Tot mai multe cadre didactice se pensionează, după trecerea la educaţia online. Sunt sute de posturi vacante
Îți ia câteva luni să înveți un profesor cu experiență să treacă lejer la predarea online.
Va dura însă și mai mult dacă luăm absolvenți, studenți sau necalificați și le dăm brusc rolul de educatori. Este mesajul specialiștilor în educație, rezervați în fața ideii Guvernulu de a lansa 750 de locuri vacante pentru personal didactic. Oricum, în mai puțin de o lună, și dascălii, dar și elevii s-au confruntat cu zeci de probleme ale învățământului ținut la distanță.
Sute de dascăli, îngrijorați pentru sănătatea lor, dar și depășiți de exigențele tehnice, s-au pensionat. Mulți suplinitori s-au retras, nemulțumiți că au de predat dublu, însă pe aceiași bani, unor clase scindate de scenariul hibrid. Guvernul anunță acum 750 de locuri vacante pentru educatori și profesori, adică absolvenți, studenți sau necalificați vor fi practic chemați în miezul fierbinte al școlii online.
Lucian Ciolan, prorectorul Universității din București: „Școala online nu e joacă pentru nimeni. Nimeni nu e încântat de ce se întâmplă. Copiii ar vrea să fie la școală, profesorii ar vrea să fie la școală. Majoritatea activităților de învățare trebuie băgate în alt design, deci trebuie reproiectate astfel încât să se potrivească cu interacțiunea asta în mediul online. Este cea mai mare provocare pentru un profesor.”
Reporter: „Dar asta ține de talent sau se învață?”
Lucian Ciolan: „Se învață, e o știință.”
Cine ar trebui să-i învețe pe profesorii vechi, dar și pe cei noi, care vor fi selectați după criterii încă incerte? Teoretic, Ministerul Educației.
Practic, e greu de crezut că dascălii din învățământul public vor trece rapid prin module specifice pentru școala online. Au reușit să o facă, cu mari precauții, pe loturi mici de cursanți, câteva ONG-uri.
Mihaela Nabar, director executiv World Vision: „Sunt momente în care profesorul trebuie să se adapteze. Nu înseamnă că, dacă a picat sistemul online, nu știi ce să mai faci cu copilul pe care îl ai la clasă sau, dacă a picat sistemul, trebuie de fiecare dată ca și copilul care nu e în clasă să aibă pe cineva lângă el care să-l ajute să îl reconecteze.”
Adică e nevoie de asistența părinților. Inclusiv la evaluări. Să măsoare, de pildă, o săritură în lungime, pentru proba de sport.
Lucian Ciolan: „Poate că e mai ușor acum, în online, să înșeli sistemul. Dar evaluări corecte se pot face. Nu-i mai dai să reproducă o formulă, ci îi dai să aplice formula într-un anumit context. Și poți să îi setezi un timp în care să rezolve sarcina.”
Timpul rămâne o componentă importantă a procesului de învățare, dar nu e definitorie. Contează dacă un curs are 30 sau 50 de minute, dar specialiștii în științele educației subliniază că, în mediul virtual, concentrarea atenției e mai scurtă decât la interacțiunea directă. N-ar trebui să fie îngrijorați dacă durata cursului e redusă. La gimnaziu, n-ar trebui să fie mai mult de 40 de minute, cu tot cu mici pauze.
Școala online are deja și altfel de derapaje. La o școală din Brăila o profesoară a fumat în fața copiilor la orele online. Părinții au sesizat conducerea școlii, iar profesoara și-a cerut scuze.
