În anumite situații, salariații pot contesta decizia în instanță și pot solicita despăgubiri sau chiar reintegrarea în funcție.
De la disponibilizări colective și concediere disciplinară până la insolvența firmei și salariile compensatorii, legislația muncii stabilește proceduri clare pe care angajatorii sunt obligați să le respecte înainte de încetarea contractului de muncă.
Cum te poate concedia un angajator
Codul Muncii prevede mai multe situații în care un angajator poate dispune concedierea unui salariat, însă măsura nu poate fi luată arbitrar sau fără documente justificative.
Printre cele mai frecvente situații se numără:
- concedierea disciplinară;
- necorespunderea profesională;
- inaptitudinea fizică sau psihică;
- desființarea locului de muncă.
În cazul concedierii disciplinare, angajatorul trebuie să demonstreze că salariatul a încălcat grav sau repetat regulile de muncă, obligațiile din contractul individual de muncă ori regulamentul intern al companiei.
Potrivit Codului Muncii, concedierea disciplinară nu poate fi făcută direct sau verbal. Înaintea unei astfel de decizii este obligatorie cercetarea disciplinară prealabilă, iar angajatul trebuie convocat și are dreptul să își prezinte apărarea.
În cazul necorespunderii profesionale, concedierea poate avea loc doar după o evaluare profesională realizată conform procedurilor interne ale companiei sau contractului colectiv de muncă.
Specialiștii în legislația muncii explică faptul că, în eventualitatea unui proces, angajatorul trebuie să poată demonstra motivele concedierii și respectarea tuturor etapelor prevăzute de lege.
Ce sunt disponibilizările într-o companie
Disponibilizările sunt concedieri care nu țin de persoana salariatului, ci de situația companiei sau de reorganizarea activității.
Astfel de situații apar, de regulă, în situații precum:
- restructurări interne;
- reducerea costurilor;
- reorganizarea departamentelor;
- automatizarea unor activități;
- închiderea unor puncte de lucru;
- reducerea numărului de angajați.
Codul Muncii prevede că desființarea unui post trebuie să aibă o cauză reală și serioasă. Cu alte cuvinte, postul trebuie eliminat efectiv din structura companiei și nu poate reprezenta doar un pretext pentru îndepărtarea unui anumit angajat.
În cazul disponibilizărilor colective, angajatorii au obligații suplimentare, inclusiv consultarea sindicatului sau a reprezentanților salariaților și notificarea autorităților competente.
Concedierea colectivă apare atunci când, într-o perioadă de 30 de zile, sunt concediați mai mulți salariați din motive care nu țin de persoana lor, peste pragurile stabilite de lege.
Specialiștii în dreptul muncii atrag atenția că disponibilizarea nu trebuie confundată cu concedierea disciplinară. În cazul restructurărilor, motivele țin de reorganizarea companiei, nu de comportamentul sau performanța salariatului.
Ce obligații are angajatorul înainte de concediere
În multe situații, salariații au dreptul la preaviz înainte de încetarea contractului de muncă.
Potrivit Codului Muncii, în cazul concedierilor pentru necorespundere profesională, inaptitudine fizică sau psihică ori desființarea locului de muncă, termenul minim de preaviz este de 20 de zile lucrătoare.
În această perioadă:
- contractul de muncă rămâne activ;
- salariatul trebuie să își primească salariul;
- toate drepturile prevăzute în contract trebuie respectate.
De asemenea, decizia de concediere trebuie comunicată în scris și trebuie să conțină:
- motivele concedierii;
- durata preavizului;
- termenul în care poate fi contestată;
- instanța competentă.
Codul Muncii prevede și situații în care anumite categorii de salariați beneficiază de protecție specială împotriva concedierii, inclusiv în timpul concediului medical, concediului de maternitate sau concediului pentru creșterea copilului, cu anumite excepții prevăzute de lege.
