Portret: Un student grabit
I s-a dus vestea studentului roman cum c-ar fi sarac, lipit pamantului.
Cu un meniu frugal, compus din cornulet cu iaurt sau, in vremuri de recesiune, chiar cu mustar, isi duce traiul amar in odai intunecoase, randuite in camine de inspiratie comunista. Fire sociabila, leaga stranse prietenii cu tot felul de colocatari, mai mult sau mai putin platitori de chirie.
Dotat cu capacitati organizatorice iesite din comun, studentul roman poate sa mobilizeze masele, mai ceva ca Miron la Costesti, asediind coridoare intregi. In acest spatiu mitic, in ciuda protestelor administratorilor, se dezlantuie petreceri ce tin trei zile si trei nopti.
Cand nu petrece studentul? In sesiune, perioada de doliu bianual, cand caminele incremenesc, sub valuri de cafea si quintale de cola. In prag de examene, ziua, bibliotecile sunt luate cu asalt, iar noaptea, sub influenta cofeinei se studiaza asiduu, pana spre zori. E perioada in care se infiripeaza prietenii cu alt gen de colegi. Din breasla nealcoolicilor, care nu-si pierd noptile prin cluburi, ci diminetile pe la cursuri. Examenele vin si trec. Sau mai bine zis, se trec. Pe spaga, pe copiat sau chiar, in conditii extreme, pe invatat sincer si dezinteresat.
Dar s-o luam cronologic. Facultatea o incepi indeobste in anul I si o termini cand o vrea bunul Dumnezeu. Excluzand Medicina, pe vremuri toate durau in medie 4-5 ani. Acum, dupa chipul si asemanarea Bolognei, doar 3.
Anul I
Pe canonul vechi, dadeai examenul la facultate dupa ani de meditatii si toceala intensiva. Asteptai rezultatele cu infrigurare. Citeai lista de jos in sus, doar doar ai aparea pe undeva. Ultimul pe lista era tot ce iti doreai. In sfarsit, erai declarat admis. Dupa ce te trezeai din betie, iti calcai pe inima si mergeai la cursuri. Cam la toate. Scriai tot ce dicta profu'. Inclusiv interjectiile. In pauza, reperai cele mai tari gagici din an si incepeai monitorizarea, pana pica una in plasa. Asta daca nu cumva te aflai la una din facultatile unisex.
Durerea cea mai mare era noul domiciliu, caminul sau gazda – foarte adesea o dama ajunsa la senectute, intruchiparea zgripturoaicei din povestile copilariei. De era una, de era alta, suferinta separarii de sanul calduros si lipsit de gandaci al familiei iti apasa umerii firavi.
Anul II
Deja iti intri in mana. Mai usor cu mersul pe la cursuri. Iti procuri notitele... pe surse. Esti deja un cunoscut al cluburilor si al barurilor. Biblioteca in care ti-ai petrecut primul an e doar o amintire. Bursa nu mai iei, c-ai avut restante. Tot ce speri e sa nu afle ai tai, sa-ti taie diurna, si-asa cam... spartana.
Anul III
Ai tai nu-ti mai dau bani. Te angajezi ca sa ai bani de shaorma. Mergi la cursuri din joi in Pasti. Esti nostalgic dupa chefurile din anul I. S-au dus vremurile in care pachetul cu snitele si chiftele venea periodic cu acceleratul de 18:45. De baza e covrigul cu sare, mac sau susan, pe care il mananci in picioare, in statie la 601.
Anul IV
Octombrie. Juri sa te apuci de licenta. O sa iasa o capodopera. Un op monumental.
Noiembrie. Inca nu te-ai apucat.
Decembrie: Te gandesti la caltabosii de acasa, la Revel, la partia de schi.
Ianuarie: Inceputul de an te deprima. Termini facultatea. Te napadesc amintirile. Oare devii emo?
Februarie: Ai vrea sa-ti dai examenele, dar nu intri in ele. Daca nu te-ai dus la cursuri...
Martie: Iti doresti sa emigrezi. Chiar si in Zanzibar.
Aprilie: Nu te-ai apucat de licenta. Simti portocaliul unui morcov in partile moi ale anatomiei tale.
Mai: Zana lucrarilor de licenta iti lasa una fix in mail. In schimbul unei sume modice de 300 de euro, platiti cu sudoarea propriei frunti.
Iunie: Eforturi supraomenesti sa-ti amintesti ceva ce n-ai stiut niciodata. Promovezi examenul de patru ore cu glorioasa nota sapte. Gaudeamus igitur!
Acu-i acu!
Sursa: Pro TV
Etichete: student, camin, portret, studentie, sesiune,
Dată publicare:
04-10-2008 00:00
