Preotul Constantin Necula, despre proiectul Mega-Moscheei: "E ca si cum ai mai face o buba pe o rana". Catedrala, "un parc"

In editia din 24 aprilie a emisiunii “Dupa 20 de ani”, preotul Constantin Necula, doctor in teologie, vorbeste despre semnificatia Floriilor, dar si despre Catedrala, “Mega-Moschee” si familie.

-► Bucuria Pastelui in 2016
-► Spaime si refugiatii
-► Imparatia Cerurilor, luata cu asalt de credinciosi
-► Biserica si Cumintenia Pamantului
-► Catedrala Mantuirii Neamului
-► Biserica si "Mega-Moscheea"
-► Familia si persoanele cu alte orientari sexuale

Bucuria Pastelui in 2016

Ne intalnim in dimineata Duminicii de Florii, sarbatorim Pastele in curand. Ce ar trebui sa intelege m noi din sabatoarea aceasta in 2016?
Ar trebui sa intelegem ca a inviat Hristos, in ciuda tuturor aparentelor, si ca Mantuitorul nu este un personaj, este o persoana. O persoana care azi strabate Ierusalimul de dragul copiilor. E o imagine foarte interesanta pe care am redescoperit-o, copiii care il asteapta pe Iisus calare pe un cal nazdravan, asinul din Evanghelii. Iar copiii sunt cavalerii lui. Hristos le ofera un Paste copiilor, un joc de-a moartea si de-a viata, mai ales de viata. Iar apoi toata Saptamana Patimilor, copii nu apar in povesti, deloc. Ii e jena lui Dumnezeu de nejena noastra.
Am stat o zi si jumatate si am privit copiii din Ierusalim cum se joaca in drum. Ei nu s-au schimbat de atunci, noi ne-am schimbat. In putinele locuri de racoare ale Ierusalimului, copiii arabi si evrei impartea apa corect.

Citește și

Constantin Necula, singurul preot care a iesit in strada, la proteste: "Ascult rock 4 ore pe zi. Nu toti sunt satanisti"

Noi cum ne-am pierdut bucuria?
Cred ca ne-am asfaltat sufletul, am uitat bucuria de a fi inaintea lui Christos, de a fi impreuna cu Hristos. Copiii mai au aceasta capacitate, eu cred ca i-au dat si bomboane Mantuitorului.

E lipsa asta de bucurie caracteristica noua, oamenilor din mileniul asta, sau asa a fost de cand lumea?
Au fost perioade si perioade, dar acum suntem tristi. Ne-am intors in ’89, suntem foarte speriati de tot ce se intampla, nu stim de unde sa apucam realitatea.

Dar de ce sa ne speriem?
Pe noi ne deranjeaza si bucuriile celorlalti, am ajuns sa fim deranjati de implinirile celorlalti. E foarte greu de echibilibrat intre starea de bine pe care o ofera Mantuitorul Iisus Hristos si starea de bine pe care lumea nu vrea sa si-o asume. M-am gandit de foarte multe ori ce minunatii am vazut prin parcuri, pe copiii i-am vazut in Sibiu razand in ploaie, poate de aici putem reporni motorul de supravietuire a Romaniei. Cu ochii la copiii si protejandu-i de orice anomalie care ar putea sa le raneasca sufletul.

Si pentru ca nu-i vedem am incetat sa-l cautam pe Hristos?
Si asta poate fi. Noi Il cautam pe Hristos intergalactic, ori El este Dumnezeu adevarat, nascut, nu facut, direct intrupat. Drumul acesta al Lui prin Ierusalim este pipaibil.
Iadul nu e pentru oameni, noi ne incapatanam sa intram in Iad.

Mamele noastre ne spun ca pe vremuri faceau o gramada de lucruri. Noi azi nu mai reusim, nu mai apucam nici sa ne gandim la Hristos. Cum sa facem asta?
Eu zic ca e suficient sa ne luam in brate copiii inainte de culcare, sa nu-i lasam tot timpul in grija bonei, televizorului. Mamele noastre ne sarutau pe frunte. Munceau, veneau epuizate, dar aveau timp de noi. Noi astazi le dam intre 5 si 7 minute copiilor, e calculat. Noi nu-i mai intrebam despre ei – cat ai zambit azi, ai desenat, ce ai simtit? Nu mai reusim sa-i intrebam si e trist.

Spaima si refugiatii

Vorbiti despre noi romanii sau despre oamenii de azi in general?
Noi romanii, ceilalti i-am vazut speriati. Europa e speriata, am vazut chipurile francezilor, belgienilor, am remarcat incruntarea din Germania. Era o placere sa te plimbi altadata in spatiile unde acum au loc bombardamente. In Orient e acelasi lucru. Ierusalimul ne indeamna sa ne gandim putin si la spatiul acesta unde sufera copii, sufera oameni, indiferent de natiune sau religie.

Sunt foarte multi copii care vin din Orientul Mijlociu in Europa, spre mai bine, sunt foarte multi si cei care nu reusesc sa treaca. Noi va trebui sa primim o parte din acesti refugiati. Au fost discutii
Vor mai fi, sunt convins. Ceea ce trebuie sa ne asumam este propriul nostru pelerinaj catre mai bine. Suntem un popor care a migrat catre Occident. Sansa noastra a fost ca am invatat rapid o limba,c a aveam o credinta care azi e acuzata ca ar fi fundamentalista. Dar in anii ’90 ne-a salvat o latinitate a comportamentului care ne-a integrat in lumea latina. Am trait anii aceia in Italia, in diaspora avem cele mai frumoase gradini de Romanie pe care le-am vazut vreodata, implanturi de lumina romaneasca. Vin cu chipul unor oameni care au trecut prin propria mare si prin propria Romanie.

Biserica din Romania ce face pentru ca oamenii sa nu mai faca rau?
Macar incearca sa explice ce e raul, intr-o lume in care raul a fost egalizat cu binele de nu mai intelegi nimic. Incearca sa le explice oamenilor care e substanta raului si cum ar putea sa-l evite. Orele de religie, nu foarte iubite de unii, dar indreptatite in anumite situatii, mai ales de cand au semnat parintii pentru ele, faptul ca intra in penitenciare, ca au un dialog cu cei care pot sa decida asupra vietii si mortii unor oameni. E impresionat, in penitenciar te intalnesti cu oameni care-si pun problema libertatii pe baza binelui, nu a dreptului la libertate. Cum echilibrezi lucrurile astea, e un exercitiu extraordinar de interesant.

Ati vorbit despre cei napastuiti. Dar cei care aleg sa faca rau, cu ei ce puteti face?
Le putem arata exemplul. Sibiul a propus copiii. Au curatat parcul, au igienizat parcul si acum oameni care odinioara aruncau sagace, acum se uita de 2 ori. Noi nu suntem o unitate de forta, ca politia, pentru indepartarea raului, ci oferim alternativa. Cand poti sa alegi intre bine si rau, te ajutam sa alegi de fiecare data binele.

Asta presupune ca cineva sa vina in biserica?
Nu, e suficient sa vii si tu, ca preot, in suficient de multe locuri. Eu nu stau numai in Biserica, chiar ma bucur ca am sansa asta de a lucra intre noroi si stele cateodata. Medalia mea sunt oamenii cu care am reusit sa astupam santurile, sa ne lasam de bautura, sa renuntam la droguri impreuna, sa contruim impreuna. Iar bucuria mea mare e, de exemplu, inainte de sarbatorile de la un asezamant anti-alcool de langa Sibiu, de la Sura, copiii au venit sa-mi multumeasca ca li s-au intors tatii acasa. Asta inseamna sa faci binele, gandind la om ca atare, la mediul lui imediat si la toti cei care se vor naste din mediul acela. Un copil care isi vede tatal izbavit din ghearele drogurilor, alcoolului, e un copil restaurat.

Imparatia Cerurilor, luata cu asalt de credinciosi

Avem imagini cu cozi de credinciosi la diferite sarbatori. Ce cauta oamenii acestia, care vin in numar atat de mare la sarbatori?
In general cred ca se cauta pe ei. Citeam o cercetare facuta de o psihanalista romanca, insista pe ideea ca Biserica nu-i invata pe oameni sa-si gaseasca propriile limite si ca spovedaniile sunt foarte periculoase. Se vede ca nu practica spovedania. Biserica te indeamna sa te indrepti in primul rand catre tine si apoi in raport cu ceilalti. Eu urmaesc fenomenul de ani buni, e important sa stam in coada si sa-i ascultam pe pelerini ce spun, nu sa-i tentam tot timpul sa vedem ce au de spus. Multe dintre aceste cozi sunt tacute. Eu am traiat un astfel de moment, o coada unde nu se scotea niciun sunet, am tacut tot drumul.

Ne inghesuim pentru apa sfintita, pentru lumina. Ce spune asta despre noi?
Spune ca suntem nerabdatori si un pic neatenti, dar suntem un popor care merita iubit. In Ardeal e un pic altfel. Lumea intelege mult mai usor mesajul. Oamenii au moduri diferite de manifestare, de a-l iubi pe Dumnezeu. Romanii nu sunt un popor de judecat. Imparatia Cerurilor se ia cu asalt, dar cineva trebuie sa-i invete ca nu se ia cu asalt la agheasma si la Lumina.

Puteti spune ca suntem un popor cu frica de Dumnezeu?
Poporul nu e format numai din cozi sau din cozi de topor, e format din oameni. Oamenii incearca sa-i zambeasca tandru lui Dumnezeu in speranta ca nu se va supara foarte tare pe ei. Mi-e foarte drag de oamenii care au nevoie de argumenter, nu vin sa-mi urle argumentele lor. Au o oarecare teama de Dumnezeu, nu frica. Zambetul tandru functioneaza intotdeauna. Sufletul romanului este inca adolescentin, noi foarte greu imbatranim ca popor. Poate de asta ne certam atata. Este un popor care merge cu barca avand in fata trecutul si in spate viitorul.

Comunismul a schimbat foarte mult sufletul oamenilor.
Nu sufletul, comportamentul. E foarte greu sa identifici toate actele de martiraj care au avut loc atunci pentru Hristos. Erau tineri de 16, 11 ani. Am avut un popor imbatranit fortat. Fenomenul Pitesti se simte acum. Lipsa actuala de lideri, de oameni luminosi, poate ca este si urmarea acelei ucideri in culpa a sufletului tanar al poporului roman. Copiii care vin din urma sunt posibila noastra intoarcere in tinerete.

Mai raman urmele comunismului?
Uneori da. Noi i-am condamnat pe Visinescu si Ficior, dar am uitat sa vedem cine i-a ucis pe tineri in ’89. Totusi sunt mai aproape de noi oamenii de acolo. Ne ducem copiii la Disneyland, lumea reala romaneasca se vede in inchisorile comuniste. Ma gandesc la Fortul 13 care e la o aruncatura de bat de Bucuresti, ne pierdem memoria aceasta. Suntem niste tineri care uitam. Trebuie sa fim motivati, ca binele facut a fost facut in directia in care trebuie. Nu exista manual alternativ de istorie, nu avem mame altenative sau sori alternativi, trebuie sa reinvatam povestea poporului nostru.

Ce ar trebui sa inteleg eu din sarbatoarea Invierii?
Inseamna o repunere in apropiere a lui Dumnezeu, o reasezare in drept a lui Dumnezeu. E un breaking news, o realitate care este stire in fiecare zi. Noi dam stiri cu toate lucrurile care ni se intampla, unele de-a dreptul barbare. Hristos, prin inviere, schimba conditiile ontologice ale existentei, spunea parintele Staniloaie. Adica schimba modul nostru de a fi. Cand te intalnesti cu Hristos inviat, nu mai ai nevoie de argumente. Asta nu inseamna ca esti lipsit de ratiune. Ratiunea nu cauta argumente, ratiunea cauta ratiuni. Hristos nu invie pentru el, invie pentru noi. Pacatele sunt totdeauna lasate in urma. Noi credem ca pacate sunt chestiile astea mici. Hristos te iarta cu bucurie, il odihnim pe Hristos.

Biserica si "Cuminteania Pamantului"

Zilele acestea m-am gandit foarte mult la Cumintenia Pamantului. Chiar trebuie sa facem ceva pentru asta, daca vrem sa ne redobandim demnitatea ca popor trebuie sa ne recuperam prima statuie cu Eva cazuta in pacat careia ii pare rau de pacatul facut. Exista celalalta “Rugaciune” in care mana stanga a femeii lipseste. In iconografie mana stanga il sustine pe Hristos si e acoperita de Hristos. Mana stanga nu lipseste, e acoperita de Hristos.

Biserica va contribui la pastrarea acestei statui a lui Brancusi?
Eu sunt convins ca da. O parte din cei care au dat bani sunt botezati. Noi suntem Biserica. Institutia, cred ca da, eu stiu parohii care strang bani.

Catedrala Mantuirii Neamului

Credeti ca Dumnezeu prefera lemnul si spatiile mici?
N-am sa raspund la intrebarea asta. Din respect pentru cativa dintre prietenii mei de acolo din clip. Am raspuns odata in scris, am incercat sa explic, de n-am primit la injuraturi sanatoase, ca oamenii nu-i prefera pe cei care raspund. Cred ca Mantuitorul prefera toata creatia sa, din varful muntelui pana la catedrale. Sa vedem in noaptea de Inviere, prietenii lui Taxi si ai lui Hristos vor raspunde “Hristos a inviat”, vor canta “Hristos a inviat” din toate constructiile. In urma cu cativa ani, cand transmiteam Invierea la ProTV erau oameni care cantau atat de frumos, oameni plecati departe de tara. Eram intr-un spatiu intre arhaic, renascentist, baroc si modern, pentru ca Biserica poate asuma toate aceste functii.

Puteti sa ne explicati care e rostul Catedralei Mantuirii Neamului in 2016?
E rostul oricarei cladiri in care ne putem strange pentru a-l lauda pe Dumnezeu. N-are 11, 6 hectare, trebuie sa spunem cifra corecta, are 7 si ceva. E un parc verde. Le spuneam tinerilor, n-o sa umble numai popii cu casti si cu role pe acolo, e un parc pentru mamici, tatici, bunici, pentru toi cei care vor merge catre cladire. E un spatiu in care sunt convins ca toti ce-i care-l cauta il vor gasi pe Dumnezeu.

Vrem spitale, nu catedrale, era un slogan.
Eu vreau spitale ca niste catedrale, bine facute, trainice, pe cateva sute de ani, fara sa am intuneric in ele, ci doar lumina. Ce imi doresc in catedrala e sa am echipele din spitale, cu colegialitatea, cu competenta de acolo. Avem multe de invatat unii de la altii, nu se exclud una pe cealalta.

Era vorba de o asezare a banilor altfel.
Eu sunt convins ca acolo unde au fost prioritati judetene, locale, pentru a aseza banii altfel s-au asezat. Sper sa le fi iesit. Eu sunt bucuros ca asta i-a indaratnicit mai tare pe preotii nostri si mai mult in asistenta sociala, in munca de teren. Noua ne prinde foarte bine acest antibiotic al strazii, care ne obliga sa scoatem pe masa ce lucram. Pana acum cativa ani habar nu avea nimeni ce lucram.

Sunt multe asezaminte, de ce nu e asta e un fenomen pe care preotii si comunitatea sa-l sustina?
Pentru ca ei muncesc, nu au timp sa faca PR. Ei muncesc. Ne gandim la Valea Plopului, omul ala munceste de-i ies ochii. Sunt preoti care fac ciorba la cantine in fiecare zi, ce sa faca, sa anunte ca fac ciorba? Oamenii care muncesc nu pot sa lucreze PR. Unde a aparut foarte bine imaginea a fost acolo unde oamenii de specialitate au pus in valoare aceste constructii. Eu sunt convins ca oamenii care vor sa vada adevarul il vad. Ca sunt nemultumiti de preot, e o problema personala. Dar noi ne certam pe false probleme. Noua ne lipsesc in general constructiile in Bucuresti, nu numai catedrale si spitale.

Biserica si "Mega-Moscheea"

Dar o moschee?
Cred ca va fi foarte greu, cred ca e un moment in care ar trebui fiecare sa ne luam un pic de relas. E clar ca e ca si cum ai mai face o buba pe o rana. E foarte inflamata societatea romaneasca.

De ce spuneti asta?
Pentru ca se vede cu ochiul liber. Avem o problema, poate inclusiv de interpretare a modului in care a fost facuta, acest ascunzis. Biserica e acuzata ca nu e transparenta, nu mi s-a parut mai transparenta seria de guverne si de presedinti care au propus proiectul, l-au ascuns, i-au dat iar drumul, dar asta nu-i problema mea. Ca preot, n-am decat sa-mi respect colegii musulmani, n-am decats a-i iubesc. Eu cred ca comunitatea musulmana romana poate sa-si contruiasca un simbol al Islamului, pe care il are deja in moscheea de la Constanta, si poate ca acolo, in platforma lor sociala, sa dezvolte tot ce se poate dezvolta. Pentru momentul moscheii eu cred ca nu e timpul copt.

Poate nu e momentul, dar e momentul vreodata?
Eu zic ca nu e momentul. Daca va fi, depinde de modul in care va evolua numarul de cetateni musulmani in Bucuresti. Eu stiu moscheile din Cluj, din Timisoara, si nu e atata tam-tam. Oamenii de acolo, care cu adevarat prefera lemnul si spatiile mici, se duc foarte retrasi, foarte atenti la ceea ce fac. Oameni cu foarte multa atentie, omul credincios nu e guraliv cand merge la rugaciune, e foarte tacut si foarte atent. Eu am vazut diverse moschei, nu m-am jenat sa intru in ele, e un spatiu in crae oamenii cauta, intr-un fel sau altul, verticalitatea cu Dumnezeu. E foarte important sa le spunem colegilor nostri de cautare ca e prea mare rana deocamdata. Noi va trebui mai intai sa construim o punte de legatura cu cei care trec ca un front atmosferic deasupra Europei, copii, familii. Noi avem de rezolvat in primul rand o problema de mentalitate duhovniceasca.

Adica nu suntem gata sa primi refugiatii.
Refugiatii poate ca i-am primit deja. Va fi foarte greu sa ne schimbam optica asupra catorva lucruri din istorie care merg cu noi mai departe. Pentru mine e foarte interesant cum sunt acuzat - un tanar cerea sa fim monitorizati neaparat de SRI, preotii fundamentalisti – dar nu am auzit parerea despre moschee a acelorasi constructori de democratie. Nu sunt obligat sa am eu o optiune pentru aceasta. Vin dintr-o cetate, Sibiul, care n-a predat cheia decat lui Mihai Viteazul. In rest, a ripostat oricarei populatii care a incercat sa vina peste noi. Sunt convins ca istoria are repetabilitatea ei.

Spre deosebire de Bucuresti, care a fost in calea invadatorilor.
Si a rezistat cu fermitate de fiecare data. In apropiere e Dealul Spirii, oamenii aceia nu cred ca au murit in zadar.

E pana la urma o falsa discutie?
Da, eu cred ca e falsa discutia, imi displace sa spun ca nu-mi plac ripostele pe teren neaparat. Nu inlocuim constructia unei catedrale cu alte simboluri, nu vindecam o rana facand alte rani. Trebuie sa ne comportam in respect reciproc, in dialog. M-a scapat gura si am zis odata “daca tot iti parchezi masina in parcarea mea, macar spune-mi”. Adica trebuie sa incepi un dialog, o discutie, o poveste. Nu mai avem rabdare pentru asta. Si mai e ceva: ar fi bine sa mai demontam un mit despre catedrala. Eu tot aud de ceva timp ca construim langa Palatul Parlamentului. De acord, nu Biserica a ales locul. Biserica a fost mutata ca un geambas, ca si cum ar fi construit un grajd de cai. Din parc in parc, din colt in colt. Si culmea, acum o construim pe locul unde au fost beciurole de la Uranus si au murit oameni pentru Hristos. Poate nici nu stim de ce ne-a ingaduit Dumnezeeu sa contruim acolo.

Va reusi acolo catedrala cea noua sa alunge toate fantomele?
Nu e nevoie sa le alunge, e nevoie sa invatam unde sunt, unde ne obliga sa platim tribut sufletesc. E foarte important pentru noi ca popor.

Ce ne lipseste sa fim fericiti?
Foarte multi ma intreaba asta, eu cred ca ne lipsesc persoanele. Fericirea nu e un ce, e un cine. Iar Hristos, cand ne vorbeste despre fericire, ne da fericiri sa ne alegem macar una. Ne ofera o infinitate de fericiri iar noi nu stim ce sa alegem.

Nu cumva suntem deja fericiti si nu vedem asta? Vedeti oameni care cauta fericirea si ei deja sunt fericit?
Sunt mai mult decat fericiti, da, se poate intampla asta. Ne distrage sunetul de fond, lumea din jur care ne spune ‘nefericitilor’, ‘ se apropie sfarsitul’. Ne distrage atentia de la propria masurare a fericirii dinauntrul nostru.

Cum iesim din cercul acesta?
Prin reconfigurare, e o forma de GPS sufletesc, o nevoie fundamentala a omului de a sta langa om. Oamenii au uitat sa stea langa oameni. Apartamentele nu sunt altceva decat usi inchise, miroase mortul ca sa ne prindem ca a murit vecinul. Parintii Bisericii spuneau ca va veni sfarsitul lumii cand intre chilii nu vor mai fi carari, suntem foarte aproape. Cararile astea le-am virtualizat, le-am sofisticat, dar alea la nivelul ierbii s-au cam dus.
Azi am stat in parc inainte de emisiune si m-am uitat la copii. Lumea lor era plina de lumina si ei stiau asta, noi in loc sa ne bucuram ne uitam la factura de lumina. Nu toate fericirile pot fi facturate, exiusta o fracturare a fericirii. Cat costa zambetul copiilor cand le pui o prajitura in fata?

Familia si persoanele cu alte orientari sexuale

Familia formata dintr-un barbat si o femeie. E singurul fel in care credeti ca poate functiona?
Obligatoriu. Coalitia pentru Familie a facut miscarea aceasta pe care eu insumi sunt martor ca am facut-o. Cineva mi-a spus “Parinte, de ce o faceti?” Eu o fac si pentru cei care au o alta orientare sexuala decat aceea a familiei barbat si femeie, pentru ca le apar parintii. Nici ei nu s-au nascut din intamplare. Din respect pentru parintii lor o fac.

E alegerea lor, pana la urma.
Sa fie sanatosi, e foarte minunat. Bravo, extraordinar. Eu ii intreb pe oameni, “Voi chiar credeti ca eu nu am persoane cu alte orientari sexuale care se spovedesc la mine?” Eu stiu prin ce trec, am trait drame langa ei, am insoti la cimitir eu, cantaretul si cam singuri, pe cei care mor in situatii de genul asta. Asta nu e o amenintare, e o constatare, din experienta mea vad singurtatea in diferite chipuri, unul din chipuri e acesta. N-am refuzat pe nimeni in numele lui Iisus Hristos, dar in acelasi timp in numele lui Iisus Hristos pot sa spun ca nu pot admite incalcarea acestui principiu.

Nu poate avea copii aceasta familie, adoptati?
E tinta vietii lor, remarc si eu ca e cu bataie lunga. Cu tot respectul ii rog sa fie mai atenti la ce se intampla, sa se uite in jur, sa inteleaga. Eu am stat de vorba cu persoane cu orientare alta decat cea obisnuita – desi nu e asa neobisnuita, e orientarea lor – si mi-au spus ca de multe ori se simt obiectul unei manipulari. Unei manipulari media. Eu am vazut stiri manipulate in care s-au aratat cazuri foarte grave, eu stiind bine cam cum se contruieste pe sticla o astfel de stire.

Ati vorbit foarte mult despre iubire. Cum gasim iubirea pentru Hristos cand nu avem timp, aplecare, bunavointa fata de cel de alaturi iar parintii ne cer sa-l iubim.
Da, dar ca pe noi insine. Noi nu l-am pierdut pe Hristos, ne-am pierdut pe noi insine. Cum sa-l iubesc pe aproapele meu ca pe mine daca eu pe mine nu ma iubesc. Trebuie sa invatam sa ne iubim pe noi insine in lumina Mantuitorului. Cand am zburat prima data cu avionul am inteles de ce Dumnezeu iubeste lumea. De la 11.000 de metri nu se vad oamenii, ci doar frumestea creatiei.

Si mai putem gasi iubirea de sine?
Iubirea de sine incepe cand recunosti ca ai nevoie de ceilalti. Daca iubesti pe cel care te iubeste n-ai facut nimic. Invidia e nascuta prin comparatie. Stie cineva cat doarme sau nu doarme un preot, un medic, o invatatoare? Stiu oamenii asta. Fiecare cand iubeste, se trezeste mai de dimineata, ca sa mediteze asupra frumusetii lumii, ca sa nu fie exclus de la ea.

Parinte, invata-ma sa ma rog in anul 2016.
Deja ai invatat. Taie-l pe popa de acolo, “Doamne, invata-ma sa ma rog”, e una dintre cele mai frumoase rugaciuni. Si Hristos o sa-ti dea, zambetul unui pusti. Colegialitatea operatorilor, spatiul in care te regasesti pe tine si cu prietenii e un spatiu binecuvantat pentru rugaciune. Nu apesi pe buton si iese Hristos, Hristos este El, tot timpul langa tine pentru a te ajuta sa-ti recapeti capacitatea de rugaciune. “Eu voiesc sa voiesc voia Domnului”.

Atunci invatati-ma o varianta la urarea asta, “Paste fericit”.
Asta nu stiu de unde e, de pe aptibilduri. Parerea mea e ca Pastele e fericit tot timpul. Aparentele spun ca nu inviat, adevarul e ca a inviat. Colindul e vizibil nascut in noaptea nasterii lui Hristos, cum sa stea copiii cuminti cand aud ce a patit prietenul lor care a intrat in Ierusalim de Florii? Strigatul acesta de biruinta, “Hristos a inviat”, e de la ingeri si copiii. Cine nu il respecta se intristeaza.

Articol recomandat de sport.ro

Decizia luată de Jordan Chiles după ce a pierdut medalia de bronz în fața Anei Bărbosu