Sfântul Grigorie Teologul. Cine a fost și mesaje pentru cei ce își sărbătoresc ziua onomastică
Sfântul Grigorie Teologul este pomenit, în fiecare an, atât pe 25 ianuarie, cât și pe 30 ale lunii, odată cu celebrarea Sfinților Trei Ierarhi. Cine a fost Sfântul Grigorie Teologul și ce se spune în popor despre acesta.
Sfântul Ierarh Grigorie Teologul, cunoscut și ca Grigorie de Nazianz, a fost un mare sfânt și învățător al Bisericii. Îi cinstim memoria pe 25 ianuarie și, împreună cu Sfinții Vasile cel Mare și Ioan Gură de Aur, pe 30 ianuarie când sărbătorim Sfinții Trei Ierarhi.
Cine a fost Sfântul Grigorie Teologul
S-a născut în anul 329 într-o familie bogată și credincioasă din Arianz, aproape de Nazianz în regiunea Capadociei. Tatăl său, Grigorie, era un om care se închina la zei, dar s-a căsătorit cu Nona, o femeie foarte credincioasă, de familie creștină. Ea l-a introdus pe Grigorie pe drumul credinței. Nona își dorea foarte mult un băiat și s-a rugat cu încredere lui Dumnezeu, promițând că-l va oferi în slujba Lui. În vis i s-a arătat chipul și numele copilului, la fel cum îngerii au anunțat nașterea altor prunci aleși, cum ar fi Mântuitorul Hristos și Sfântul loan Botezătorul.
Copilului i s-a dat numele tatălui său în vis, iar acesta a crescut foarte isteț, deștept și pasionat de învățătură. Nona a mai născut încă doi copii, Chesarie și Gorgona, și toți au fost crescuți cu aceeași credință și dragoste pentru învățătură.
Primele învățături ale Sfântului Grigorie le-a primit acasă, în Arianz, iar studiile superioare le-a făcut la școala din Cezareea Capadociei, unde l-a întâlnit pe viitorul său prieten, Vasile. De acolo a mers în Cezareea Palestinei, un loc bogat în biblioteci și amintiri ale unui alt mare scriitor creștin, Origen. Apoi a studiat la Alexandria și, în cele din urmă, la Atena. Aici a rămas 8 sau 9 ani, până în anul 358 sau 359, și a studiat gramatica, retorica, matematica, filozofia și poezia. Tot aici a legat o strânsă prietenie cu Sfântul Vasile cel Mare, o prietenie care a durat până la moarte. Pe lângă studiile profane, și-a dedicat timpul studierii Sfintei Scripturi.
De la Atena a mers la Constantinopol, unde l-a întâlnit pe fratele său, Chesarie, care era medic, și au mers împreună spre Nazianz. Aici a primit Botezul creștin și s-a dedicat vieții ascetice. Încă din anii 358 și 359, prietenul său, Vasile, trăia ca pustnic în Anisa, aproape de Neocezareea Pontului. De acolo, Vasile i-a scris lui Grigorie și l-a rugat să vină să se retragă împreună cu el, așa cum își promisese unul altuia la Atena. Grigorie a fost foarte trist să nu poată își țină promisiunea, dar părinții săi nu l-au lăsat să plece. Biserica din Nazianz avea nevoie de pregătirea pe care a făcut-o.
În marele său poem biografic, Grigorie povestește (Poemul XI, 277-328) cum, pe măsură ce cerceta învățăturile dumnezeiești, avea lupte interioare, fără a avea însă inamici. Era tulburat, confuz și chinuit de gânduri. Ce va face în viață, cum va sluji în Biserică? Erau multe întrebări care îl nelinișteau pe Grigorie, conform Crestinortodox.ro.
Pe de o parte, ar fi vrut să trăiască ca pustnic, iar pe de alta, tatăl său își dorea să devină preot. Isihia îl fascina, teologia era o chemare sfântă. S-a luptat mult cu sine și cu Dumnezeul său, dar a găsit o soluție: va urma calea de mijloc. Între călugări și oameni căsătoriți, între cei care trăiesc retrași și cei care sunt parte din lume, Grigorie va încerca să abordeze cele mai bune elemente din ambele categorii. Astfel, nu va fi căsătorit, dar va lucra în lume, în slujba lui Dumnezeu și a Bisericii.
În anul 360, Vasile îl ruga din ce în ce mai mult pe Grigorie să vină să se retragă împreună cu el într-o mică mănăstire lângă râul Irisului, în Pont. Grigorie a găsit curajul să fugă de acasă într-o zi când tatăl său îi cerea să fie hirotonit preot. Nimic nu-l mai putea ține. A căutat alinare în mănăstirea lui Vasile. Acolo, s-au ocupat și cu teologia. Grigorie a scris "Filocalia lui Origen" și Vasile a scris o parte din tratatele sale de spiritualitate. Cei doi se sfătuiau unul pe altul în ceea ce scriau. Zilele petrecute în mănăstirea Irisului au fost cele mai fericite din viața lor.
Cu toate acestea, această perioadă nu a durat mult. Doar până în decembrie 361, când Grigorie și Vasile au părăsit viața de pustnici pentru că Biserica îi solicita să se întoarcă în lumea obișnuită și să slujească în Biserică și în teologie. Nu puteau să se bucure așa cum își doreau de viața lor contemplativă, dar totuși în toată viața lor au continuat să trăiască într-o manieră ascetică.
La sfârșitul anului 361, în decembrie, Grigorie se întorcea acasă. Tatăl său era foarte preocupat de ceva. Bătrânul episcop, tatăl său, cu barbă albă dar impunător, i-a spus ferm: "O să te hirotonisesc preot, fără întârziere. Asta este voia lui Dumnezeu, și tu nu ai voie să-I ții piept. Trăim pentru El!"
Nu știm data exactă a hirotonirii lui Grigorie în preot. A avut loc undeva între Crăciunul din 361 și Boboteaza din 362. Cu toate acestea, Sfânta Taină a Preoției nu i-a dat pace. Când i s-a dat Sfânta împărtășanie de către episcopul său, Grigorie era cuprins de frică. A simțit o spaimă înspăimântătoare, prin care nu a reușit să treacă. La Bobotează, a plecat și s-a retras lângă râul Irisului. Aici a găsit alinare, alături de Vasile, care era ca un frate pentru el, și în viața aspră pe care și-o dorea de mult timp.
În anii 363-364, eparhia era tulburată de erezii. Grigorie l-a ajutat pe tatăl său să restabilească unitatea în Ortodoxie. Disputele ariene, care tulburaseră viața Bisericii în secolul al IV-lea, au creat o nouă erezie, de această data cu privire la persoana Sfântului Duh. Combaterea acesteia, cunoscută sub numele de pnevmatomahism, care nega dumnezeirea și deoființa Duhului Sfânt cu Tatăl și Fiul, a preocupat cei mai reprezentativi teologi ai secolului al IV-lea, printre care se află în loc de cinste Părinții capadocieni: Vasile cel Mare și Grigorie de Nazianz. Scrierile lor sunt inestimabile tratate de teologie trinitară, valabile în toate timpurile până astăzi.
În anul 372, Grigorie a fost ales episcop al Nazianz, în locul tatălui său, dar nu pe termen lung, deoarece a părăsit poziția după doar un an și s-a retras la Seleucia în Isauria, dedicându-se vieții contemplative. Dar liniștea pe care o dorea era întreruptă, când un grup de credincioși l-a solicitat să vină la Constantinopol pentru a reorganiza Biserica de acolo, persecutată și distrusă de o serie de împărați și arhiepiscopi arieni. Grigorie a acceptat această invitație și, timp de doi ani, s-a dedicat organizării Bisericii din Constantinopol, devenind o personalitate de prim rang în oraș.
El a fost ales patriarh al Constantinopolului și a luptat împotriva arienilor și pnevmatomahilor care și-au întărit pozițiile în timpul împăratului Valens (364-378), în special prin celebrele sale cinci Cuvântări teologice rostite în capela Invierii, care era de fapt o casă închinată de unul dintre rudele sale. Aceste cinci Cuvântări teologice i-au adus ulterior numele de "Teologul", în anul 380, când împăratul Teodosie a făcut o intrare triumfală la Constantinopol.
În anul 381, a participat la al doilea Sinod Ecumenic, ținut la Constantinopol. Acolo, el s-a opus ereziei ariene, susținând dubla natură, dumnezeiască și umană a lui Iisus Hristos, precum și misterul Sfintei Treimi, care nu poate fi explicat prin calea rațională. Moștenirea sa literară este foarte vastă, fără îndoială, și este compusă din Cuvântări, Poeme și Scrisori.
După încheierea lucărilor Sfântului Sinod, Grigorie s-a întors acasă, la Nazianz. În anul 383, el s-a retras la casa sa natală, dedicându-se scrisului, până la sfârșitul vieții sale. Grigorie a murit probabil în 389 sau 390, la vârsta de aproximativ 60 de ani.
Nume sărbătorite pe 25 ianuarie și mesaje pentru Grigore
Numele de Grigorie vine din limba latină și este purtat de credincioși cu nume precum Grigore, Gregorius, Glegorius, Goraș, Guruta, Grigole, Grigorița, Golea, Gorov, Grigoropol, Grigorcea, Grif, Grigor, Gurga, Grigorian, Grigorescu, Guță, Grigoraș și altele.
• Îți doresc ca de Sfântul Grigorie să ai parte de bucurii și împliniri, să răspândești iubire și să primești multe zâmbete în dar. La mulți ani!
• Azi e o zi specială, este ziua ta de onomastică, așa că îți urez să ai parte de un an minunat, plin de belșug și fericire. La mulți ani!
• La mulți ani! Îți doresc ca în această zi să primești numai lumină și căldură în suflet, să fii înconjurat de dragoste și să ai parte de tot binele din lume!
• Fie ca Sfântul Grigorie să îți lumineze calea și să îți vegheze pașii în toate zilele vieții tale. La mulți ani!
• Cu ocazia sărbătoririi numelui, îți trimit cele mai calde urări de sănătate, fericire și împliniri. La mulți ani!
• De ziua numelui tău, îți doresc să fii înconjurat de cei dragi, să te simți apreciat și iubit. La mulți ani!
• La mulți ani! Sărbătorește în stil mare și bucură-te de toate momentele frumoase pe care ți le aduce această zi specială!
• De Sfântul Grigorie, ziua ta de onomastică, primește cele mai sincere urări de fericire, sănătate și împliniri din partea mea. La mulți ani!
• Îți doresc ca în această zi de Sfântul Grigorie să fii înconjurat de dragoste, să ai parte de multă voie bună și să strălucești în toate privințele. La mulți ani!
