Anunțul a stârnit numeroase întrebări, mai ales că termenul este adesea confundat cu starea de urgență. Deși cele două măsuri au denumiri asemănătoare, ele au roluri și efecte diferite. În timp ce starea de urgență poate fi instituită doar în situații excepționale și presupune un regim juridic special, starea de alertă energetică este un mecanism prevăzut pentru gestionarea unor riscuri care pot afecta funcționarea sistemului energetic național.
De ce a fost declarată starea de alertă energetică în România
România a intrat în stare de alertă energetică pe parcursul lunii august, în contextul reducerii semnificative a producției de energie electrică. Decizia a fost anunțată de premierul interimar Ilie Bolojan, după o ședință extraordinară a Guvernului.
Autoritățile au explicat că măsura a fost necesară din cauza secetei severe, care a redus considerabil debitele râurilor și, în special, ale Dunării. În aceste condiții, producția de energie hidro este afectată, iar funcționarea Sistemului Energetic Național devine mai dificilă în perioadele cu un consum ridicat.
În același timp, Unitatea 1 a Centralei Nucleare de la Cernavodă a fost oprită pentru lucrări programate, iar autoritățile au avertizat că, dacă și Reactorul 2 ar deveni indisponibil, România ar putea pierde aproximativ 20% din producția națională de energie electrică. Într-un astfel de scenariu, ar fi necesare importuri de peste 2.500 MW pentru acoperirea consumului intern.
Ce măsuri au anunțat autoritățile pentru menținerea echilibrului în sistemul energetic
Pentru limitarea efectelor deficitului de producție, Guvernul a anunțat un set de măsuri menite să asigure funcționarea în siguranță a Sistemului Energetic Național.
Centralele hidroelectrice vor produce energie la capacitatea maximă permisă de condițiile hidrologice, iar producția va fi concentrată, pe cât posibil, în intervalele de seară, atunci când consumul de electricitate atinge cele mai ridicate valori.
Totodată, autoritățile au lansat un apel la economisirea voluntară a energiei electrice. Instituțiile publice și companiile care își pot adapta programul de lucru sunt încurajate să își decaleze activitatea pentru a evita consumul ridicat în orele de vârf. Recomandarea se adresează și consumatorilor casnici, care sunt îndemnați să reducă utilizarea aparatelor electrice în intervalele cu cea mai mare cerere.
În perioada următoare, Guvernul urmează să poarte discuții și cu marii consumatori industriali pentru identificarea unor soluții prin care consumul de energie să fie diminuat în orele critice.
Cum încearcă România să acopere deficitul de energie
Pe lângă măsurile de reducere a consumului, autoritățile caută soluții pentru suplimentarea producției de energie electrică.
Printre acestea se numără solicitarea unui sprijin temporar din partea Ucrainei. Potrivit declarațiilor premierului, Transelectrica și Nuclearelectrica vor discuta posibilitatea importului de energie produsă de una dintre centralele nucleare ucrainene, în special pentru acoperirea necesarului din orele de seară.
De asemenea, Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) și Transelectrica vor accelera autorizarea unor noi capacități energetice deja finalizate, inclusiv proiecte fotovoltaice, eoliene și sisteme de stocare, cu o putere instalată de peste 400 MW. Aproximativ o treime din această capacitate este reprezentată de instalații de stocare a energiei.
Lipsa capacităților de stocare, una dintre vulnerabilitățile sistemului energetic
Specialiștii atrag atenția că una dintre principalele vulnerabilități ale sistemului energetic românesc este lipsa investițiilor în capacități de stocare a energiei.
Aceste sisteme permit acumularea energiei produse în perioadele cu surplus și utilizarea ei atunci când consumul crește sau producția scade, contribuind la echilibrarea rețelei electrice. În ultimii ani, alte state din regiune, inclusiv Bulgaria, au dezvoltat astfel de proiecte într-un ritm mai accelerat.
În lipsa unor capacități suficiente de stocare, România depinde într-o măsură mai mare de producția disponibilă în timp real și, în perioadele de deficit, poate fi nevoită să apeleze la importuri pentru menținerea echilibrului Sistemului Energetic Național.
Ce este starea de alertă
Starea de alertă este o măsură prevăzută de legislația din România, care poate fi instituită atunci când apare o situație de urgență sau un risc major ce necesită intervenția rapidă a autorităților pentru limitarea efectelor și revenirea la normalitate. Regimul juridic este reglementat prin Ordonanța de Urgență nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență.
Potrivit actului normativ, starea de alertă presupune punerea imediată în aplicare a planurilor de acțiune și a măsurilor necesare pentru prevenirea riscurilor, avertizarea populației și limitarea consecințelor unei situații de urgență. Cu alte cuvinte, este un mecanism prin care autoritățile pot reacționa rapid atunci când există un pericol care afectează sau poate afecta populația, infrastructura ori funcționarea unor servicii esențiale ale statului.
Starea de alertă poate fi instituită la nivel local, județean sau național, în funcție de amploarea situației. Hotărârea prin care este declarată stabilește perioada de aplicare, zona vizată, măsurile care urmează să fie implementate și instituțiile responsabile de gestionarea situației. Autoritățile sunt obligate să justifice necesitatea măsurii și să precizeze acțiunile care vor fi luate pentru reducerea riscurilor.
De-a lungul timpului, starea de alertă a fost utilizată în contexte diferite, de la epidemii și dezastre naturale până la situații care afectează funcționarea unor sectoare strategice. În cazul actual, măsura a fost instituită în domeniul energetic, pe fondul reducerii producției de energie electrică cauzate de secetă și de indisponibilitatea unor capacități importante de producție. În această situație, scopul principal este coordonarea mai eficientă a măsurilor necesare pentru menținerea echilibrului Sistemului Energetic Național și reducerea riscului apariției unor probleme în alimentarea cu energie electrică.
Ce este starea de urgență și prin ce diferă de starea de alertă
Spre deosebire de starea de alertă, care este o măsură de gestionare a unei situații de urgență, starea de urgență reprezintă un regim juridic excepțional, instituit atunci când există pericole grave la adresa securității naționale, a ordinii constituționale sau în cazul producerii unor dezastre ori calamități de amploare care nu mai pot fi gestionate prin măsurile obișnuite. Regimul acesteia este prevăzut de Ordonanța de Urgență nr. 1/1999 și de articolul 93 din Constituția României.
O diferență importantă este autoritatea care poate institui această măsură. Dacă starea de alertă este declarată de autoritățile competente pentru managementul situațiilor de urgență, în funcție de amploarea evenimentului, starea de urgență poate fi decretată numai de președintele României, prin decret, care trebuie supus aprobării Parlamentului în cel mult cinci zile.
De asemenea, starea de urgență permite adoptarea unor măsuri mult mai restrictive decât starea de alertă. În condițiile prevăzute de lege și cu respectarea Constituției, unele drepturi și libertăți fundamentale pot fi restrânse temporar, dacă acest lucru este necesar pentru protejarea populației, restabilirea ordinii publice sau înlăturarea efectelor situației care a determinat instituirea măsurii.
În schimb, starea de alertă este destinată coordonării intervenției autorităților și aplicării unor măsuri temporare pentru limitarea efectelor unei situații de urgență. Aceasta nu presupune automat restrângerea drepturilor și libertăților cetățenilor, iar măsurile adoptate trebuie să fie proporționale cu riscul care a determinat instituirea sa.
Pe scurt, starea de alertă este un instrument prin care autoritățile gestionează o situație de risc, în timp ce starea de urgență este rezervată unor împrejurări excepționale, în care sunt necesare măsuri extraordinare pentru protejarea statului și a populației.
Ce este starea de urgență și prin ce diferă de starea de alertă
Spre deosebire de starea de alertă, care este o măsură de gestionare a unei situații de urgență, starea de urgență reprezintă un regim juridic excepțional, instituit atunci când există pericole grave la adresa securității naționale, a ordinii constituționale sau în cazul producerii unor dezastre ori calamități de amploare care nu mai pot fi gestionate prin măsurile obișnuite. Regimul acesteia este prevăzut de Ordonanța de Urgență nr. 1/1999 și de articolul 93 din Constituția României.
O diferență importantă este autoritatea care poate institui această măsură. Dacă starea de alertă este declarată de autoritățile competente pentru managementul situațiilor de urgență, în funcție de amploarea evenimentului, starea de urgență poate fi decretată numai de președintele României, prin decret, care trebuie supus aprobării Parlamentului în cel mult cinci zile.
De asemenea, starea de urgență permite adoptarea unor măsuri mult mai restrictive decât starea de alertă. În condițiile prevăzute de lege și cu respectarea Constituției, unele drepturi și libertăți fundamentale pot fi restrânse temporar, dacă acest lucru este necesar pentru protejarea populației, restabilirea ordinii publice sau înlăturarea efectelor situației care a determinat instituirea măsurii.
În schimb, starea de alertă este destinată coordonării intervenției autorităților și aplicării unor măsuri temporare pentru limitarea efectelor unei situații de urgență. Aceasta nu presupune automat restrângerea drepturilor și libertăților cetățenilor, iar măsurile adoptate trebuie să fie proporționale cu riscul care a determinat instituirea sa.
Pe scurt, starea de alertă este un instrument prin care autoritățile gestionează o situație de risc, în timp ce starea de urgență este rezervată unor împrejurări excepționale, în care sunt necesare măsuri extraordinare pentru protejarea statului și a populației.
Când a mai fost instituită starea de alertă în România
Cea mai cunoscută perioadă în care România s-a aflat în stare de alertă la nivel național a fost în timpul pandemiei de COVID-19.
După expirarea stării de urgență instituite în primăvara anului 2020, Guvernul a declarat starea de alertă începând cu data de 15 mai 2020, în baza Legii nr. 55/2020. Măsura a fost prelungită succesiv timp de aproape doi ani și a permis autorităților să adopte măsuri pentru prevenirea și combaterea răspândirii coronavirusului, precum obligativitatea purtării măștii în anumite spații, limitarea numărului de participanți la evenimente, reguli privind funcționarea restaurantelor, școlilor și altor activități economice.
Starea de alertă instituită din cauza pandemiei a încetat la 8 martie 2022, când autoritățile au decis că nu mai sunt necesare măsurile excepționale aplicate până atunci.
În afara pandemiei, legislația permite declararea stării de alertă și în alte situații de urgență, precum inundații, incendii de amploare, accidente tehnologice, cutremure sau alte evenimente care pun în pericol viața populației ori funcționarea unor servicii esențiale. De asemenea, aceasta poate fi instituită la nivel local, județean sau național, în funcție de amploarea riscului.
