Pescarii din Cornwall, dezamăgiți după Brexit: „Nu s-a îndeplinit. Un coșmar”
Pentru Martin Gilbert, pescuitul a fost sensul vieții încă de la naștere. Ajuns la 62 de ani, lucrează pe marea din Cornwall de la șapte ani și de cinci decenii înfruntă orice vreme pentru a prinde crabi și fructe de mare.
Astăzi se simte însă „trădat” după Brexit. Deși li s-a promis control asupra apelor britanice, pescarii spun că birocrația pentru export a explodat, iar doar jumătate din captură mai ajunge în străinătate, potrivit Independent.
Acordul recent al lui Keir Starmer cu UE oferă europenilor încă 12 ani de acces în apele britanice, lucru denumit de Federația Scoțiană a Pescarilor „un coșmar”.
Gilbert povestește că francezii și belgienii pescuiesc agresiv la 10–20 de kilometri de coastă, împingând la limită ambarcațiunile britanice. A pierdut în timp foarte mult echipament de pescuit, deteriorat sau tras sub apă. Vasele europene sunt mult mai mari, ajungând la 100 de metri, față de bărcile locale de aproximativ 10 metri.
Promisiunea Brexit-ului — „să ne luăm apele înapoi” — nu s-a îndeplinit. Cotele au rămas limitate, competiția continuă, iar costurile cu combustibilul, echipamentele și reglementările cresc.
Industria se confruntă și cu lipsă de forță de muncă tânără: școala obligatorie până la 18 ani și absența uceniciilor fac greu accesul la meserie. Munca e epuizantă: zile de 12–14 ore, plecare la 3 dimineața, piețe, apoi iar la mare câteva ore mai târziu. Stresul și problemele mentale sunt în creștere — „jumătate dintre pescarii pe care îi cunosc suferă”.
Totuși, Gilbert spune că își iubește meseria, deși e „tot mai multă hârțogăraie și prea puțină logică”. Ambii săi fii sunt deja pescari, iar nepoții îi urmează pe mare.
Guvernul promite un fond de 360 milioane de lire pentru susținerea generațiilor viitoare, dar pescarii spun că realitatea din teren rămâne neschimbată.
