Adio, Maestre! Ultimul drum al lui Gheorghe Dinica!
"Toti suntem din ce sunt visele formate, iar fratele meu de suflet a ales de acum nemarginirea". Cu un tremur in glas, cu ochii plansi si vorbe atat de calde, Marin Moraru ne-a trezit, vineri, in ziua despartirii, intr-un vis urat.
Gheorghe Dinica a plecat de acum la cele vesnice, pe aleea din cimitirul Bellu, care ne va aminti mereu ca acolo isi doarme somnul cel de pe urma un mare actor roman.
De marti, din ziua in care am primit vestea mortii lui Gheorghe Dinica, am fost martori muti ai unui urias val de emotie. Mii de romani si-au frant mainile, au aprins candele si au impodobit cu flori incaperile prin care a trecut Maestrul. Aceasta iubire sincera este cu siguranta cea mai buna dovada ca harul lui a prins la public, iar oamenii ii vor cauta instinctiv numele pe afisele de teatru si de film.
Vom spune si noi acum ce i-a cerut si prietenul lui de suflet "Somn usor, Gigi Dinica, te vom pastra vesnic in amintire".
La Teatrul National Bucuresti a fost ultima reprezentatie. Cea mai trista si dureroasa. S-a stat la coada pana-n strada, s-au adus flori si dupa haine ai fi zis ca lumea se pregateste de piesa. A fost cu adevarat una a vietii si a mortii in care au jucat laolalta actori si spectatori, aducand astfel un omogiu unui prieten pretios.
In foaier, Gabriela Dinica nu mai avea nici lacrimi. Dintre toti, pentru ea despartirea este cea mai grea.
Colegii de generatie se numarau timid si aveau aceleasi ganduri de inceput si de sfarsit.
Mitica Popescu: "Ne-am cunoscut acum 60 de ani, am fost colegi, un om minunat, plin de forta. S-a grabit sa ne lase singuri...si incet, incet o sa ne ducem toti".
Mircea Albulescu
" Dumnezeu sa il odihneasca, binemeritata odihna sa i-o harazeasca. Ne-am vazut prima oara pe scena in 1964 si de atunci am tropait impreuna pe scena........."
George Mihaita
"Cred ca a plecat cel mai mare dintre noi si cred ca fiecare actor si-ar dori sa fie macar o data Gheorghe Dinica".
Cu un cuvant plin de iubire si delicatete, Marin Moraru, prieten de-o viata cu Gheorghe Dinica, i-a multumit acestuia din suflet pentru tot ce a impartit cu el si cu noi.
Nelu Ploiesteanu: "Simt ca a mai plecat cineva din sufletul meu. Voi fi recunoscator toata viata pentru ceea ce a facut pentru mine..."
Vladimir Gaitan
"Era foarte exigent cu prieteniile lui, foarte greu puteai sa ajungi in Olimpul lui, pentru ca pentru mine Dinica era un Zeu, el facea parte din acei oameni atinsi de o aripa de inger".
Rica Raducanu
"Ii placea sa bea un sprit, sa stea cu prietenii, sa asculte o muzica, cred ca ii placea mai mult sa avem o orchestra aici..."
Din foaierul Teatrului National, unde a fost depus la ora 9, sicriul a fost scos pe umeri de colegii de scena, in aplauzele tuturor. Sunt ultimele pe acesta lume.
Florin Zamfirescu: "Un mare actor, un urias actor".
Constantin Cotimanis: "Din pacate, in toata comedia asta de viata, urmeaza si momente de tristete, astazi suntem niste clovni tristi, eu mai multe nu pot sa spun, Dumnezeu sa il odihneasca".
La fel ca la National, si intrarea in cimitirul Bellu a fost impanzita de admiratori, cunoscuti sau necunoscuti.
Salvele trase in memoria unui cavaler au dat semnalul ca de aici incolo Gheorghe Dinica a schimbat si scena si compania. Il asteapta o sumedenie de prieteni dincolo, care cu siguranta i-au pregatit deja un rol.
Gongul bate surd. Cortina nu se ridica, se lasa. Nu plangeti!
Gheorghe Dinica n-a murit, el ne-a ramas pururi noua, prin filmele si muzica lui.
Marian Ralea: Prin plecarea lui nea Gigi in Imparatia Alba eu ma simt orfan
Gheorghe Dinica. O viata inchinata scenei si publicului
Gheorghe Dinica si replicile sale care au facut istorie!
Ultimele ore pe pamant ale maestrului Gheorghe Dinica, inaintea nemuririi
Etichete: Gheorghe Dincă,
