„Poarta către Iad” se închide după 54 de ani. Misterul păianjenilor atrași de flăcările sale. VIDEO
Craterul de gaz Darvaza, cunoscut sub numele de „Poarta către Iad”, situat în deșertul Karakum din Turkmenistan, începe să se stingă după mai bine de jumătate de secol de ardere constantă.
Declarațiile au fost făcute de oamenii de știință în cadrul unei conferințe internaționale privind dezvoltarea hidrocarburilor, desfășurată recent în Capitala Așgabat, relatează discoverwildlife.com.
Craterul a fost format în anul 1971, când geologii sovietici ar fi prăbușit accidental o cameră subterană de gaz în timpul unei operațiuni de foraj.
Temându-se de o posibilă eliberare de gaze toxice, aceștia ar fi decis să-i dea foc, presupunând că flăcările se vor stinge în scurt timp. Însă incendiul a continuat timp de peste cinci decenii.
Evenimentul nu este documentat oficial de autoritățile turkmene.
Intensitatea focului s-a redus aproape de trei ori, semn că arderea craterului se apropie de sfârșit, potrivit Irinei Luryeva, directoarea companiei de stat Turkmengaz.
‘PINTU NERAKA’ DI TURKMENISTAN
— Jeffrey Zain (@mrcreepyposta) May 23, 2021
The Darvaza gas crater, also known as the Door to Hell or Gates of Hell, is a natural gas field collapsed into a cavern near Darvaza, Turkmenistan.
Untuk menyaksikan keajaiban alam yang menakjubkan ini, anda disarankan agar datang di sebelah malam. pic.twitter.com/IRuCurM4Dn
Pe lângă aspectul geologic spectaculos, craterul a devenit cunoscut și pentru un alt fenomen curios: prezența păianjenilor.
Deși nu există studii științifice care să ateste existența acestora în sau lângă crater, mai multe relatări anecdotice susțin că anumite specii de păianjeni își fac pânza în apropierea marginii craterului, unde temperaturile la sol pot depăși 50°C.
Cercetări efectuate în alte locuri din lume arată că păianjenii pot supraviețui în medii cu temperaturi ridicate și bogate în gaze.
Un studiu publicat în 2010 în Journal of Thermal Biology menționează că temperatura influențează comportamente esențiale ale păianjenilor, precum vânătoarea, construirea pânzei și alegerea habitatului.
Conform unor relatări, craterul funcționează ca o capcană de lumină care atrage insecte zburătoare noaptea, ceea ce ar putea furniza hrană păianjenilor nocturni din zonă.
Se mai spune că aceștia se ascund ziua sub pietre sau în vizuini, iar noaptea ies la vânătoare.
Păianjenii-cămilă, cunoscuți și sub numele de scorpioni de vânt sau păianjeni ai soarelui, trăiesc în deșertul care înconjoară craterul, ceea ce face plauzibilă prezența lor și în apropierea acestuia.
Un alt element des relatat de turiști este comportamentul păianjenilor care ar fi atrași de lumină și s-ar arunca în craterul în flăcări, asemănător cu moliile atrase de lumină.
Totuși, nu există cercetări științifice care să confirme această teorie.
