Este o zi dedicată rugăciunii și liniștii sufletești în care credincioșii respectă obiceiuri și tradiții pentru a le merge bine tot anul. Iată cine a fost Sfântul Mucenic Haralambie și ce rugăciune se spune pentru sănătate și liniște.
Cine a fost Sfântul Mucenic Haralambie
Sfântul Mucenic Haralambie este unul dintre cei mai respectați sfinți ai Bisericii Ortodoxe, fiind sărbătorit anual pe 10 februarie. Credincioșii îl cinstesc ca pe un ocrotitor în vreme de boală și necaz și îi cer ajutorul în momentele grele.
Haralambie a trăit în secolul al II‑lea, în Magnezia, un oraș din Asia Mică. A slujit ca preot, unii spun chiar ca episcop, și a vorbit deschis despre credința în Hristos într‑o vreme în care astfel de mărturisiri puteau costa viața. Când autoritățile romane au aflat că răspândește învățătura creștină, a fost arestat și chemat să se închine idolilor. A refuzat fără ezitare, cu o liniște care i‑a surprins pe cei ce îl judecau.
Avea peste 100 de ani când a început calvarul său, iar unele scrieri îi atribuie venerabila vârstă de 113 ani. Chinurile la care a fost supus sunt greu de imaginat, dar el a rămas neclintit, purtându‑și suferința cu o demnitate care i‑a impresionat chiar și pe unii dintre cei ce îl torturau. În cele din urmă, Haralambie a fost condamnat la moarte prin decapitare. Înainte de sfârșit, se spune că Hristos și îngerii i s‑au arătat în rugăciune, iar el și‑a dat sufletul cu pace. Pe parcursul pătimirilor sale, a făcut minuni care i‑au schimbat pe unii dintre cei ce îl chinuiau, vindecându‑i și aducându‑i la credință, notează Creștinortodox.ro.
Obiceiuri și tradiții de respectat pe 10 februarie
Pe 10 februarie, creștinii ortodocși din România și din alte țări îl prăznuiesc pe Sfântul Mucenic Haralambie, cunoscut în tradiția populară ca protector împotriva bolilor și al molimelor. În această zi, credincioșii merg la biserică pentru a participa la slujbele dedicate sfântului. Un moment important este sfințirea agheasmei mari, pe care oamenii o duc acasă pentru a o folosi la stropirea locuinței, a animalelor și a pomilor, cu credința că aduce sănătate și protecție pentru întregul an.
În multe zone ale țării se păstrează și obiceiul aducerii colivei și colacilor la biserică. După sfințire, acestea sunt împărțite bolnavilor sau persoanelor aflate în nevoie. În mediul rural în mod special oamenii duc la sfințit cereale, porumb sau sare, pe care apoi le folosesc pentru hrana animalelor, în speranța unui an cu sănătate și rod bun. Unele familii păstrează o parte din cerealele binecuvântate ca semn de protecție asupra recoltelor viitoare, conform AZM.gov.ro.
Ziua de 10 februarie este legată și de pomenirea celor „care nu au murit de moarte bună”. Pomana făcută în această zi este considerată un gest de alinare pentru sufletele celor adormiți și de binecuvântare pentru cei care o oferă. Se mai crede că cei care țin post în această zi și se abțin de la muncă vor fi feriți de boli și necazuri.
Există și credințe legate de vreme: dacă plouă de Sfântul Haralambie, se spune că ploaia poate continua 40 de zile. Un simbol puternic asociat sfântului este imaginea lui „ținând bolile legate în lanț”. În tradiția românească, molimele sunt adesea personificate ca forțe pe care sfântul le poate ține în frâu, iar respectarea zilei sale este văzută ca o formă de protecție. În unele sate se păstrează încă obiceiul stropirii cu agheasmă a caselor, hambarelor și grajdurilor, pentru protecția animalelor.
Ce rugăciune se spune astăzi
„Alesule din ceata arhiereilor, mare mu¬cenice Haralambie, dorind a-ți aduce cântări de laudă, simțindu-ne nevrednici și cu împuținarea graiului omenesc, tu, care porți nume întocmai cu darul dat de la Preaputernicul Dum¬nezeu, a fi luminător de bucurie, luminează-mi cugetul și dă putere graiurilor noastre ca întru bucurie să-ți cântăm ție: Bucură-te, Sfinte mare mucenice Haralambie!”
.webp)
