Potrivit celor mai noi date Eurostat, suntem pe locul trei în Uniune la riscul de sărăcie. Adică 27% dintre români au probleme în a-și acoperi cheltuielile de bază.
Cifrele sunt clare: unul din patru români trăiește cu teama că nu poate face față cheltuielilor de zi cu zi. România a făcut progrese față de 2019, când procentul era de 36%, dar oamenii simt în continuare presiunea costurilor: la mâncare, la facturi, la chirii, la combustibil.
Avem cea mai mare inflație din Uniunea Europeană de mai bine de un an. Iar criza politică de la București vine exact într-un moment în care sunt necesare decizii rapide pentru oamenii vulnerabili.
La nivelul Uniunii, unul din cinci europeni este în risc de sărăcie. Vorbim de 93 de milioane de persoane. 17% dintre oameni trăiesc în locuințe supraaglomerate, iar aproximativ un milion de persoane nu au un adăpost. Un copil care crește în sărăcie are șanse duble să rămână sărac și la vârsta adultă.
În acest context, noua strategie anti-sărăcie a UE va răspunde nevoilor a peste 90 de milioane de europeni. Printre ei, și câteva milioane de români, aflați în pragul sărăciei.
Nu e vorba doar de sprijin financiar, ci și de locuri de muncă
Camelia Donțu: „Sunt absolut convinsă că este un document foarte bine fundamentat, cu foarte multe pagini. Tocmai de aceea vreau să vă întreb ce trebuie să înțeleagă oamenii de acasă, de ce avem nevoie acum de o strategie anti-sărăcie și ce înseamnă pentru ei”.
Roxana Mînzatu, vicepreședinte executiv al Comisiei Europene pentru drepturi sociale și competențe: „O parte din argumente le-ați menționat și dacă ne uităm la nivel european și ați spus că avem un risc de sărăcie și excluziune socială de 93 de milioane de europeni, o cifră absolut impresionantă. Trebuie să spun că Uniunea Europeană și-a stabilit și o țintă ca până în 2030, măcar 15 milioane de oameni din această sumă totală să poată fi scoși din sărăcie și am acționat în această direcție, inclusiv cu fonduri europene, dar și cu alte măsuri. Cu toate acestea, acum, când evaluăm, mai sunt câțiva ani până în 2030, vedem că doar 3,7 milioane de europeni au reușit să fie sprijiniți în acest sens și asta ne arată că trebuie să acționăm coordonat”.
Roxana Mînzatu: „Momentul în care ne uităm la toate șocurile care influențează până la urmă costul vieții, inclusiv situația pe care o avem acum în Orientul Mijlociu, creșterea prețurilor la energie, care pe lanț generează creșterea costurilor de zi cu zi, toate acestea justifică să dezvoltăm un mecanism nu doar de a susține pe cei care sunt deja într-o situație precară, dar să și prevenim."
Camelia Donțu: La nivelul României suntem obișnuiți cu foarte multe ajutoare sociale. Această strategie se referă doar la un astfel de ajutor?
Roxana Mînzatu: „Nu, în niciun caz. Nu pot să intru în foarte multe detalii. Vom adopta strategia în câteva ore în Colegiul Comisarilor, după care voi da toate detaliile. Dar nu este o strategie care se axează în mod specific doar pe zona de asistență socială, de subvenții, de sprijin financiar. Ne uităm, în primul rând, la locurile de muncă de care au nevoie oamenii ca până la urmă să ducă o viață demnă și la locuri de muncă bine plătite și de calitate.
Ajutor pentru familiile care au în îngrijire copii și persoane vulnerabile
Și cum facem să ne adresăm persoanelor care sunt în afara pieței forței de muncă, care nu sunt în căutarea unui loc de muncă, care nu au avut. Deci nici măcar nu ne referim doar la cei care sunt în șomaj de câteva luni, de un an. Ne referim la o plajă destul de importantă, de câteva zeci de milioane de europeni și încercăm să dezvoltăm standarde minime (...) prin care să ajutăm aceste persoane să primească serviciile de orientare, de consiliere pentru a-și putea găsi locul de muncă necesar. Acces la sprijin pentru îngrijirea copiilor, în cazul femeilor sau al familiilor care nu pot să-și găsească un loc de muncă tocmai datorită faptului că au în îngrijire copii, vârstnici, persoane cu dizabilități.
Deci o să avem un mecanism de activare, de sprijinire exact gândit să ducă la obținerea unui loc de muncă. De asemenea, veți vedea o componentă dedicată accesului la locuințe și asta este important, pentru că până la urmă costul locuinței este o bună parte din tot ceea ce înseamnă costurile de zi cu zi și vom avea o secțiune foarte importantă referitoare la sărăcia copiilor.
Sprijin pentru cumpărarea de locuințe
Camelia Donțu: „Ați spus că una dintre probleme este locuirea. Ce poate face concret Comisia Europeană astfel încât oamenii să aibă acces la o locuință decentă? Știu că până acum nu au fost fonduri europene, nu au fost folosite, de exemplu, pentru locuințe sociale. Se va schimba acest lucru?”
Roxana Mînzatu: „Au fost folosite într-o mică măsură și în PNRR-uri, și în politica de coeziune, dar într-o mică măsură. Este adevărat. Noi am avut acum un exercițiu, alături de vicepreședintele Raffaele Fitto, în care am stimulat statele membre să ducă mai mulți bani din politica lor de coeziune, din fondurile europene clasice, către partea de locuințe. Le oferim o prefinanțare, un avans mai mare, un an în plus la implementare a fondurilor, o contribuție mai mică din partea statului membru, doar să îi determinăm să realoce din suma pe care o au către locuire o parte din bani și pe viitorul exercițiu financiar multianual 2028-2034.
De asemenea, accesul la locuință este o prioritate acum. Planul european pe zona de locuire vizează și mobilizarea de resurse private. Ne uităm la mecanisme prin care să colaborăm cu instituțiile financiare internaționale, dar mai mult decât atât, ce poate face Uniunea Europeană este să stabilească un cadru strategic de stimulare a investițiilor pe care statele membre le fac ele însele din resursele pe care le au, atât publice, cât și private, pentru a se asigura că tinerii au acces la locuințe la un preț accesibil.
În statele occidentale este o discuție foarte mare despre situația închirierilor pe termen scurt și încurajarea închirierilor pe termen lung. În cazul meu, ne uităm la persoanele fără adăpost, pentru că este parte din portofoliul meu toată această tematică a persoanelor care fie au fost evacuate, fie au rămas, din alte motive, fără un acoperiș deasupra capului. Și să știți că sunt zone din Europa cu o problemă pregnantă în acest sens”.
