Unii s-au visat actori de mici. Abia acum, la maturitate, au avut ocazia să transforme dorințele în realitate.
Pentru alții, actoria înseamnă relaxare ori dovada că și-au învins timiditatea. Au venit să-i aplaude membri ai familiei și prieteni.
La fel ca profesioniștii, actorii de ocazie au repetat replici, și-au aranjat costumele și au încercat să țină emoțiile sub control înainte să urce pe scenă.
Monica Ciurea, actor amator: „Mi-am dorit să fac asta. Și în viața asta, dacă nu sari cu parașuta, măcar urci pe scenă. Sunt profesoară de română.”
Adina Ivan, actor amator: „Mi-am dorit de când eram mică să fac actorie, nu am avut posibilitatea. Eu sunt și o persoană foarte emotivă, sunt educatoare, lucrez cu copii.”
Alexandra Balica: „Sunt manager de proiecte într-o companie multinațională”
„Lucrez în vânzări. Actoria este un hobby și m-a ajutat mult și în viața reală. Să fiu mai spontană” spune altcineva.
Corespondent PROTV: „Nu au urmat o școală de actorie, însă au găsit curajul să lase, pentru câteva ore, meseria de zi cu zi și să intre în pielea unor personaje.”
Partenerii de viață și prietenii au venit să urmărească reprezentația.
Spectatori: „Soția mea este medic. Eu am zis că nu e suficient cât teatru îmi joacă acasă, e bine să o mai facă și pe scenă, să o vadă și alții” (...)
„Sunt o parte din prietenii mei care au jucat.”
Pe scenă au urcat și cei mai tineri actori.
Bunică: „Am venit să văd aceste spectacole superbe în care joacă și nepoatele mele”
Copii: „Am învățat foarte multe din teatru, să nu mai fim timide, să avem curaj”
„Să fiu domnul Goe și chiar mi-a plăcut, să fiu băiat, eu fiind fată, mi-a plăcut”
