De ce sa te "cocoti" pe Transfagarasan

Grecii vand doua stanci pe post de munte si fac miliarde. Iar noi stam. Mai lasam mucegaiul sa se puna peste calendarele turistice din anii '60-'70, taiem, din cand in cand, frunze la caini si aruncam bani spre cei care se gudura si ne vorbesc cu "sefu" si "dumneavoastra"...

Apoi, pentru ca te va bantui gandul sa iti faci o cabana pe munte, sa trantesti un hamac intre doi pari si sa zaci ca pensionarul, ranjind spre nori si contempland la aberatii.

Pentru ca e atat de spectaculos, incat, indiferent cat de fotograf esti sau te crezi, lasi aparatul in geanta si tragi cu nesat de fiecare particula de culoare ce alcatuieste tabloul de langa tine. Ca sa-l intiparesti mai degraba pe creier, decat pe un card de memorie.

Transfagarasanul este, cu siguranta, o bifa pe agenda cu "To do's" a celor care apreciaza frumosul. Dificil pentru incepatorii in ale sofatului - cu grad sporit, chiar, pe alocuri, unde nu sunt parapeti, iar soferii de 4X4 cu numere de Bucuresti confunda serpentinele cu circuitul de la Monte Carlo - traseul masoara 92 de kilometri.

Incepe, dinspre sud spre nord, in localitatea Arefu, din Arges. Se ajunge simplu dinspre capitala: autostrada pana la Pitesti, dreapta la pasajul de la Bascov spre Curtea de Arges si...tot inainte. Pana la 2042 de metri inaltime, iar apoi la vale! N-ai cum sa nu ratezi indicatoarele catre Balea Lac. De fapt, nici nu trebuie sa le ratezi: sunt si cele care-ti spun pana la ce kilometru este deschis. In mod normal, Transfagarasanul se poate traversa in perioada iunie-octombrie. Atentie, insa: pana pe la jumatatea lui iulie, sunt sanse sa dai de zapada. In iunie, cu siguranta, are cativa metri.

Urcarea o incepi cu viteza maxima de 40 de km/h si gandindu-te cum Dumnezeu a fost posibil ca un astfel de drum sa fie gata in 4 ani, iar Autostrada Soarelui sa nu se poata inca lauda ca scalda cu "razele" sale - a se citi cele doua sensuri de mers - malul marii? Te trezesti, pentru ca n-ai timp de investigatii: trebuie sa conduci, nu gluma! Si asta pentru ca partea dinspre Arges arata ca niste pantaloni de Gavroche: e plina de petice si, chiar, in vreo doua zone, risti sa dai in gropi! Iti trece rapid, cand ajungi la barajul Vidraru.

Un monstru ametitor, inalt de 166 de metri. Observi, cu siguranta, platforma pentru bungee-jumping (100 EURO, saltul), dar si tona de pet-uri stransa intr-un colt. Parca cineva nu vrea sa ne lase sa visam... Pentru cei cu picioare tari exista, tot in apropiere, cetatea Poienari. Infipta in varf de deal, te lasa sa-i vezi zidurile doar dupa ce urci o mie si ceva de trepte. Parerile, fireste, sunt impartite: merita si nu merita sa mergi. Retine, insa: mult mai frumos este drumul de-acum inainte.

Dupa un scurt tete-a-tete cu o ursoaica jigarita, care isi "impinge" puiul la cersit de parca ea ar fi Dinica iar mititelul, Mircea Diaconu, in "Filantropica" dai sa te apropii de cascada Capra. Aici vin ale noastre "ace de par", fara parapeti. Tragi, totusi, pe dreapta, in zone special lasate libere si, cu sufletul la gura, te apropii de margine. Abia atunci intelegi de ce este Transfagarasanul unic: iti apare sub nas imaginea unui "sarpe" urias, strecurat cu dibacie printre munti.

La cascada Capra, revii insa in acea Romanie formata dintr-un cumul de comportamente nejustificat de stupide: kitsch-uri si porumb copt la taraba sau, mult mai deranjat, mazgaleli pe toate stancile. Pentru ca, nu-i asa, cand ai doi neuroni divortati, e greu sa iti exprimi iubirea si ALTFEL.

Noroc ca dai aproape imediat peste o alta provocare: cel mai lung tunel rutier din tara, claustrofobicul Capra-Balea Lac. Cum suna: 887 de metri in bezna, pe un culoar lat de 6 metri, sapat prin muntele Paltinul? Dincolo, insa, nu te afli nici in Scotia, nici in Irlanda, cum ti se pare ca ai vazut prin filme, ci intr-unul dintre cele mai spectaculoase locuri pe care ai sa le ai in fata vreodata: malurile lacului Balea.

Un luciu de apa care-ti da fiori (si la propriu, pentru ca afara sunt, vara, doar cateva grade cu plus, dar si la figurat), lung de 360 de metri, lat de 240 si adanc de 11. Norocul poate fi de partea ta daca se salta ceata, fie si pentru cinci minute. Parca nu-ti vine sa mai faci nimic: doar sa stai si sa te uiti in jur. Asta, desigur, daca ceilalti turisti iti vor permite. E foarte aglomerat sus, la Balea, indiferent de ora aleasa, daca pleci in week-end. Multi spun ca e mai bine sa mergi in timpul saptamanii...

Cu un usor regret, pleci spre vale, spre Sibiu. Mai ai o oprire: Balea Cascada. Apoi, o coborare pe care te vezi nevoit sa o faci foarte lin - curbele sunt si mai inghesuite - si, in fine, o ultima portiune de drum intins, spre DN1.

Cazare pe Transfagarasan

"La cort!" ar sari cu gura pe mine cei care iau muntele la picior de ani buni. La cort, oameni buni, sa fie! Dar parca nici cabanele nu sunt de ignorat: Valea cu Pesti, fost loc de protocol al familiei Ceauseascu, Capra, Paltinul sau Balea. O noapte de cazare: aproximativ 150 de lei. De luat in calcul si rezervarea din timp, mai ales pentru sfarsitul de saptamana.

De evitat

- Viteza prea mare si depasirile. Oricand risti sa te trezesti scos in decor sau mai rau;

- O fi ursoaica draguta, puiul si mai si, dar...mai bine ocoleste-i. Din doua motive: eviti un blocaj si nici nu te expui vreunui pericol;

- Oprirea brusca, in curba. Asa cum am vazut ca fac multi soferi, care nu iau in calcul si faptul ca vizibilitatea celorlalti;