De la vârste fragede, cei mici transformă joaca cu piese LEGO și blocurile vizuale de cod în abilități practice pentru meseriile viitorului.
Se spune că cel mai bine învățăm prin joacă, iar copiii pe care urmează să-i cunoașteți demonstrează din plin acest lucru. În loc să amâne pasiunea până la prima oră de informatică din liceu, ei fac primii pași în tehnologie chiar de la vârsta de 3 ani. Programează roboți construiți din Lego și leagă pe ecran linii de cod sub forma unui puzzle colorat. Așadar, viitoarele generații de programatori înțeleg ce înseamnă „if” și „when” înainte să învețe să meargă pe bicicletă.
Viitorii programatori încep să deprindă tainele programării cu mult înainte de liceu. Încă de la vârste fragede, aceștia scriu cod, coordonează roboți și încep să înțeleagă ce stă în spatele fiecărui gadget. Aren, la doar 8 ani, este expert în robotică: „Începem cu motorul ăsta mare.. avem 1, 2, 3, 4 pini, ăștia se cheamă pini.”
La curs, cei mici lucrează în echipă și construiesc roboți din piese LEGO, dar joaca are reguli serioase. Învață unde se leagă motorul, cum comunică senzorii cu hub-ul și ce se întâmplă când o comandă din program ajunge la robot. Practic, văd pe loc cum o piesă pusă corect poate face un braț să se miște, un clește să se închidă sau un senzor să reacționeze la culoare și atingere.
Un soft care transformă codul în blocuri vizuale îi ajută pe copii să înțeleagă mai ușor logica programării. În loc să scrie direct linii complicate de cod, ei mută comenzi pe ecran și văd imediat cum robotul răspunde: pornește, se oprește, ridică un braț sau reacționează la un senzor.
Copiii care trec prin astfel de cursuri ajung să aibă un avantaj când informatica apare și la școală. Pentru mulți, noțiunile de bază sunt deja familiare: știu ce înseamnă o comandă, o condiție, o secvență de pași și pot lega teoria de lucrurile pe care le-au construit deja.
Copil: „Acum că sunt în clasa a 5-a facem TIC la școală, și eu deja știu în avans față de copiii de la școală. Vreau să fiu doctor… poate fac un braț mecanic… și inventator, mai bun ca Mihai Eminescu”.
Reporter: Dar ce a inventat Mihai Eminescu?
Copil: „Avioanele”
„Construirea îmi place, dar îmi place mai mult să programez decât să construiesc. Adică am început de curând să fac și C++. Îmi place tot, dar mai mult vreau să mă fixez pe programare” explică alt mic cursant.
Fată: „Am început de la lucruri mici, am construit roboți, mașini, brațe robotice și programare în sine. Și m-a ajutat să înțeleg cum funcționează anumite lucruri, care sunt pașii, în ce ordine trebuie executați. Când am început nu știam nimic, și am învățat foarte multe, și mă și pricep.”
De la brațe robotice, discuția ajunge repede la una dintre marile întrebări ale tehnologiei: ce facem cu roboții pe care îi construim? Unii copii au deja răspunsul.
Băiat: „Îmi place foarte mult pentru că construiesc și programez roboți pe care nu i-am mai făcut până acum. Aș vrea să fac roboți, să îi programez să facă muncă în locul oamenilor, ca să facem mai rapid și mai bine.”
Fată: „E important să știm programare pentru că așa îi putem învăța (roboții) ce să facă, ce să nu facă.”
„Sau îi scoatem din priză” spune alt mic programator.
Andreea Vițelaru, fondatoare școală: „Nu este vorba doar despre programare. Este o curriculă completă: îi ajută cu abilitățile tehnice, în sensul în care ei nu sunt doar utilizatori de tehnologie, o creează. Îi ajută cu gândirea logică și algoritmică. Dacă întâmpină o problemă se gândesc care e soluția optimă prin care să rezolve problema respectivă. Pe lângă asta, lucrând în echipă, își dezvoltă abilitățile de comunicare, deci chiar dacă nu vor deveni ingineri, tot învață ceva din această experiență.”
În alt capăt al orașului, aproape 1.000 de copii, între 8 și 16 ani, învață programare. Încep cu noțiuni simple, într-un mediu care seamănă cu un joc, apoi trec treptat la concepte mai complexe și la limbaje de programare folosite de profesioniști.
Copil: „Trebuie să faci problemele cu ajutorul C++. Eu pur și simplu m-am înscris la cursuri pentru că voiam să merg la olimpiadă și a început să îmi placă foarte mult. Acum nu mai fac neapărat pentru olimpiadă, fac pur și simplu că îmi plac calculatoarele și mă pasionează asta.”
Elev: „Vreau să mă antrenez pentru ce vreau să fac când o să fiu mare. Când o să fiu mare vreau să transform programarea în cariera mea, vreau să devin developer.”
Oana Manga, fondatoare școală: „Copiii din ziua de azi cresc înconjurați de tehnologie. Și e important să înțeleagă cum funcționează tehnologia pentru că așa poți să o controlezi, în primul rând, și în viitor poți să o folosești. În interesul tău, al comunității, al societății în care trăiești. Și noi asta ne propunem: în primul rând, copiii să înțeleagă tehnologia pe care o folosesc zilnic.”
Pentru copiii de aici, tehnologia nu mai e doar ceva ce folosesc zi de zi. Devine ceva ce pot înțelege, construi și controla. Iar asta le poate da un avantaj, indiferent dacă vor ajunge sau nu programatori.
