Obiceiul, împrumutat de la sași, este vechi de secole.
Tradiția, care datează din secolul XVII, a apărut din „nevoia” de a proteja lăzile cu zestre ale breslelor săsești. Înainte de a le preda noului staroste, oamenii le purtau pe străzi, în paradă. Iar lolele, prin dansul și zgomotul lor, țineau curioșii la distanță. Nimeni nu se apropia astfel de comoara sașilor.
Bogdan Pătru: „Trebuie să păzească acele lăzi pe care le cară șefii de breaslă. Și făceau tot felul de ghidușii, făceau gălăgie ca să alunge dușmanii.”
Astăzi, pocnetul bicelor are un alt scop: alungă iarna, spiritele rele și ghinionul. Legenda spune că acest costum a fost inspirat de o femeie a locului, care a speriat turcii doar cu o talangă și haine rupte.
Lolele alungă iarna și ghinionul
Lolă mascată: „Încearcă, de fapt, să fie un costum confecționat din zdrențe și care are în componență un suport pentru gogoși, un bici și un clopot pentru a face zgomot.”
În suportul pentru gogoși s-ar afla răsplata pentru cei care nu se sperie de Lole – aici numărăm toți turiștii care au venit special pentru a le urmări.
Femeie: „Îmi place foarte mult. E minunat că se păstrează tradițiile.”
Bărbat: „Sunt încântat. Îi admir pe toți. Eu sunt din Făgăraș și știam de existența acestui obicei. Acest lucru m-a atras. E fantastic.”
Femeie: „Atmosferă frumoasă, timp frumos. Noi suntem de la Sibiu. N-am reușit să venim niciodată. Acum e prima dată când venim și ne place foarte mult.”
Radu Curcean, președinte Asociația Breasla Lolelor: „Fuga lolelor este pentru agnițeni un element determinant al identității locale. Chiar dacă e un obicei preluat de la sași, e totuși un obicei al locului și ne identificăm cu el.”
Sărbătoarea s-a încheiat în centrul orașului, cu dansuri tradiționale săsești.
