Rareș Năstase debutează în literatură cu romanul ”Acolo unde munții nu iartă”, un ”mistery crime” inspirat din viața reală

Cartea, un ”mistery crime”, se numește ”Acolo unde munții nu iartă” și poate fi deja precomandată la editura Litera.

Rareș spune că ”până un punct, povestea poate părea familiară”: tăieri de pădure, corupție la nivel local, condiția femeii de la sat, interese cu ramificații până în Parlament, adicții și destine frânte, pe fondul sărăciei.

”Am ținut să scriu un thriller tăios, cu mult dialog, ca un scenariu de film, născut la intersecția dintre propria mea imaginație și realitatea dură și uimitoare, a anilor petrecuți pe teren, unde am văzut destine frânte, afectate dur dar și secrete de tot felul, bine păzite. Personajele și dramele din acest roman își trag seva din lumea reală, din misterele și tainele pe care le-am deslușit în sute de anchete. Nimic nu s-a întâmplat exact așa cum este scris aici ... dar culmea, aproape totul s-a întâmplat cândva, cuiva. Vreau să vă aduc, acolo, în poveste, cât mai aproape de personaje, de trăirile lor, am ținut morțiș ca scriitura să aibă multe elemente vizuale, descrieri ample. Să fiți în primul rând, în desfășurarea evenimentelor. În meseria mea, m-am izbit adesea de zidul tăcerii.”, spune Rareș.

Acțiunea se desfășoară în munții Apuseni, pentru că jurnalistul a considerat că este decorul perfect pentru comiterea unor ilegalități: râul cu zgomotul său, ceața de peste văi, drumurile care se pierd în pădure, comunitățile izolate, toate sunt locuri unde crima și supranaturalul se îmbină, iar brațul legii ajunge mai greu sau deloc.

”În Apuseni, am văzut cum frica e mai puternică decât legea. Am scris o carte: e ficțiune - un thriller cu multe crime și mister. În cartea mea, am spart acest zid. În carte vă arăt unde se oprește filmarea și unde începe misterul. Unde se termină investigația și începe supranaturalul”, mai precizează jurnalistul.

Personajele, situațiile și cazurile care apar în cartea ”Acolo unde munții nu iartă” au o bază reală, pentru că sunt inspirate din investigațiile jurnalistice ale lui Rareș în cadrul emisiunii ”România, te iubesc!”.

Andreea Esca, despre cartea lui Rareș Năstase: ”Se adresează tuturor, pe limba tuturor, așa cum ne-a obișnuit talentatul jurnalist”

”Cred că nu există o idee mai bună decât aceea ca un reporter de talia lui Rareș Năstase, un căutător neobosit de adevăr, fapte și dovezi, să se lanseze în aventura unui thriller plin de mister și suspans! Pentru că, deși vorbim de ficțiune, am să vă spun că numele unei vechi emisiuni de la PRO TV, «Viața bate filmul», este sută la sută valabil. Povestea lui Rareș Năstase, care ar putea deveni ușor scenariu pentru un lungmetraj, se adresează tuturor, pe limba tuturor, așa cum ne-a obișnuit talentatul jurnalist din echipa «România, te iubesc!».“ - spune Andreea Esca despre acest roman, care se lansează oficial în luna septembrie. 

Igor Bergler, despre cartea lui Rareș Năstase: ”Literatura română avea de mult nevoie de un thriller ancorat în realitatea imediată”

La rândul său, scriitorul Igor Bergler, cel mai bine vândut autor român din ultimii 30 de ani, spune despre acest roman că ”este un thriller cu identitate proprie, care dovedește că și realitățile românești pot genera ficțiune convingătoare”.

”Literatura română avea de mult nevoie de un thriller ancorat în realitatea imediată. Prea des am împrumutat tipare narative și subiecte care funcționează în alte spații culturale, dar care nu surprind întotdeauna specificul lumii în care trăim. Romanul acesta face exact contrariul: se desfășoară într-un univers cât se poate de românesc, acolo unde pădurarii, hoții de lemne, interesele locale și legea se întâlnesc într-un conflict credibil și tensionat. Fără să caute senzaționalul cu orice preț, autorul construiește o poveste solidă, într-o atmosferă autentică, pe care se vede că o cunoaște din interior. Rezultatul este un thriller cu identitate proprie, care dovedește că și realitățile românești pot genera ficțiune convingătoare și tensiune autentică.“ - IGOR BERGLER.

Fragment din cartea ”Acolo unde munții nu iartă”:

”Deasupra acestei țări de piatră, peste spinările domoale și totodată neîmblânzite ale munților, se înalță o acvilă cu aripile larg desfăcute. Lăsându-se purtată de curenții calzi ai dimineții, caută hrană, dar de fiecare dată găsește mai mult decât atât: o lume întreagă așternută sub ea, ca o hartă vie, fremătătoare, plină de lumină și umbre, de frumusețe și neliniște.

 În ochii ei pătrunzători, pădurile par mări verzi, întinse și unduitoare, cu valuri de brazi și fagi care se leagănă în bătaia vântului, iar printre ele se deschid poieni rotunde, ca niște respirații ale muntelui, luminoase și calde, în care iarba sclipește sub soare ca o țesătură fină presărată cu flori. Pășunile urcă și coboară în pante line, cusute cu drumuri de țară și cărări șerpuite, bătătorite de pași omenești și de copite de vite, iar șoselele taie locurile în linii cenușii, uneori discrete, alteori prea drepte pentru blândețea reliefului. Satele apar risipite, ca niște cuiburi albe și roșcate, adunate în jurul bisericilor cu turle subțiri, dar niciodată îngrămădite, căci aici comunitatea nu se strânge, ci se răsfiră, lăsând fiecărei gospodării un petic de cer și un colț de lume. (...)

Pe versanți, acolo unde odinioară coroanele copacilor se uneau ca o boltă de catedrală verde, se văd acum pete deschise, tăieturi proaspete în trupul pădurii, trunchiuri culcate unul peste altul, iar dintr-o poiană lărgită prea mult se ridică un gater, cu stive înalte de bușteni aliniați ca niște soldați tăcuți, așteptând să fie încărcați în camioane grele care urcă și coboară periodic, lăsând în urmă praf și zgomot, într-un ritm mai grăbit decât în anii din urmă. Acvila, care a mai zburat pe aici și în alte veri, simte că tăierile sunt mai dese, că liniștea e spartă mai des de fier și motor, iar acest lucru îi tulbură zborul, ca o vibrație nelalocul ei în armonia muntelui.“ 

Mai multe detalii despre cartea ”Acolo unde munții nu iartă” pot fi găsite pe website-ul editurii Litera.