Viața și operele lui George Călinescu. Ce lucrări sunt incluse în programa de BAC

George Călinescu s-a născut pe 19 iunie 1899 și a fost critic, istoric literar, scriitor și publicist.

Este considerat unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu și Eugen Lovinescu. În 1948 a devenit membru titular al Academiei Române. 

Viața lui George Călinescu

George Călinescu s-a născut pe 19 iunie 1899 în București și a primit numele de Gheorghe Vișan, după mama sa naturală, Maria Vișan. El a fost însă crescut de Constantin Călinescu și de soția sa. Mama naturală a băiatului lucra ca menajeră în casa soților Călinescu. Familia Călinescu și femeia din casă, dar și copilul său, se mută la Botoșani, apoi Constantin Călinescu este transferat la Iași, unde criticul literar este dat la școală în 1906.

A urmat cursurile Școlii Carol I, de pe lângă Liceul Internat. În 1907, Maria Vișan, mama lui naturală, acceptă ca patronii ei, soții Călinescu, să îl înfieze, având în vedere că ei nu aveau copii. În noua familie, el primește numele Gheorghe Călinescu, nume pe care l-a păstrat toată viața. Pentru că se semna G. Călinescu, mulți au crezut că prenumele său a fost George, în loc de Gheorghe.

Citește și

BAC 2023 - sesiunea de toamnă. Subiecte și bareme la Limba română: Sadoveanu sau Călinescu la subiectul 3

În 1908, noua familie s-a mutat în București și tot în acel an a fost înscris la gimnaziul Gheorghe Șincai. A urmat apoi gimnaziul la Dimitrie Cantemir în București și a încheiat studiile medii la Liceul Gheorghe Lazăr. A făcut Facultatea de Litere și Filosofie din București, iar în 1923 și-a luat licența. A devenit profesor de limba italiană și a predat la câteva licee din București și Timișoara, după care a decis să plece la Roma pentru doi ani cu o bursă pentru Școala română din Roma, instituție de propagandă culturală românească fondată de Vasile Pârvan.

În 1919, Călinescu se angajează custode la Biblioteca Facultății de Filosofie și Litere din București, unde era și student. Un an mai târziu se angajează pe postul de copist paleograf la Direcția Generală a Arhivelor Statului. Peste încă un an, Călinescu devine din nou bibliotecar, însă la Biblioteca Arhivelor. Stă în această funcție până pe 1 decembrie 1923.

În perioada studenției, doi profesori i-au influențat puternic parcursul academic: Ramiro Ortiz, care preda limba și literatura italiană la Facultatea de Litere și Filosofie din București, și Vasile Pârvan, un renumit intelectual al vremii de la Universitatea din București.

Cu profesorul Ramiro Ortiz a legat o prietenie strânsă, iar mai târziu avea să recunoască faptul că datorită acestuia și-a format o educație literară solidă. Mărturisea adesea: „De la el știu tot ce știu”

Îndrumat de Ortiz, a început să traducă din italiană încă din timpul facultății. A tradus romanul Un om sfârșit de Giovanni Papini și o nuvelă din Decameronul de Giovanni Boccaccio (1921). Tot la recomandarea profesorului, a început să colaboreze cu revista Roma, apărută în ianuarie 1921, și a călătorit în Italia alături de colegii săi.

Prima sa carte a fost scrisă în italiană: Alcuni missionari catolici italiani nella Moldavia nei secoli XVII e XVIII (1925).

Pe lângă influența directă a profesorilor săi, în formarea sa intelectuală au contat și studiile critice ale lui Titu Maiorescu și Garabet Ibrăileanu, cel din urmă devenind un reper important pentru el în deceniul următor.

Vasile Pârvan a fost un adevărat părinte spiritual și un real sprijin pentru Călinescu în momentele dificile ale vieții.

În 1926, Călinescu se mută cu chirie într-o casă din București și citește pentru prima oară la cenaclul lui Eugen Lovinescu, Sburătorul. În 1929, se căsătorește cu Alice Vera, iar prima lor întâlnire este povestită cu lux de amănunte în romanul „Cartea Nunții”.

Din 1931 a devenit profesor definitiv de literatura română, iar în 1933 inaugurează în Adevărul literar și artistic rubrica celebră Cronica mizantropului.

În 1936 devine doctor în filosofie și litere la universitatea din Iași. Ulterior, după ce obține nota maximă, 20, la concursul pentru postul de conferențiar, este numit profesor de Estetică și critică literară la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din Iași. În 1945, se transferă la Universitatea din București.

În 1944 devine profesor titular la Universitatea din Iași și un an mai târziu profesor titular la Facultatea de Litere a Universității din București.

În calitate de critic literar a scris mai multe studii precum Viața lui „Mihai Eminescu”, „Opera lui Mihai Eminescu”, „Viața lui Ion Creangă”, etc. A scris și publicat monografii dedicate lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Nicolae Filimon și Grigore Alexandrescu (1932-1962), precum și biografii romanțate, numeroase studii și eseuri. De-a lungul carierei, a susținut conferințe academice și radiofonice și a redactat mii de cronici literare în diverse reviste, atât înainte de Primul Război Mondial, în perioada interbelică, cât și după aceea, până la moartea sa, în 1965.

În 1946, a fost ales deputat în Parlament, în circumscripția Botoșani

În 1964, Călinescu a fost internat cu diagnosticul ciroză hepatică la Sanatoriul Otopeni. Pe 12 martie 1965 a murit, iar ultima persoană cu care a vorbit a fost Zaharia Stancu.

Operele lui George Călinescu

Proză

• Cartea nunții (1933)

• Enigma Otiliei (1938)

• Trei nuvele (1949)

• Bietul Ioanide (1953)

• Scrinul negru (1965)

Studii de estetică și literatură universală

• Principii de estetică (1939)

• Impresii asupra literaturii spaniole (1946)

• Sensul clasicismului (1946)

• Studii și conferințe (1956)

• Scriitori străini (1967)

• Ulysse (1967)

Poezie

• Poesii (1937)

• Lauda lucrurilor (1963)

Teatru

• Șun, mit mongol sau Calea neturburată (1940)

• Ludovic al XIX-lea (1964)

• Teatru (1965)

Istorie și critică literară

• Viața lui Mihai Eminescu (1932)

• Opera lui Mihai Eminescu (1934)

• Viața lui Ion Creangă (1938)

• Istoria literaturii române de la origini până în prezent (1941)

• Istoria literaturii române. Compendiu (1945)

• Universul poeziei (1947)

• Nicolae Filimon (1959)

• Gr. M. Alecsandrescu (1962)

• Ion Creangă. Viața și opera (1964)

• Vasile Alecsandri (1965)

Opere incluse în programa pentru Bacalaureat

Elevii claselor a XII-a studiază două opere scrise de George Călinescu: Enigma Otiliei și Bietul Ioanide. Cerințele de la subiectul III pot include tema și viziunea despre lume, reflectate într-un roman studiat, aparținând perioadei interbelice, în cazul romanului Enigma Otiliei. Elevii trebuie să știe să facă un comentariu al acestui roman, rezumat, tema și viziunea despre lume, particularități de construcție a unui personaj, relația dintre două personaje, momentele subiectului, perspectiva narativă, caracterizarea personajului principal, condiția femeii, construcția personajelor realiste, trăsături ale romanului, elemente de structură, compoziție și limbaj, secvențe reprezentative, etc.

Pe de altă parte, Bietul Ioanide este un roman realist cu puternice influențe balzaciene. Printre cerințele de la Bacalaureat se pot numără caracterizarea personajelor principale. Bietul Ioanide este un roman realist, obiectiv cu puternice influențe balzaciene.

Curiozități despre viața lui George Călinescu

A avut o copilărie dificilă - George Călinescu s-a născut pe 19 iunie 1899 la Spitalul Filantropia din București, fiind fiul natural al Mariei Vișan. Tatăl său biologic nu l-a recunoscut niciodată, iar el a fost adoptat în 1907 de familia Constantin și Maria Călinescu.

A fost un elev mediocru - În clasele primare, George Călinescu nu s-a remarcat prin rezultate excepționale. A avut dificultăți la Matematică, unde media sa era 5, iar singurele materii la care excela erau Citirea, Scrierea, Gramatica și Religia. Unicul premiu obținut în școală a fost premiul trei.

A dezvoltat o prietenie strânsă cu profesorul său - În timpul facultății, a avut o relație de mentorat cu profesorul de italiană Ramiro Ortiz, sub îndrumarea căruia a început să traducă opere din italiană. Au devenit prieteni buni și l-a inspirat enorm pe critic.

Primul său volum a fost scris în italiană - Prima carte semnată de George Călinescu a fost Alcuni missionari cattolici italiani nella Moldavia nei secoli XVII e XVIII, publicată în 1925. Lucrarea se baza pe 68 de documente descoperite în Arhiva Vaticanului și analiza influența Vaticanului în Moldova.

Un soț izolat și dificil - Căsătorit din 1929 cu Alice Vera, criticul ducea o viață retrasă. Nu primea vizite frecvente, nu mergea la petreceri și prefera intimitatea căminului. Își impunea punctul de vedere în casă, iar soția sa era responsabilă de toate treburile gospodărești.

Era obsedat de muncă - În perioada scrierii Istoriei literaturii române, Călinescu devenea complet absent din viața cotidiană. Se izola în casă, refuza orice vizitator și își dădea chiar și adrese false pentru a nu fi deranjat. Era atât de concentrat pe muncă încât uneori uita să mănânce.

„Câteodată, absorbit de lucru, nu se ridica pentru masa de prânz. Eu sau servitoarea, dar mai ales eu aşezam pe o măsuţă alăturată, cu cât mai puţin zgomot, tava cu mâncare. Dacă mâncarea se răcea, era reîncălzită, şi dacă şi aşa rămânea neatinsă, era înlocuită cu alte alimente mai uşoare”, spunea Alice Vera în Jurnal.

Era superstițios - Criticul avea numeroase superstiții. De exemplu, evita să iasă din casă vinerea și nu pleca niciodată din București fără soție.

Profesor universitar apreciat - După ce a obținut nota maximă la concursul pentru un post universitar, a devenit conferențiar de Estetică și critică literară la Universitatea din Iași. În 1945, s-a transferat la Universitatea din București.

Articol recomandat de sport.ro

VIDEO VIRAL! JD Vance a scăpat trofeul campionatului național al statului Ohio