Prima farmacie din România, înfiinţată acum mai bine de cinci secole, după o pandemie de ciumă

08-07-2020 15:40


muzeu farmacie sibiu

Unul din cele mai apreciate obiective turistice din Sibiu este Muzeul de Istoria Farmaciei, aflat în centrul istoric al municipiului.

Vizitatorii pot descoperi istoria primei farmacii din România, care a fost înfiinţată în urmă cu mai bine de cinci secole, în perioada în care în Europa apăruse a doua pandemie de ciumă, scrie Agerpres. 

La Sibiu a fost înfiinţat, acum mai bine de şapte secole, primul spital din ţară, în 1292. După două secole, sibienii reuşesc să fie primii din ţară care au o farmacie, în 1494. Astăzi, Muzeul de Istoria Farmaciei din Sibiu, printre puţinele de acest fel din Europa, este căutat de turişti din toată lumea, atraşi de lumea celor care au preparat cele mai bune leacuri pentru a-i scăpa pe pacienţi de cele mai cumplite boli.

Sediul primei farmacii din România nu mai există. Prima farmacie românească a existat în Piaţa Mare din Sibiu, unde se află, în prezent, turnul Bisericii Romano-Catolice. Turiştii pot vizita Muzeul de Istoria Farmaciei din Piaţa Mică din Sibiu, care se află în locul în care a funcţionat, din anul 1600, a treia farmacie ca vechime din Sibiu, "La Ursul Negru", care fost prima farmacie particulară din oraş.

"Muzeul de Istoria Farmaciei din Sibiu a fost inaugurat în oraşul nostru datorită faptului că prima farmacie din România a funcţionat aici. Ea a fost deschisă în 1494. Sediul s-a aflat în Piaţa Mare, în trecut şi se numea 'farmacia oraşului', iar un alt motiv este acela că primul spital din România s-a aflat tot la Sibiu, în 1292, un spital mănăstiresc şi, foarte important pentru tradiţia sibiană, este faptul că noi deţineam, încă din anii 1800, deja şapte farmacii particulare, printre care este şi cea din spatele meu, unde astăzi este găzduit Muzeul de Istoria Farmaciei şi anume farmacia 'La Ursul Negru'. Această farmacie a funcţionat peste 300 de ani, iar în anul 1949 a fost naţionalizată, ea devenind direct sediul muzeului pe care astăzi îl pot vizita vizitatorii Muzeului Naţional Brukenthal. Muzeul este unul unic pentru ţara noastră, de asemenea şi colecţiile. Suntem singurul muzeu din ţară, de istoria farmaciei, care deţinem şi colecţii homeopate, dar şi alopate şi patrimoniul nostru depăşeşte 6.900 de piese", a declarat miercuri, muzeograful Ana-Maria Păpureanu.

Accesul în Muzeul de Istoria Farmaciei din Sibiu se poate face foarte uşor, din Piaţa Mică aflată în centrul istoric. Cel mai ieftin bilet de intrare cost[ 2,5 lei pentru cei care beneficiază de reduceri, iar un bilet de acces, standard, pentru un adult, costă 10 lei.

Dacă în Sibiu a apărut prima farmacie românească în 1494, acum, după 526 de ani, există 73 de farmacii, potrivit preşedintelui Colegiului Farmaciştilor din judeţ şi vicepreşedinte la nivel naţional, Felicia Gligor.

Prima farmacie din România era ceea ce numim astăzi "de stat" sau "publică", având angajat un farmacist sas. După un an de la înfiinţare, sibienii au adus din Germania un diriginte care să le conducă farmacia. Prima farmacie din România a fost una orăşenească, până în anul 1704, când a trecut în proprietate particulară. Proprietarul farmaciei, medicul Georg Vette, a mutat sediul farmaciei în casa lui, tot din Piaţa Mare, unde se află, în prezent, Casa Albastră din cadrul Muzeului Naţional Brukenthal. Doctorul a numit această farmacie "Vulturul Negru", fiind considerată a doua farmacie din istoria Sibiului.

"Prima farmacie din Sibiu dar şi de pe teritoriul României, atestată documentar, este farmacia din 1494, menţionată cu denumirea de 'farmacia oraşului'. Prima chitanţă datează din anul 1494, cu care farmacistul Johannes primeşte din partea oraşului leafa de 0,50 florini. Pentru conducerea farmaciei, scrie cronicarul Sigerus, a fost adus un farmacist cu numele de Martinus Flaschner (diriginte 1495-1507) din Germania care primea un salariu de 10 fl. de la oraş", a spus Ana-Maria Păpureanu.

Înainte să apară prima farmacie, medicul oraşului, căruia i se spunea "maestru Jacob", vindeca bolnavii cu medicamente aduse de la Viena (Austria), aşa cum reiese dintr-o scrisoare scrisă de voievodul Transilvaniei, contele Ştefan Báthory.

Sibienii de atunci au dat prima dată o lege locală prin care au reglementat cum trebuie să funcţioneze farmaciile, iar pe urmă au şi înfiinţat-o pe prima dintre ele.

"La înfiinţarea primei farmacii din România la Sibiu au contribuit o serie de factori: geografici, politici şi economici. Legea oraşului Ofen (Buda) 'Ofener Stadtrecht 1244-1421', în capitolul 102, tratează tema farmaciilor, astfel în zonă trebuiau să existe mai multe farmacii deja pe vremea aceea, pentru a fi necesară reglementarea funcţionării lor. Datorită poziţiei geografice a Sibiului şi a contextului politic de la 1494, a fost posibilă înfiinţarea farmaciei în Cetatea Sibiului (...). Modul în care locuitorii Cetăţii Sibiu au reacţionat la apariţia farmaciei a depins de farmaciştii care le-au administrat. Farmaciştii preluau farmacia cu inventar, o conduceau pe cont propriu şi, la sfârşitul activităţii, erau obligaţi să o predea cu tot cu inventar în perfectă ordine oraşului. În acest scop, ei primeau, în 1495, o sumă de 10-20 galbeni din partea oraşului", a explicat muzeograful.

Potrivit sursei citate, la început, "situaţia farmaciştilor a fost destul de grea, deoarece nu beneficia oricine de servicii medicale, iar românii locuiau în afara cetăţii."

 

Prima farmacie din România a fost închisă după 13 ani de la deschidere, din cauza crizei economice din anii 1500. Închiderea farmaciei din cauza crizei, timp de 17 ani, a dus la demisia medicului şef de atunci al oraşului, care a preferat să plece la Budapesta (Ungaria), din cauză că nu avea un farmacist care să-i prepare medicamentele la Sibiu pentru pacienţi.

"Din 1507 până în 1524 farmacia oraşului Sibiu a fost închisă din cauza crizei economice din acea perioadă. Olteanu A., în lucrarea sa 'Momente din trecutul farmaciştilor din Sibiu', menţionează că doctorul Johannes, instalat recent ca medic şef al oraşului, a demisionat plecând la Budapesta, pentru că nu a găsit la Sibiu nici farmacie şi nici farmacist, iar primăria a trebuit să-i plătească toate cheltuielile", a povestit Ana-Maria Păpureanu.

Banii au jucat un rol important şi în urmă cu 500 de ani, dacă ne referim la sănătatea populaţiei şi afacerea cu medicamente.

"În anul 1525, oraşul îl angajează pe farmacistul Georg Weselin (diriginte 1525-1531), care a primit 250 galbeni avans pentru a achiziţiona veselă nouă pentru farmacie, cu termen de plată în patru ani. În 1531, probabil din cauză că Weselin nu a putut să plătească împrumutul din veniturile farmaciei, oraşul a vândut o casă a lui şi i-a desfăcut contractul de muncă", a subliniat ea.

Până în secolul al XVI-lea, la Sibiu, prepararea medicamentelor şi funcţionarea farmaciei trebuiau să respecte normele impuse de universitatea de la Viena (Austria), unde exista o facultate de medicină, dar era libera alegere a farmacistului care lucra cu medicul oraşului, la fel ca şi astăzi. Farmaciştii din Sibiu lucrau şi săptămâni de zile pentru a putea prepara unele remedii pentru bolnavi. Ca şi acum, şi atunci existau medicamente care erau importate şi nu se puteau produce la noi în ţară, din lipsă de materie primă. Atunci se importau medicamente din Viena (Austria) şi Budapesta (Ungaria).

Preţul la medicamente a fost şi la început o problemă dificilă.

"O problemă dificilă era taxarea medicamentelor. Din bătrâni, un drept moştenit al oraşelor era fixarea preţurilor de vânzare la meseriaşi, nu însă la farmacii. Iniţial, farmaciştii au fixat preţurile între ei. O taxă oficială presupunea existenţa unui formular oficial, iar acesta a apărut de abia în 1688, redactată în Austria, de către Facultatea de Medicină. Taxa a rămas în vigoare până în 1744, când a apărut a doua taxă oficială editată în colaborare cu farmaciştii. În ziua de 5 mai 1755 a fost convocată, la Sibiu, o adunare a tuturor farmaciştilor din Transilvania, pentru reglementarea şi uniformizarea preţurilor. Este prima manifestare de acest gen pornită de farmaciştii din această zonă", a relatat Ana-Maria Păpureanu.

Cel mai important lucru este însă ce remedii se puteau prepara la Sibiu, cu excepţia medicamentelor care se importau. În timp ce în 1530 găsim consemnat de istorici că la Braşov a izbucnit ciuma, aşa cum se arată în lucrarea "Din istoria luptei antiepidemice în România", la un an după, în 1531, la Sibiu, se face inventarul farmaciei şi aşa putem afla ce remedii se preparau aici. Dacă la Braşov, magistratul oraşului a comandat medicului de la Sibiu o carte despre combaterea ciumei şi medicul Pauschner indică cea mai bună metodă de profilaxie, "fuga", în farmacia din Sibiu se descoperă, în urma inventarului din 1531, că starea multor medicamente de aici lăsa de dorit.

 

"Unul dintre primele documente în istoria farmaciei din secolul al XVI-lea a fost inventarul realizat în anul 1531, când farmacia oraşului Sibiu a fost preluată de către farmacistul Andreas Barthel. S-a făcut inventarul aromatelor şi al speciilor aflate în farmacie inventar în care sunt cuprinse în 9 grupe: Grupa I-a Species = amestecuri de droguri vegetale, uscate şi divizate în mici fragmente, la care se adăuga uneori alţi compuşi. Speciile erau întrebuinţate pentru prepararea extractelor apoase (decocturi, infuzii, digestii, maceraţii); Grupa a II-a Pillulae = pilule, primele forme farmaceutice utilizate în diverse afecţiuni; Grupa a III-a Trechiscii; Grupa a IV-a Laxantia; Grupa a V-a Conservantia = substanţe necesare preparării remediilor conservate; Grupa a VI-a Syrupii = Siropuri; Grupa a VII-a Unguente; Grupa a VIII-a Olea = Uleiuri; Grupa a IX-a Rotulae = remedii în formă sferică. În baza menţiunilor făcute la diferitele medicamente, reiese că starea lor lăsa mult de dorit, în comparaţie cu prevederile manualelor de atunci", a mai precizat muzeograful.

Turiştii care calcă astăzi pragul Muzeului de Istoria Farmaciei din Sibiu sunt fascinaţi să găsească aici obiecte unice în România şi să afle că borcanele de lemn conţin încă anumite cantităţi din produsele medicamentoase originale.

Cel mai vechi obiect din muzeul dedicat farmaciştilor şi medicamentelor din Sibiu este un mojar din bronz din 1597.

La intrarea în Muzeul de Istoria Farmaciei din Sibiu vizitatorul găseşte atmosfera unei farmacii vechi, cu oficină, laborator şi o sală de homeopatie. Foarte elegant este mobilierul din prima încăpere, fiind mobila originală din farmacia "La Vulturul Negru", realizat la Viena în 1902.

"Spre deosebire de amenajarea actuală a unei farmacii, era comun până în secolele XVII-XVIII ca în oficină să nu aiba acces decât farmacistul. Pacientul trebuia să îi înmâneze farmacistului reţeta scrisă de medic printr-o fereastră mică situată la intrarea în oficină, dar acesta putea vedea modul de pregătire a medicamentului. Ulterior, farmacistul pregătea remediile chiar şi în faţa pacientului. Dacă astăzi vedem farmaciile ca nişte medii reci, sterile, primul lucru care impresionează vizitatorul la intratrea în muzeu este căldura şi atmosfera plăcută a farmaciilor secolului XVIII-XIX, datorită mobilierului acestor încăperi şi a recipientelor farmaceutice din lemn, porţelan şi sticlă. Clientul putea intra în oficină şi de aceea mobilierul era realizat astfel încât să impresioneze prin dimensiuni şi ornamente, fiind astfel foarte greu de realizat şi achiziţionat", potrivit sursei citate.

Sutele de borcane din farmacie, sertarele de lemn atent meşteşugite, balanţele, mojarele, dar şi celelalte ustensile folosite de farmacişti şi expuse în muzeul din Sibiu fac ca aici să fie o atmosferă aparte.

Turiştii pot descoperi în acest muzeu asemenea unei farmacii şi dulapul unui medic celebru, ajuns primar şi conte săsesc, datorită căruia în Transilvania a fost încetată tortura şi arderea pe rug mai devreme decât în ţările din vestul Europei.

"În Colecţia Muzeului de Istorie a Farmaciei se află dulapul medicului Andreas Teutsch (1669-1730), care are inscripţionat deasupra uşii anul 1703, prima piesa expusă la intrarea pe holul complementar. Andreas Teutsch a fost o personalitate marcantă a Sibiului, unde a funcţionat ca medic, apoi ca notar şi primar, iar în 1710 a fost numit conte săsesc (rangul politic cel mai înalt). Datorită lui, se poate spune că, în Transilvania, torturile şi arderea pe rug au luat sfârşit mai repede decât în ţările vestice", a aratat Păpureanu.

Tot în muzeu, turiştii pot vedea, printre altele, maşinăriile cu care se făceau tabletele, supozitoarele, se zdrobeau drogurile, dar şi reţete.

Dacă aici se pot afla foarte multe despre plante şi cum au ajuns acestea să ne vindece, în mod inedit există expusă şi o cutie cu praf de mumie.

Inaugurat în 1972 pentru public, Muzeul de Istoria Farmaciei din Sibiu se aseamănă cu o farmacie vieneză din secolul XVIII, care încă mai păstrează chiar şi remedii care astăzi nu se mai folosesc, de la ochi de raci, praf de gândaci sau praf de mumie.

Înainte de a părăsi muzeul, vizitatorii ţin minte, de regulă, inscripţiile în latină ce se văd pe un dulap farmaceutic vechi de patru secole, în care se ţineau substanţele toxice. Una dintre inscripţii aminteşte şi astăzi despre grija foarte mare pe care o aveau farmaciştii ca să-i facă bine pe bolnavi cu cele mai eficiente medicamente: "Decât să vorbeşti cu limbi false, mai bine faci baie în spini şi ciulini".

Sursa: Agerpres

VIDEO PROTVPLUS.RO