Cum ajunge Lumina Sfântă în România în fiecare an. Ce este bine să faci după ce ajungi cu lumina acasă

Lumânarea stă aprinsă în timpul săvârșirii Sfintei Învieri, apoi oamenii se întorc acasă cu lumânarea aprinsă. Iată cum ajunge Lumina Sfântă în România an de an și ce se face cu lumânarea de la Înviere când ajungi acasă.

Cum ajunge Lumina Sfântă în România

Creștini ortodocși din întreaga lume se pregătesc să umple sâmbătă după-amiază Biserica Sfântului Mormânt din Orașul Vechi al Ierusalimului pentru a celebra ceremonia Luminii Sfinte, înainte ca flacăra sacră să fie transportată cu avionul în țările ortodoxe, inclusiv în Grecia, pentru a marca Paștele.

Sărbătoarea este veche de peste un mileniu și simbolizează învierea lui Iisus.

Lumina Sfântă este descrisă de mulți credincioși ortodocși ca un miracol care are loc în fiecare an la Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, în Sâmbăta Mare, ziua care precede Paștele ortodox.

În această zi, Patriarhul Ortodox al Ierusalimului intră într-o capelă despre care se crede că este mormântul lui Iisus Hristos, fără niciun dispozitiv care ar putea aprinde focul, cum ar fi o brichetă sau chibrituri.

În interiorul mormântului se află o lespede de marmură care acoperă piatra despre care se crede că este cea pe care a fost așezat trupul lui Iisus pentru înmormântare.

Odată ce patriarhul intră în capelă, începe să se roage, iar din rugăciunile sale se spune că apare o lumină albastră în interiorul mormântului lui Iisus Hristos, care se ridică de pe lespedea de marmură.

Din această lumină albastră, potrivit credinței ortodoxe, lumânările pe care le poartă se aprind cu Focul Sfânt al Învierii. Apoi, această lumină este transmisă credincioșilor din interiorul și din exteriorul bisericii.

Lumina Sfântă ajunge și anul acesta la București, apoi în toată țara. Un preot român din Israel a anunțat că s-a stabilit deja un culoar de zbor special pentru transportarea canelei, cu toată că traficul aerian este restricționat ca urmare a războiului din Orientul Mijlociu.

Vestea vine ca o binecuvântare pentru români, iar slujbele de Înviere se vor ține conform tradiției anuale.

Lumina Sfântă de la Ierusalim ajunge în România cu avionul și este adusă de către o delegație a Patriarhiei Române, apoi este distribuită în bisericile din întreaga țară. Ritualul datează încă din 2009, iar anul acesta, va continua, în ciuda conflictului care a izbucnit în Orientul Mijlociu.

„Patriarhul Ierusalimului o să săvârșească această slujbă împreună cu un sobor de ierarhi preoți, dar puțini la număr, fără credincioși. Noi românii cu ajutorul lui D-zeu și sperăm ca nu o să escaladeze conflictul de aici din Israel. O să putem veni sâmbătă seara pe un culoar special de zbor de la aeroportul Tel Aviv către aeroportul Otopeni, un avion special și o să aducem sfânta lumină”, a declarat Ioan Meiu, preot român aflat în Israel.

Ce simbolizează lumina pentru credincioși

Lumina Sfântă rămâne un subiect controversat. Unii spun că Lumina Sfântă este trimisă din Cer Patriarhului Ortodox al Ierusalimului în fiecare an, în timp ce alții spun că este un simbol și nu un miracol.

Biblia introduce lumina ca fiind prima creație: „Să fie lumină” (Facerea 1:3). Această declarație inițială stabilește lumina ca dar divin, separând haosul de ordine și întunericul de viață. Scripturile ebraice continuă să sublinieze lumina ca simbol al prezenței lui Dumnezeu:

Stâlpul de foc a călăuzit Israelul prin pustiu noaptea (Exodul 13:21).
Psalmii declară: „Domnul este lumina mea și mântuirea mea; de cine mă voi teme?” (Psalmul 27:1).

Profeții descriu slava viitoare a lui Dumnezeu ca o lumină mare pentru cei care trăiesc în întuneric (Isaia 9:2).

Aceste referințe au pus bazele pentru modul în care creștinii aveau să-L înțeleagă ulterior pe Hristos ca Lumina supremă a lumii.

În Noul Testament, Iisus întruchipează pe deplin acest simbolism. În Ioan 8:12, El afirmă: „Eu sunt lumina lumii. Cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.”

Afirmația este mai mult decât o metaforă, este o declarație a identității divine. Așa cum lumina fizică alungă întunericul, Hristos biruie păcatul și moartea, conform pieceofholyland.

La Schimbarea la Față (Matei 17:2), fața Sa a strălucit ca soarele, prefigurând slava Învierii. După Înviere, când Iisus S-a arătat, a revelat biruința finală a luminii asupra întunericului și a vieții asupra morții.

Pentru creștini, a trăi în Hristos înseamnă a trăi în lumină. Pavel îi îndeamnă pe credincioși: „Odinioară erați întuneric, iar acum sunteți lumină în Domnul. Umblați ca fii ai luminii” (Efeseni 5:8).

Deși practicile diferă, sensul luminii unește creștinii din toate tradițiile. Credincioșii ortodocși celebrează anual miracolul Focului Sfânt la Ierusalim. Catolicii păstrează candele aprinse în sanctuare din întreaga lume. Protestanții folosesc lumânări în slujbe pentru a semnifica prezența lui Hristos. În ciuda diferențelor culturale, fiecare tradiție proclamă același adevăr: Hristos cel înviat este adevărata Lumină a lumii.

De ce este important să o duci aprinsă acasă

Românii merg la slujba de Înviere pentru a lua Lumina Sfântă, simbolul Învierii. Lumânarea va rămâne aprinsă pe toată durata Sfintei Învieri, apoi, fiecare om se întoarce acasă cu lumânarea aprinsă.

Această lumânare se duce acasă și se arde câte un pic în fiecare zi din Săptămâna Luminată, fie când te rogi de dimineață, fie seara. Ea mai poate fi aprinsă la locul special de la biserică sau la mormintele celor dragi.

Părinții recomandă ca lumânarea de Înviere să nu se arunce, dar nici să se pună cu alte lumânări folosite.

Se spune că este bine să o stingi de pragul casei, însă aceasta este doar o superstiție.

Lumina Învierii este un simbol pe care îl aduci acasă pentru a aminti de jertfa personală. Este o ofrandă adusă lui Dumnezeu.

Lumânarea de la Înviere nu trebuie aruncată, ci trebui arsă câte puțin în săptămâna de după Paște. Unii oameni păstrează o parte din această lumânare pentru a o aprinde în momente dificile.

Obiceiuri și tradiții legate de Lumina de Înviere

Lumânarea folosită în noaptea Învierii este un simbol al biruinței Binelui asupra Răului și simbolul Învierii lui Hristos. Lumina luată de la biserică în timpul slujbei vine de la Sfântul Altar și mulți oameni încearcă să o păstreze aprinsă cât mai mult timp posibil.

Această lumânare și Lumina Sfântă are o importanță aparte. O poți păstră în toată Săptămâna Luminată și să o aprinzi atunci când te rogi.

Curiozități mai puțin știute despre Lumina Sfântă

După cum se știe, târziu în noaptea Sâmbetei Mari începe slujba Învierii, odată cu privegherea și ceremonia Luminii Sfinte.

Slujitorul din fiecare biserică aprinde o lumânare albă de la „candela nestinsă” care arde permanent pe Sfânta Masă, simbolizând, printre altele, Mormântul lui Hristos, și, ieșind prin Ușile Împărătești, rostește: „Veniți de luați lumină din lumina cea neapusă și slăviți pe Hristos, Cel înviat din morți.”

Cele mai vechi relatări documentate despre ceremonia Focului Sfânt datează din secolul al IV-lea, la scurt timp după ce creștinismul a fost legalizat în Imperiul Roman sub împăratul Constantin. Pelerina Egeria, care a vizitat Ierusalimul între anii 381–384 d.Hr., a consemnat că a asistat la o ceremonie legată de lumină la Sfântul Mormânt, deși descrierea ei diferă într-o oarecare măsură de ritualul actual.

Momentul central are loc atunci când Patriarhul, dezbrăcat de veșmintele sale bogat ornamentate și purtând doar o simplă rasă albă, intră singur în camera mormântului. Potrivit tradiției, el îngenunchează în fața lespezii pe care a fost așezat trupul lui Hristos și rostește rugăciuni. În câteva minute, Focul Sfânt apare în mod miraculos, fără intervenție umană.

Deși ceremonia de la Ierusalim rămâne evenimentul central, diferite comunități ortodoxe au dezvoltat propriile tradiții legate de primirea Focului Sfânt.

În Grecia, în special pe insule precum Corfu, sosirea flăcării este însoțită de procesiuni elaborate, care includ aruncarea de vase de lut de la ferestre și balcoane, simbolizând cutremurul de la Învierea lui Hristos.

În Rusia, Focul Sfânt ajunge la Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova cu onoruri prezidențiale și gardă militară, după care este distribuit în întreaga rețea de parohii ortodoxe din țară.

În Etiopia, ceremonia include elemente specifice preluate din tradițiile copte, precum mișcări ritmice distincte și cântări în timpul procesiunii.