Ai nostri ca brazii!
Daca ungurii se lauda cu un premiu Nobel, Franz Liszt sau cubul lui Rubik, iar bulgarii cu Nisipurile de Aur si castraveciorii murati, sa vedem cu ce se lauda puii nostri de daci, cu brate vajnice, dar suflete de miorite.
Asa cum putini dintre noi stiu sa localizeze Cuca Macaii pe harta, tot astfel strainii care aud de Romania isi imagineaza ce vor sau ce pot. Si asta, pentru ca nici tara noastra nu a fost ferita de idei preconcepute sau de personalitati-model, care au devenit idolii unor generatii intregi. De unde ni se trage vom vedea in cele ce urmeaza...
La inceput a fost Dracula. Mai intai intr-o carte, apoi a trecut oceanul, ajungand tocmai pe platourile de la Hollywood. Am putea spune, fara falsa modestie, ca multe dintre filmele cu vampiri care ne-au supt banii din buzunare prin cinematografe n-ar fi existat fara legenda sangeroasa a lui Vlad Tepes.
A urmat bineinteles Ceausescu, foarte apreciat si simpatizat peste hotare. In 1968, presedintele francez Charles de Gaulle l-a vizitat pe omologul sau la Bucuresti, numindu-l “miracolul economic din Carpati” si decorandu-l cu Marea Cruce a Legiunii de Onoare. Un an mai tarziu Ceausescu pasea pe taram american, unde a avut o reuniune in cadru restrans cu insusi Richard Nixon. Imaginea Romaniei nu putea fi mai frumoasa?
Ba da! In 1976 Nadia Comaneci a oferit Romaniei si lumii intregi primul 10 din istoria gimnasticii. Fetele noastre au ramas de atunci spaima “zmeilor” Rusia, China si America. Si daca tot suntem la capitolul sport, sa nu-i uitm pe Ilie Nastase si Ion Tiriac, doi colosi ai tenisului romansc care nu mai au nevoie de nicio prezentare. A urmat “Regele fotbalului” sau “Maradona din Carpati”. Da, este vorba despre Gheorghe Hagi, pe cat de iubit ca jucator, pe atat de criticat ca antrenor.
Ne-am simtit cu totii mandri ca suntem romani atunci cand i-am vazut pe Marcel Iures si pe Maia Morgenstern in productii hollywoodiene. Sau atunci cand Cristian Mungiu a intins mana la un Palmier de Aur si nu la cersit. Pentru ca de la compatriotii plecati prin afara cu diverse ghesefturi ne vin doua calde, patru reci. Cele mai multe de prin Italia, unde nomazii nostri si-au intins taberele mai ceva ca otomanii la Rovine.
Prima data au aparut zvonuri potrivit carora noi am fi mancat lebedele negre ale vienezilor, ceea ce s-a dovedit a fi neadevarat. Noi le-am fi mancat numai pe cele albe, am fi zis ca-s gaste ca pe la noi. Apoi exodul de fetite cu sau chiar fara fustite plecate ca dansatoare pe caldaram. Pana aici aproape ca ne-am amuzat.
Insa dintre toate povestile noastre de peste hotare, cea peninsulara a fost cea mai sangeroasa: sa nu uitam de prostituata care a ucis o studenta la metrou sau de mult mediatizatul caz “Mailat”.
Toate aceste nenorociri au mai fost oarecum spalate de gesturi ale unor oameni care au aratat ca provin totusi dintr-o tara europeana si nu dintr-o gradina zoologica. Si aici ar fi de mentionat Ramona Ianos, numita de italieni “Ingerasul”, tanara care nu a ezitat sa dea o mana de ajutor ranitilor din jurul ei, dupa o explozie la metrou. Sau Costel “Pavarotti din Carpati” Busuioc, cel care a incantat intreaga Spanie cu glasul lui si a ajuns sa imparta scena cu Julio Iglesias la intoarcerea in patria-muma.
Tot pe linie de fapte marete... Cati stiu oare ca primul zbor mecanic, cu un aparat mai greu decat aerul ii apartine lui Traian Vuia? Ca stiloul a fost inventat de un roman, Petrache Poenaru? Ca adevaratul inventator al insulinei este Nicolae Paulescu si nu cei doi canadieni care au primit si premiul Nobel pentru asta? Ca Bucurestiul a fost primul oras din lume iluminat cu petrol? Ca maramuresenii au fost primii care nu au mai luat moartea la modul tragic si au construit un “Cimitir vesel”? Despre Eliade si Brancusi nici nu mai vorbim, ei sunt numai pentru “connaisseurs”.
Si sa nu uitam: Pro Tv a castigat primul Premiu Emmy din Romania si din Europa de Est, la categoria stiri. Campania “Tu stii ce mai face copilul tau?”, despre copiii abandonati in favoarea unei munci mai banoase in strainatate, a reusit sa impresioneze 600 de jurati din 35 de tari si a surclasat in total de 800 de productii din intreaga lume.
Asadar si prin urmare, stim sa ne facem cunoscuti in lume, cu bune si cu rele. Ca mai incurca unii cateodata Romania cu Bulgaria sau Bucurestiul cu Budapesta nu poate fi decat vina fabulospiritului. Ia sa le fi spus noi de tuica fiarta, carnatii de Plescoi sau de fetele noastre, marci inregistrate de calitate extra. Altfel s-ar fi scris istoria.
De curand a venit pe la noi un carcotas de la Travel Channel ca sa ne viziteze tara sub indrumarea unui ghid rus, pentru ca cei romani erau probabil cu totii in concediu. Si ce a aflat acesta, pe numele sau din buletin Anthony Bourdain, de altfel un realizator de emisiuni foarte apreciat in State? Ca Dracula este mult zgomot pentu nimic, ca drumurile noastre sunt de toata jena si ca porcii chiar sunt taiati pentru a ajunge pe masa de Craciun sub forma de caltabos. Atat a putut, atat a facut.
Dar noi cum facem sa schimbam aceasta perceptie? Care este imaginea Romaniei din interior? Si mai ales: este cazul sa ne fie rusine sau sa promovam ceea ce avem noi mai bun?
.webp)
