Constantin Brâncoveanu. Curiozități despre unul dintre cei mai mari domnitori din Țara Românească

Constantin Brâncoveanu a rămas în istoria românilor ca domnitorul care a avut cea mai lungă domnie în Țara Românească. Constantin Brâncoveanu a domnit timp de 26 de ani.

Pe 15 august 1714, Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei trei fii ai săi (Ștefan, Radu și Matei) și cu sfetnicul său, Ianache Văcărescu au fost martirizați de către turci la Constantinopol (actual Istanbul).

Ca urmare a acestui lucru, Biserica Ortodoxă Română i-a numit Sfinții martiri Brâncoveni și a hotărât să-i prăznuiască în fiecare an pe data de 16 august.

Cine a fost Constantin Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu s-a născut în anul 1654 la Brâncoveni (actual sat și comună din județul Olt) și a fost fiul postelnicului Papa Brâncoveanu și al Stancăi, sora domnitorului, Șerban Cantacuzino.

Citește și

Auroră Boreală pe cerul României. Fotografii nu au ratat momentul și au surprins dansul neobișnuit al perdelelor de lumină

Stanca și Papa Brâncoveanu au avut trei băieți, pe Constantin, Matei și Barbu.

Din partea tatălui, Constantin îl avea ca unchi pe vornicul Preda din Brâncoveni, iar din partea mamei, pe Constantin Cantacuzino, un reprezentat al umanismului și unul dintre cei mai influenți boieri din Țara Românească.

Mama lui Constantin Brâncoveanu provenea dintr-o familie numeroasă și înstărită cu șase frați, care aveau să devină mari dregători în Țara Românească, lucru rar la acea vreme.

Printre frați, îi menționăm pe Șerban Cantacuzino, Constantin Cantacuzino (stolnic) și Mihai Cantacuzino (spătar).

Tatăl lui Constantin Brâncoveanu a fost ucis în timpul răscoalei seimenilor și a dorobanților împotriva domnului Constantin Șerban.

Constantin a fost salvat de slugi, care l-au numit copil de țigan.

Conform spuselor lui Nicolae Iorga, Constantin Brâncoveanu a fost crescut de mama sa și de unchiul său Constantin Cantacuzino, un om de cultură care i-a oferit o educație mult peste limita perioadei, învățându-l greacă, latină și slavonă.

În 1674 a murit și fratele său Barbu și astfel Constantin a rămas singurul moștenitor de drept al averii familiei Brâncovenilor.

Căsătoria cu Marica

În 1674, Brâncoveanu a fost trimis de către domnul Gheorghe Duca la Brașov într-o delegație, pentru a-i convinge pe boierii refugiați să se întoarcă acasă. El a fost însoțit de mama și bunica sa maternă, Ilina.

După lungi negocieri, misiunea s-a dovedit un succes și au reușit să se întoarcă cu refugiații.

La scurt timp după ce s-a întors, Constantin s-a căsătorit cu Marica, fiica lui Neagoe din Popești, care făcea parte tot dintr-o familie înstărită.

Constantin și doamna Marica au avut 11 copii, patru fii, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, și șapte fiice, Stanca, Maria, Ilinca, Safta, Anca, Bălașa și Smaranda.

Începutul domniei

După ce Șerban Cantacuzino a ocupat tronul Țării Românești, în ianuarie 1679, Brâncoveanu a fost numit ispravnic al scaunului București și postelnic.

Pe 8 octombrie 1688, domnul Șerban Cantacuzino a murit iar în locul lui pe tronul Țării Românești a urcat Constantin Brâncoveanu.

Cronicarii Del Chiaro, Dimitrie Cantemir și Radu Popescu au scris că noul domnitor a complotat la uciderea lui Șerban Cantacuzino. Acest lucru a fost respins de către Iorga, care a spus că Brâncoveanu nu a avut niciun interes să-l omoare.

Războaiele duse de Brâncoveanu

1. Bătălia de la Zărnești - 26 august 1690

În 1960, la doi ani după venirea la domnie, pentru a elimina oastea Imperiului habsburgic care era la granițele Țării Românești, Brâncoveanu a pornit o ofensivă împotriva acestora, având ajutorul turcilor și al curuților.

Brâncoveanu și oastea sa au ocolit drumul principal și au luat-o pe poteci pentru a lua prin suprindere armata formată din austrieci și secui.

În urma bătăliei de la Zărnești din 26 august 1960, generalul Heissler a fost luat prizonier.

2. Războiul ruso-turc din 1710

La începutul anul 1710, la scaunul Moldovei a venit Nicolae Mavrocordat, om de încredere al Porții care avea ca misiune supravegherea relațiilor dintre Țara Românească și Rusia.

Însă, la sfârșitul anului, Mavrocordat a fost înlocuit cu Dimitrie Cantemir.

Războiul Ruso-Turc (1770-1771) a izbucnit din cauza înfrângerii Suediei de către Imperiul Rus, cunoscută și ca bătălia de la Poltava.

Dimitrie Cantemir a semnat „Tratatul de la Luțk” cu Petru cel Mare care atesta ca Moldova să se alieze cu Rusia împotriva Imperiului Otoman.

Petru cel Mare și Dimitrie Cantemir au fost învinși la Stănilești, încheindu-se astfel, „Pacea de la Vadul Husilor”, care a însemnat revenirea la vasalitate față de Imperiul Otoman și introducera regimului fanariot în Moldova.

Modernizarea Bucureștiului în timpul lui Brâncoveanu

Constantin Brâncoveanu este considerat fondatorul Bucureștiului modern. ÎN perioada în care a fost la domnie, el a investit foarte mult in modernizarea Capitalei și transformarea acesteia într-un oraș european.

Constantin Brâncoveanu a construit hanul Constantin Vodă şi hanul mănăstirii Sfântul Gheorghe Nou, potrivit agerpres.

Printre alte hanuri contruite de Brâncoveanu, menționăm hanul lui Zamfir și hanul Roșu.

În 1679, în timpul domniei lui Brâncoveanu s-a început ridicarea mănăstirii Cotroceni.

Tot în timpul domniei, s-a construit podul Mogoșoaiei (n.r. actuala Calea Victoriei), care în scurtă vreme a devenit artera principală a orașului.

Constantin Brâncoveanu a construit mănăstirea de la Sfântul Gheorghe Nou și a construit un palat în preajma Curții domneștii.

De asemenea, Constantin a construit și podul Târgului din Afară (actuală Calea Moșilor), potrivit cărții „Oraşul Bucureşti Reşedinţă şi capitală a Ţării Româneşti” (1459-1862)'', scrisă de Dan Berindei.

Moartea lui Constantin Brâncoveanu

Adrianopol

În 1703, Constantin Brâncoveanu a fost informat că o grupare condusă de Alexandru Mavrocordat complota împotriva sa, iar refuzul domnului de la plăti un muftiu de 50 de pungi de bani a agravat situația.

În aprilie, Constantin a fost invitat la Adrianopol de o solie condusă de Kuciuk pentru a „săruta poarta împărătească”.

Plecarea a fost amânată pentru că domnul a contractat o boală aspră numită erizipel, care se manifesta prin umflături la nivelul capului, obrajilor și al gâtului.

În mai, domnitorul a scăpat de boală și a reușit să părăsească orașul București, după ce a fost convins de rudele sale să nu aleagă calea exilului, potrivit scrierilor lui Ion Neculce.

Odată ajuns la Adrianopol, a fost anunțat de către vizir că va crește haraciul de la 280 pungi, la 520, o veste care l-a întristat pe voievod.

Cu acești bani, Brâncoveanu și-a recâștigat domnia în Țara Românească.

Conflictul cu familia Cantacuzino

În iunie 1707, Mihai Cantacuzino a fost înlăturat din funcția de marte spătar, iar Constantin a fost rechemat la Constantinopol.

Rușii s-au ocupat ca Mihai Cantacuzino să fie repus în funcțiie, iar Constantin s-a opus cu vehemență.

Țarul Petru s-a adresat lui Brâncoveanu pentru ca Mihai Cantacuzino să fie repus în funcție, însă a fost refuzat, iar din cauza gestului făcut de țarul Petru, relația dintre Brâncoveanu și unchii săi a avut de suferit.

Arestul și executarea Brâncovenilor

Timp de trei luni, membrii familiei Brâncoveanu au fost întemnițați și chinuiți de către turci, cu scopul de a afla unde își ținea Constantin averea.

Potrivit datelor istorice, Brâncoveanu a fost întins pe o roată și i s-a pus un cerc de fier întins la cap. A fost tăiat la mâini și la picioare și a fost ars cu fierul pe piept.

După lunile de chin, Brâncoveanu și fii săi au fost eliberați din închisoare și au fost mutați la palatul din Constantinopol.

Pe data de 15 august 1714, pe când Brâncoveanu împlinea 60 de ani, a fost executat împreună cu cei patru fii ai săi.

Unul dintre motive pentru care s-a decis executarea lui Brâncoveanu a fost că acesta corespondea în secret cu Austria, Moscova, Polonia și Veneția și le oferea informații despre turci.

După execuție, capetele au fost purtate în vârf de suliță prin oraș, în timp ce corpurile au fost aruncate în mare.

Ulterior, trupul său a fost pescuit de către greci, iar în 1720, văduva Marica l-a adus în țară și l-a înmormântat la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București într-un loc secret. 

Cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la martirul din Constantinopol, Biserica Ortodoxă Română a plasat rămășițele domnului într-o raclă.

Constantin Brâncoveanu a fost un om credincios care a sprijinit prin vorbe și prin fapte creștinismul, „iar prin moartea lui cu adevărat muceniceasca, a oferit tuturor o minunată pildă de dăruire și de jertfa pentru țara sa și pentru credința creștină. Moartea lor a impresionat profund pe contemporani, chiar și pe necrestini”, potrivit creștinortodox.ro.

Articol recomandat de sport.ro

Radu Drăgușin s-a căsătorit cu Ioana Stan! Imagini cu superba soție a „Dragonului”