Viața tumultuoasă a Reginei-Mamă Elena, ocrotitoarea evreilor în timpul Holocaustului
Vineri, 18 octombrie 2019 Regina-Mamă Elena (1896-1982) va fi repatriată, pentru a fi reînhumată la Curtea de Argeş, alături de fiul ei, Regele Mihai I.
La ora 11.00, la Aeroportul Internaţional Otopeni, o aeronavă a Forţelor Aeriene Române va repatria sicriul Reginei Elena.
La aeroport va avea loc un ceremonial militar şi religios, la care vor fi prezenţi Majestatea Sa Margareta şi membri ai Familiei Regale, reprezentanţi ai instituţiilor Statului, ai Bisericii Ortodoxe Române, ai Armatei României, ai Corpului Diplomatic şi ai altor confesiuni şi religii din România, informează un comunicat al Biroului de Presă al Majestăţii Sale Custodelui Coroanei, relatează Agerpres.
Între orele 12:00-12:45, sicriul va fi depus în Sala Regilor din Palatul Elisabeta din Bucureşti, apoi cortegiul funerar se va deplasa de la Palatul Elisabeta la Curtea de Argeş. Sicriul Reginei Elena va fi depus în Catedrala istorică Episcopală şi Regală vineri, 18 octombrie 2019, la ora 16.45.
Sâmbătă, 19 octombrie 2019, la ora 12.00, va fi oficiată slujba de înmormântare, în Catedrala istorică Arhiepiscopală şi Regală, iar la ora 13.00 va avea loc ceremonia de reînhumare la Noua Catedrală Arhiepiscopală şi Regală.
Viața Majestății Sale
''Majestatea Sa Regina-mamă Elena a României, născută Alteţa Sa Regală Principesa Elena a Greciei şi a Danemarcei, la 3 mai 1896, mama Regelui Mihai, a fost fiica Majestăţilor Lor Regelui Constantin I al elenilor şi Reginei Sofia, născută Principesă a Prusiei. A fost sora regilor George al II-lea, Alexandru şi Pavlos ai Greciei. A fost strănepoata Reginei Victoria a Marii Britanii şi stră-strănepoata Ţarului Nicolae I al Rusiei'', se menţionează în biografia postată pe site-ul Familiei Regale.
Principesa Elena s-a căsătorit la Atena, la 10 martie 1921, cu Principele Moştenitor Carol, de care avea să divorţeze la 21 iunie 1928.
În anul 1921 au avut loc mai multe evenimente în familia regală, se aminteşte în volumul ''Crăciunul regal'', scris de Principesa Margareta a României şi de Principele Radu al României (Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2013). Astfel, la Bucureşti, principesa Elisabeta, al doilea copil al regelui Ferdinand şi al reginei Maria, s-a căsătorit în februarie cu principele moştenitor George al Greciei. La Atena, principele moştenitor Carol, primul copil al regelui Ferdinand şi al reginei Maria, s-a căsătorit în martie cu principesa Elena a Greciei.
''Toţi cei patru miri erau ortodocşi, toţi patru născuţi pe pământul ţării lor, iar cele două căsătorii regale au fost oficiate, la Bucureşti şi Atena, în rit ortodox'', se menţionează în volumul amintit. La 25 octombrie 1921, la Castelul Foişor din Sinaia, principesa moştenitoare Elena a dat naştere unui fiu, viitorul rege Mihai I (1927-1930, sub Regenţă, fiind minor; 1940-1947).
Regina Elena a trăit în România 19 ani, din anul 1921 până în anul 1932, iar apoi din 1940 până în 1948. A cunoscut cruda realitate a mai multor exiluri, mai întâi ca fiică a regelui Constantin I al elenilor, apoi ca fostă soţie a regelui Carol al II-lea şi, timp de 38 de ani, ca Regină-mamă, se arată în volumul ''Crăciunul regal'' (Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2013).
În noaptea de 20 iulie 1927, regele Ferdinand a murit la Castelul Pelişor, şi, ca urmare a faptului ca principele Carol renunţase la statutul de principe moştenitor, a doua zi principele Mihai, în vârstă de cinci ani, a fost proclamat rege. Regina Maria a lipsit de la ceremonia de la Parlament, din Dealul Mitropoliei, unde regele Mihai a fost însoţit de principesa Elena.
Principesa Elena a fost alături de fiul său în toate împrejurările, ocrotindu-i copilăria şi încercând să şteargă neajunsurile provocate de lipsa tatălui.Venirea pe tron a lui Carol al II-lea, în 1930, a însemnat începutul unui lung şir de umilinţe, şicane şi nedreptăţi. În anul 1932 a plecat în exil la Florenţa, unde cumpărase o casă pe care a numit-o ''Vila Sparta'' şi a decorat-o cu un gust desăvârşit.
După preluarea tronului la 8 iunie 1930 de către principele Carol, Mihai I a primit titlul de Mare Voievod de Alba Iulia. Putea să-şi vadă mama de două ori pe an, câte trei săptămâni, o dată vara, altă dată de sărbătorile Crăciunului. ''La Florenţa, cu mama, se isprăvea singurătatea. Întoarcerea la Florenţa însemna o relaxare. Până atunci parcă mi se întrerupeau legăturile cu realitatea, cu viaţa (...) Mama mă asculta. Ea a fost o confidentă extraordinară. Ştia să asculte, o clipă nu-i zbura gândul în altă parte (...)'', descria regele Mihai acele momente, potrivit volumului ''Convorbiri cu Mihai I al României'', autor Mircea Ciobanu (Editura Humanitas, Bucureşti, 1991).
„În anii când a lipsit din ţară n-am stat mult timp cu ea. (...) Şi totuşi, aceste săptămâni de şedere împreună cu mama au contat mai mult decât orice altă formă de educaţie morală. N-a vorbit pe nimeni de rău niciodată. Găsea despre fiecare câte ceva bun de spus. De la ea am primit învăţătura că fiinţa fiecărui om se întemeiază pe bine - mult, puţin, doar acest bine îl ţine în viaţă. Citea mult. La Florenţa erau o mulţime de cărţi, mai ales româneşti şi englezeşti'' (''Convorbiri cu Mihai I al României'', autor Mircea Ciobanu).
Ocrotitoarea evreilor în timpul Holocaustului
În timpul celui de-al II-lea Război Mondial, în intervalul ianuarie 1941- august 1944 evreii din România au fost supuşi unor repetate discriminări, confiscări, prestaţii - toate legiferate (...), se arată în volumul ''Istoria românilor în timpul celor patru regi. Mihai I'' , autor Ioan Scurtu (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2011).
„La salvarea multor evrei au contribuit oameni simpli, intelectuali, precum şi personalităţi politice. Un rol important în această acţiune a revenit Reginei-mamă Elena'', se subliniază în lucrarea amintită. Covârşitoarea majoritate a evreilor - mai ales din Basarabia - au fost supuşi unui regim extrem de dur.
„Cei deportaţi în Transnistria se aflau într-o situaţie disperată, fapt ce a determinat repetate intervenţii ale liderilor religioşi şi politici ai evreilor pe lângă rege şi Regina-mamă. Alexandru Şafran - şeful rabin din acea vreme - consemnează în memoriile sale: „Am informat-o permanent (pe Regina-mamă, n.a.) asupra condiţiilor de viaţă înspăimântătoare în care erau menţinuţi acolo (în Transnistria, n.a.) evreii şi am făcut acelaşi lucru cu nunţiul apostolic. Amândoi s-au înţeles să intervină pe lângă Mihai Antonescu, iar regina Elena a obţinut, în sfârşit, de la acesta autorizaţia de a trimite ajutoare compatrioţilor noştri nenorociţi'' (''Istoria românilor în timpul celor patru regi. Mihai I'', autor Ioan Scurtu).”
''Chiar în timpul războiului, când s-a confruntat cu nazismul, în încercarea de a-i ajuta pe evrei, a arătat o excepţională tărie de caracter, urmărind ceea ce ştia că este drept şi bun, reuşind să aibă mereu o prezenţă demnă. Implicarea sa în salvarea atâtor vieţi ale unor oameni de credinţă iudaică, în timpul dictaturii lui Ion Antonescu, a fost recunoscută formal prin acordarea postmortem, de către Memorialul Yad Vashem, a titlului de 'Drept între popoare' '', se menţionează pe site-ul Familiei Regale.
În noiembrie 1947, regele Mihai I împreună cu regina-mamă Elena au făcut o vizită la Londra, la invitaţia regelui George al VI-lea, pentru a asista la căsătoria principesei Elisabeta, viitoarea regină Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, cu ducele de Edinburgh. Cu prilejul acestei căsătorii, care a avut loc la 20 noiembrie 1947, la Londra, regele Mihai a cunoscut-o pe principesa Ana de Bourbon-Parma.
De la Londra, regele Mihai, principesa Ana de Bourbon-Parma şi mamele lor au mers câteva zile la Lausanne, prilej cu care regele Mihai a cerut-o în căsătorie pe principesă, conform volumului ''Nunta de diamant'', RAO International Publishing Company, Grupul Editorial RAO, Bucureşti, 2008.
Reveniţi în ţară în luna decembrie, regele Mihai şi regina-mamă Elena s-au retras la Sinaia pentru sărbătorile de iarnă. Pe 29 decembrie 1947, regele Mihai a primit un telefon de la mareşalul Curţii, care-l informa că Petru Groza, preşedintele Consiliului de Miniştri, doreşte ca regele să revină cât mai repede la Bucureşti, pentru a discuta despre o ''problemă de familie''. (volumul ''Majestatea Sa Regele Mihai al României - O domnie întreruptă'' - convorbiri cu Philippe Viguie Desplaces; Editura Libra, Bucureşti, 1995). Întâlnirea urma să aibă loc în palatul de pe Şoseaua Kiseleff (actualul Palat Elisabeta).
A doua zi, la 30 decembrie 1947, Petru Groza a venit la palat, însoţit de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Regele Mihai I a fost silit, prin şantaj şi ameninţare (uciderea a cca. 1.000 de tineri, mulţi dintre ei studenţi arestaţi în cursul manifestărilor promonarhiste), de către Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretar general al CC al PCR, şi dr. Petru Groza, preşedintele Consiliului de Miniştri, să abdice, se arată în volumul ''Istoria României în date'' (Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 2003).
Peste decenii, în convorbirile cu scriitorul Mircea Ciobanu, regele Mihai I a descris astfel acele momente: ''După ce au ieşit din odaie (Groza şi Gheorghiu-Dej, n.n.) mama s-a uitat la mine şi am văzut că-i dau lacrimile. În faţa străinilor ştia atât de bine să-şi ascundă sentimentele. Atunci când am văzut-o cu lacrimi pe obraz eu însumi am fost surprins. Era pentru a cincea oară când trebuia să ia drumul pribegiei. Din ţara unde se născuse, Grecia, fusese de câteva ori nevoită să plece în exil împreună cu tatăl ei, regele Constantin. Plecase din România o dată, în urma conflictului cu tatăl meu. Acum trebuia să mă urmeze pe mine '', potrivit ''Convorbiri cu Mihai I al României'', autor Mircea Ciobanu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991.
Perioada exilului
„La 4 ianuarie 1948, dimineaţa în zori, regele şi mama sa traversau în goana trenului regal ultima palmă de pământ românesc, goniţi de regimul comunist. Despre această plecare, regele spune că a făcut-o cu moartea în suflet'' (volumul ''Crăciunul regal'', Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2013).
Jurnalul reginei Elena continuă să exprime îngrijorare şi tristeţe, mai ales în anii imediat următori ultimei sale plecări din România, în 1948. Cu ocazia Crăciunului din 1949 regina Elena i-a invitat pe regele Mihai şi regina Ana la Florenţa. ''Ultimele cuvinte ale reginei Elena scrise în jurnal sâmbătă 31 decembrie 1949 sunt: 'Ce an disperant! Să ne ajute şi să ne binecuvânteze Domnul în cel viitor! '', se arată în volumul ''Crăciunul regal''. În perioada exilului, pentru regele Mihai şi regina Ana '' 'acasă' redevenea, din când în când, Vila Sparta din Florenţa, casa reginei Elena'', menţionează aceeaşi carte.
Regina-Mamă Elena a locuit în casa din Florenţa până în 1980, apoi s-a mutat la Lausanne. ''Ea a avut întotdeauna demnitatea să nu se plângă. Cred că nu se plângea de nimic pentru că izbutea de fiecare dată să-şi înţeleagă condiţia'', spunea regele Mihai, indică volumul ''Convorbiri cu Mihai I al României'', autor Mircea Ciobanu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991.
Regina-mamă Elena a murit la Lausanne, la 28 noiembrie 1982, şi a fost înmormântată la cimitirul Boix-de-Vaud din Lausanne.
„Regina-mamă Elena rămâne un simbol al Familiei Regale şi un exemplu european, nu doar prin nobleţea originii sale, ci şi prin valorile şi principiile în care a crezut întreaga viaţă'', este relatat pe site-ul Familiei regale.
