu poți vedea decât la nou-născuți. Sunt pur și simplu uluitori!”, spune dr. Andreea Bordeianu.
Medicul neonatolog a petrecut zeci de ore petrecute în salonul de terapie intensivă, supraveghind ritmul respirațiilor acestui bebeluș abia venit pe lume, incapabil să respire singur, și monitorizând constantele biologice ale altor micuți cu probleme. Gata în orice moment cu strategii de intervenție pentru orice posibilă complicație ar putea să mai apară.
În ce constă recuperarea
Perioada de recuperare a reprezentat un moment important atât pentru bebeluș, cât și pentru mama, atât una fizică, dat fiind faptul că trecuse printr-o intervenție chirurgicală, care deși este considerată simplă, implică riscuri, cât mai ales una psihică și emoțională.
O parte din reușită este datorată implicării întregii echipe din secția de neonatologie si a comunicării multidisciplinare pre și postnatale, iar asta a făcut ca pentru toate situațiile critice prin care a trecut copilul să există o modalitate de intervenție gata pregătită, a completat dr. Andreea Bordeianu.
Dr. Andreea Bordeianu: „Un bebeluș în terapie intensivă generează pacienți multipli. Alături de el trec prin suferințe greu de descris în cuvinte părinții, și fără a minimaliza rolul tatălui, mama este cea mai profund afectată. Unul din rolurile medicului neonatolog este acela de a comunica cu părinții, și este extrem de complicat din punct de vedere emoțional, inclusiv pentru mine, ca medic. Mă ajută părinții care au o atitudine pozitivă, care este foarte importanta, mai ales pentru recuperarea cat mai rapida a bebelușului care se află la terapie intensivă, indiferent care sunt motivele pentru care este acolo”.
Părinții ai căror copii sunt în secția de terapie intensivă neonatală, pot primi asistență din partea unui psiholog. Acesta ajută medicul în comunicarea cu părinții, și le oferă acestora supapele sufletești de care au nevoie, pentru că încărcătura emoțională poate fi uneori de-a dreptul împovărătoare pentru aceștia.
Micuțul, care s-a dovedit un mare luptător încă din primele ore de viață, a petrecut două zile de spitalizare, înainte de externare, in salon alături de mama sa, în maternitatea Regina Maria Brașov sub supraveghere medicală. Aveau nevoie unul de altul. Pentru amândoi, zilele în care au stat separați au fost la fel de lungi și de grele.
„Este încă atât de proaspătă experiența prin care am trecut amândoi. Resimt puternic emoțiile acelor zile, începând cu momentul în care am primit, ca un trăsnet, decizia de a face cezariană de urgență. Apoi starea critică a băiețelului meu. A fost mult și a fost neașteptat. Știu că totul a fost spre binele nostru, sunt fericită că am depășit zilele acelea cumplite și sunt liniștită, pentru că acum este foarte bine și crește frumos. Suportul pe care l-am primit, amândoi, din partea tuturor celor care au avut grijă de noi a fost la maximum posibil. Atenția, implicarea, empatia medicilor si a asistentelor, totul a fost la superlativ”, ne-a mărturisit tânăra mamă.
Trauma maternă a prematurității
Prin definiție orice copil care vine pe lume înainte de săptămâna 37 de sarcină intră în categoria prematurilor. Există diferite grade de prematuritate. Vorbim de prematuritate ușoară între săptămânile 34 și 37, moderată, între săptămânile 32 și 34 de sarcină și severă când nașterea are loc între săptămânile 28 și 32 de sarcină. Sunt luate în calcul greutatea la naștere, cauzele care au dus la nașterea prematură, scorul Apgar și alte elemente care pot varia de la caz la caz.
Diferite studii au analizat – și o fac în continuare, din diverse puncte de vedere – impactul emoțional asupra familiei și, în principal asupra femeii, după venirea pe lume a unui prematur, în situația în care acesta are nevoie de îngrijire neonatală, de lungă durată, în secția de terapie intensivă sau este stabil și într-o stare bună de sănătate.
Concluziile sunt destul de variate, dar în toate situațiile s-a constatat o puternică afectare emoțională a cuplului și în mod special a mamei. Rezultatele sugerează că părinții copiilor prematuri experimentează situația ca un eveniment profund traumatic, asociat cu furie, anxietatea și depresia (studiul Sansavini & Faldella, 2013). Mamele prematurilor au avut un risc de depresie post natală mai ridicat (Ravn et al., 2012; Vigod, Villegas, Dennis și Ross, 2010). Uneori, mamele pot prezenta niveluri semnificativ mai mari de simptome asemănătoare stresului traumatic (Holditch-Davis, Bartlett, Blickman și Miles, 2003).
În cele mai multe dintre situații suportul oferit de familie, comunicare cu alte femei care au experimentat situații asemănătoare, interacțiunea cu un grup format din persoane ai căror prematuri au mai mult de cinci ani, terapia psihologică, mai ales în cazul depresiei postnatale, au contribuit în mod esențial la ameliorarea și depășirea suferințelor provocate de nașterea prematură.
Există medici și specialiștii care își asumă responsabilitatea de a deschide drumuri în medicina românească și există pacienți care alături de medicii lor fac medicina să fie extrordinară. Acolo unde există speranțe minime, găsim echipe medicale dedicate care redefinesc standardele medicale pentru a salva viața pacientului.
De 29 de ani, medicii de la Regina Maria transformă tratamentele în povești de vindecare, unindu-și forțele pentru a scrie pagini noi în cartea medicinei extraordinare.
Acest articol este un material publicitar al cărui conținut a fost realizat în mod independent de o terță parte, fără răspunderea editorială şi sub supravegherea PRO TV S.R.L.
