Premiul îi va fi înmânat luni, 4 mai, la București, în cadrul evenimentului aniversar care marchează a 20-a ediție a Premiilor Gopo, transmisă în direct de VOYO.
Absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, Laurențiu Damian a început să realizeze filme documentare la finalul anilor ’70. Printre primele titluri se numără „Dezrădăcinare” (1978), distins cu Premiul special al juriului la Festivalul de Film de la Cracovia, și „Ciné-verité” (1980), recompensat cu Marele Premiu la Festivalul de la Costinești. A urmat o filmografie prolifică dedicată documentarului, cu titluri ce i-au adus premii naționale și internaționale, cum ar fi: „Pe unde am fost și am colindat” (1982), „Maria Tănase” (1990), „Eminescu – truda întru cuvânt” (1993), „Călușarii” (2002) sau „Faust – Drumul clipei” (2008), distins cu Marele Premiu la Festivalul Internațional de Film de Artă de la Telč.
Activitatea sa de regizor include și filme de ficțiune prezente în circuitul internațional de festivaluri, precum „Rămînerea” (1991), proiectat în secțiunea Panorama a Festivalului Internațional de Film de la Berlin, și „Drumul câinilor” (1992), selecționat la Festivalul de Film de la Cottbus.
Cariera universitară
În paralel cu activitatea de regizor și scenarist, Laurențiu Damian a avut o lungă carieră dedicată învățământului universitar, în cadrul UNATC „I.L. Caragiale” din București, unde a fost de-a lungul timpului profesor, prorector și președinte de senat. Aici a contribuit la formarea mai multor generații de regizori ai noului cinema românesc, printre care se numără Hanno Hofer, Cristian Mungiu, Călin Peter Netzer, Cristian Nemescu și Tudor Giurgiu. În 2003, a devenit doctor „Magna cum Laudae” în cinematografie și media.
Activitatea lui Laurențiu Damian s-a extins și în zona publicisticii. În 2003 a publicart volumul „Filmul documentar. Despre documentar... încă ceva în plus” (Editura Tehnică), pentru care a primit, în același an, Premiul UCIN pentru carte de film.
În 2018 a apărut volumul Sala de cinema (Editura Pro Cultura), scris împreună cu arhitectele Mihaela Pelteacu și Daniela Puia – o călătorie documentată prin Bucureștiul sălilor de cinema istorice, într-un demers de a articula interesul constant al cineaștilor pentru aceste spații. Într-un interviu acordat Aarc.ro pe tema acestui volum, Damian afirma:
„Toată lumea are nostalgia sălii de cinema. (...) Având în vedere că cinemaul românesc este predilect film de artă și film de autor, conceptul propus [n.n.: în carte] este de modificare într-o formulă de teatru-cinema, de cinema cu săli mult mai mici, în care să poată veni un istoric sau un critic de film, un actor, care să țină o prelegere despre un curent cinematografic sau despre un film. (...) Se creează astfel un alt tip de relație între receptor și ecran – se trece de la «am consumat un film» la «am asistat la o pledoarie pentru film, la istoria acelui film».”
Funcții reprezentative de conducere
Damian este o personalitate pregnantă în viața instituțională a cinematografiei din România, fiind președintele UCIN (Adunarea Generală a Uniunii Cineaștilor din România), ales în anul 2013. Este de asemenea membru al Academiei Europene de Film.
Unul dintre rolurile din care a sedimentat semnificativ relevanța socială a documentarului a fost cel de director (între 1998 și 2025) al Studioului Video Art aflat în structura Ministerului Culturii. Filmele realizate aici au contribuit la promovarea imaginii de țară de către Institutul Cultural Român sau Ministerul de Externe, în susținerea dosarelor UNESCO.
Prin Premiul pentru întreaga activitate, Premiile Gopo marchează contribuția esențială a lui Laurențiu Damian – instituțională, ca autor de film și ca pedagog – la consolidarea genului documentar și la succesele notabile ale cinematografiei românești din ultimii 20 de ani.
Premiul pentru întreaga activitate de anul acesta este oferit de către Primăria Sectorului 2 prin Centrul Cultural Mihai Eminescu.
