Instanța a decis că măsura a fost nejustificată și a obligat angajatorul să îl reintegreze, potrivit Corriere Fiorentin.

Bărbatul fusese angajat la 2 aprilie 2025. Potrivit contractului, acesta trebuia să lucreze 40 de ore pe săptămână, de luni până vineri, pe șantiere din provinciile Florența și Pistoia. Însă, la doar câteva săptămâni după angajare, pe 16 mai 2025, a primit scrisoarea oficială de concediere, datată 17 aprilie 2025. În document, compania motiva încetarea contractului prin „finalizarea iminentă a lucrărilor” de pe șantierele respective, cu preaviz până la 30 aprilie 2025.

Muncitorul nu a acceptat decizia și a contestat concedierea la Tribunalul din Florența, susținând că aceasta a fost una represivă. El a arătat că adevăratul motiv al concedierii a fost refuzul său de a lucra sâmbăta, program care nu făcea parte din obligațiile asumate prin contract.

Înregistrarea care a schimbat cursul procesului

Pentru a-și susține afirmațiile, muncitorul a prezentat în instanță o înregistrare audio a unei discuții purtate la 5 mai 2025 cu proprietarul companiei și cu soția reprezentantului legal. Potrivit procesului-verbal al instanței, conversația a avut loc după ce acesta nu s-a prezentat la muncă într-o zi de sâmbătă.

„Eu sunt cel care decide aici, noi lucrăm sâmbăta. Tu nu ai venit la muncă sâmbătă. Pentru mine, totul s-a terminat, contractul nu mai există. Jur că te-am făcut să fii concediat”, i s-a spus muncitorului.

Instanța a dispus reintegrarea și despăgubiri

Judecătorul Carlo Chiriaco, de la Tribunalul din Florența, a stabilit că concedierea a fost nelegală și a dispus reintegrarea imediată a muncitorului în funcție. Totodată, compania a fost obligată să îi plătească despăgubiri echivalente cu 12 salarii lunare, precum și aproximativ 4.600 de euro cheltuieli de judecată.

În motivarea hotărârii se arată că societatea a invocat un motiv organizatoric, respectiv finalizarea lucrărilor de pe cele două șantiere menționate în contract, fără a demonstra în mod concret legătura dintre acest motiv și postul ocupat de muncitor.

„În cele din urmă, compania a invocat un motiv organizatoric, precum finalizarea lucrărilor pe cele două șantiere indicate în contract, fără a-l corela efectiv cu situația profesională a muncitorului. Astfel, motivul a rămas atât de generic și lipsit de orice probă serioasă încât nu poate fi considerat un motiv obiectiv justificat”, se arată în hotărârea instanței.