Face asta de 20 de ani si nu s-a plictisit niciodata. Una dintre meseriile invizibile, dar extraordinare, din Bucuresti
'Inca o tava e gata, sa o bagam la cuptor!'. Trec 10 minute. 'Inca una!' Si tot asa, ore la rand, pana afara se face racoare si cuptorul mai lasa din grade.
In Bucuresti sunt peste 30 de grade, iar in patiserie se mai pun cel putin 15. Mila nu e un sentiment pentru care meseria asta sa aiba timp. Nu vara.
Aura Cristea are 35 de ani si e patiser in Bucuresti de aproape 20. Deschide ziua pentru zeci de oameni obisnuiti sa ia prima masa a zilei din produsele facute de ea. Preda cartea viselor implinite cu mainile ei, in fiecare dimineata. Pe canicula, ploaie sau ninsoare. Foietajele sunt specialitatea de care e mandra. Se vand cu aceeasi viteza ca cea a tavelor care intra la copt. Secretele s-au aflat unul dupa altul, la fel ca in fiecare meserie.
"Am fost mai intai muncitor necalificat. Am descoperit ce-mi place si am ramas sa fac asta. Nu m-am gandit la asta in copilarie, desi la 14-15 ani se poate spune ca esti inca un copil. Am vazut ce-mi place si am ramas sa fac asta", isi incepe Aura povestea.
Bunatati facute cu sufletul. Asta se adauga la fiecare forma care pleaca mai departe din aluat.
"N-am stat niciodata sa numar ce-am facut intr-o zi. Sunt zile foarte aglomerate, mai ales cand sunt si studentii aici. Imi place sa lucrez foietajul pentru ca imi iese foarte bine. Se lucreaza frumos. Am muncit si 12 sau 15 ore pe zi, dar n-am simtit ca obosesc", spune Aura.
De unde isi ia energia pentru a incepe fiecare zi cu zambetul acolo unde a fost de fiecare data in ultimii 20 de ani? Raspunsul e simplu. In meseria ei, nu se stie ce inseamna plictiseala. Iar multumirea celor care intind coada pe cativa metri in fata magazinului de langa Universitate e o responsabilitate pe care si-o asuma cu chef de viata:
"Daca vezi ca omul e multumit, tu cum sa nu fii? Il auzi pe om ca intreaba de ceea ce ai facut tu, ca se intereseaza, ca ii place, cum sa nu vrei sa vii la serviciu? O zi perfecta e atunci cand imi ies produsele asa cum imi doresc iar clientii sunt multumiti. Daca ei sunt multumiti de mine, eu nu pot sa vreau mai mult".
Cafeaua tine loc de pauza intre colegele de la patiserie. E restartul de care Aura are nevoie in fiecare zi.
"Beau de fiecare data cand simt nevoia. Dimineata, nu ai mereu timp acasa. Plec la serviciu, o beau cu fetele de aici. La ora la care ne trezim noi nici nu prea ai ce sa faci altceva decat sa vii la munca. Dar e bine asa, ai chef sa-ti faci treaba. Niciodata nu mi-a placut sa lucrez dupa-amiaza. Ajungi deja obosit la serviciu. Cel mai bine e dimineata, sa faci orasul sa mearga".
Aura zambeste cand spune asta, dar nu e deloc o gluma. E adevarul spus in cel mai simplu mod posibil. In cele 20 de minute de povesti cu Aura Cristea, oamenii trezitului de dimineata au facut linie in fata geamului patiseriei. Tavile s-au golit si e nevoie sa fie umplute din nou. Aura nu vrea sa vada priviri dezamagite dincolo de geam. Ii ia 7 minute sa termine inca un foietaj specialitate proprie.
"Stiu sa fac meseria asta si o s-o fac atat cat am sa pot. Esti mereu in priza, dar asta e un lucru cat se poate de bun. Ma vad facand asta pana la pensie". Oare cate sute de mii de tavi or mai fi pana atunci?
ULTIMELE STIRI
Acest articol este un material publicitar al cărui conținut a fost realizat în mod independent de o terță parte, fără răspunderea editorială şi sub supravegherea PRO TV S.R.L.
