Sfanta Ana. De ce se dau cadouri copiilor pe 9 septembrie și ce nume sunt sărbătorite astăzi

Ea este ocrotitoarea familiei și a maternității, simbolizând credința, speranța și dragostea necondiționată.

În fiecare an, pe data de 9 septembrie, Biserica Ortodoxă o cinstește pe Sfânta Ana, mama Fecioarei Maria și bunica lui Iisus Hristos. Sărbătoarea de pe 9 septembrie este Sfinții Ioachim și Ana și este una dintre cele mai importante din calendarul creștin ortodox, aducând în prim-plan valorile familiei, maternitatea și credința neclintită în Dumnezeu.

Cine a fost Sfânta Ana?

Sfânta Ana a fost soția dreptului Ioachim și, conform tradiției creștine, a trăit în Nazaretul Galileii. Provenind dintr-o familie preoțească, Ana a fost crescută în spiritul credinței și al evlaviei. Deși a dus o viață virtuoasă, Ana și Ioachim s-au confruntat cu o mare încercare: sterilitatea. În acele vremuri, lipsa copiilor era considerată un blestem divin, iar cuplurile sterile erau adesea marginalizate și disprețuite. Cu toate acestea, Ana și Ioachim nu și-au pierdut speranța și au continuat să se roage cu ardoare lui Dumnezeu, cerându-i să le dăruiască un copil. Rugăciunile lor au fost ascultate, iar la o vârstă înaintată, Ana a dat naștere Fecioarei Maria, cea care avea să devină Maica Domnului, conform crestinortodox.ro.

Sărbătoarea Sfintei Ana nu este doar o simplă comemorare a unei figuri biblice, ci o celebrare a valorilor familiei și a maternității. Sfânta Ana este considerată ocrotitoarea familiei, un model de iubire necondiționată, răbdare și credință pentru toate mamele. Ea ne amintește că familia este temelia societății, iar respectul și dragostea reciprocă sunt esențiale pentru o viață armonioasă.

Citește și

Mesajul surprinzător al lui Vladimir Putin pentru poporul rus. De ce se teme liderul de la Kremlin

Tradiții și obiceiuri de Sfânta Ana

Ziua Sfintei Ana este marcată de o serie de tradiții și obiceiuri profund înrădăcinate în cultura și spiritualitatea poporului român.

Una dintre cele mai răspândite practici în această zi este datul de pomană pentru sufletele celor adormiți. Credincioșii își amintesc de cei dragi plecați dintre noi și oferă daruri celor nevoiași în numele lor. De asemenea, există obiceiul de a cumpăra un cadou, oricât de modest, unui copil sărac sau chiar propriului copil, ca un gest de generozitate și grijă față de cei mici.

În Moldova, femeile însărcinate merg la biserică de Sfânta Ana pentru a se ruga pentru o naștere ușoară, încredințându-se protecției și mijlocirii acestei sfinte. În Ardeal, bătrânii ung frunțile copiilor cu apă sfințită în semnul crucii, invocând binecuvântarea Sfintei Ana asupra lor.

Se crede că în această zi este bine să nu se mănânce pe săturate, ci să se împartă hrana cu cei săraci, ca un act de milostenie și solidaritate. De asemenea, copiii sunt sfătuiți să nu se certe cu părinții, existând credința că o neînțelegere în această zi ar putea duce la deteriorarea definitivă a relației dintre ei.

Un alt obicei este acela de a nu împrumuta bani, haine sau alte obiecte de Sfânta Ana, considerându-se că acest lucru ar putea atrage nenorocul. Se spune, de asemenea, că oamenii nu ar trebui să se culce devreme în această seară, fără a se preciza însă motivul acestei interdicții.

Monarhii de la Schitul Sfânta Ana din Muntele Athos, un important centru al spiritualității ortodoxe, relatează numeroase cazuri de familii care au primit darul mult dorit al unui copil prin mijlocirea Sfintei Ana. Moaștele acestei sfinte, adormită la vârsta de 70 de ani, la doi ani după soțul ei, Sfântul Ioachim, sunt păstrate cu mare cinste în acest schit.

Ce nume se sărbătoresc pe 9 septembrie

Ziua de 9 septembrie este, de asemenea, ziua onomastică pentru persoanele care poartă numele de Ana și derivatele sale, precum Aneta, Anca, Ancuța, Anișoara, Anica, Anita, Anuța, Ani, precum și numele compuse, Anamaria și Ana-Maria.

Acestea sunt sărbătorite și felicitate de cei dragi, în amintirea Sfintei Ana, model de credință, răbdare și iubire maternă.

Articol recomandat de sport.ro

Viața lui Doroftei în Canada: ”Erau zile când nu măncam, mă dureau mâinile”. Îi trimitea ”târâș, dar fericiți” acasă