Premiul Astra Film pentru cel mai bun film din competiția românească oferit de Voyo - Still Nia de Paula Oneț
PARTENERIAT. Festivalul Astra Film a anunțat câștigătorii secțiunii de competiție românească, distinzând două documentare remarcabile pentru abordarea lor empatică și inovatoare a traumei și memoriei colective.
Juriul a fost format din Ana Vlad (regizoare de documentare și lector la UNATC), Luciano Piazza (regizor argentinian și profesor la University College London) și Gabriela Iacob (Head of Scripted Content PROTV/VOYO).
Premiul pentru cel mai bun film: „Still Nia" de Paula Oneț
Premiul Astra Film pentru cel mai bun film din competiția românească, oferit de VOYO, a fost acordat documentarului „Still Nia" regizat de Paula Oneț.
Motivația juriului:
„Documentarul are curajul de a privi cu onestitate trauma într-o cultură care încă învață cum să se confrunte cu ea. Filmul transformă o poveste dificilă într-o experiență senzorială, creând un spațiu sigur în care se poate reflecta și spera spre vindecare. Premiul Astra Film pentru cel mai bun film din competiția românească merge la 'Still Nia' de Paula Oneț, oferit de Voyo."
Comentarii ale membrilor juriului:
Ana Vlad a detaliat: „Filmele documentare despre traumă deseori plonjează spectatorul în abisul suferinței, pe drumul dificil al întâlnirii cu propriile anxietăți. 'Still Nia' este un film care reușește să creeze un spațiu sigur, cald și empatic în care vindecarea începe prin stilizarea realității și subtila trecere între diferitele planuri temporale: copilărie, prezentul filmării, imaginar și performance. Procesul de vindecare început prin relația mamă-fiică este transformat prin împăcarea cu sine și cu o societate care de cele mai multe ori este incapabilă să înțeleagă și să sprijine copiii aflați în situații de suferință psihică sau fizică."
Gabriela Iacob a adăugat: „Trecutul nostru comun poartă nenumărate povești de traumă. Aceasta este o poveste despre o copilărie distrusă, lupta înverșunată a unei mame pentru viața fiicei sale, un diagnostic greșit devastator și un sistem de sănătate deficitar - și, în cele din urmă, o căutare a vindecării la care suntem invitați ca martori. Trecutul trăiește în lupta de astăzi de a elibera trauma, totuși regizoarea transformă ceea ce ar fi putut fi o saga personală copleșitoare și dificil de privit în ceva cald și profund empatic. Superb filmat și povestit onest, filmul îndrăznește să spună un adevăr neașteptat: suferința din trecut nu este o sentință. Există speranță."
Premiul pentru cea mai bună regie: Andra MacMasters pentru „Bright Future"
Premiul Astra Film pentru cel mai bun regizor din competiția românească i-a revenit Andrei MacMasters pentru filmul „Bright Future" (Viitor luminos).
Motivația juriului:
„Regizoarea găsește modalități empatice de a reconsidera trecutul pentru a pune sub semnul întrebării modul în care vedem prezentul, amintindu-ne de tinerețe ca o forță de rezistență. Juriul laudă procesul laborios și original al filmului de re-semnificare a materialelor istorice uitate, celebrând viziunea unui regizor trecut cu vederea. Prin colaj poetic și polifonie, regizoarea transformă memoria în dialog."
Comentarii ale membrilor juriului:
Ana Vlad a explicat: „Viitor luminos este un documentar bazat pe arhiva filmată de Emilian Urse în ultima delegație oficială din Coreea de Nord înainte de Revoluția din 1989. Materialul filmat de Emilian Urse are o particularitate pe care autoarea Andra Macmasters a reușit să o utilizeze în structura și tonul filmului: este filmat cu ochiul unui om curios și mai mult interesat de experiența pe care o trăiește decât de misiunea de a documenta utilitar vizita oficială. Ceea ce a reușit autoarea să creeze re-contextualizând arhiva și utilizând elemente stilistice atât în coloana sonoră cât și în montaj este un amestec de stări, portrete și detalii ale unui manifest peste timp pentru pace și forța tinereții care poate fi atât ușor instrumentalizată politic. Trecut și viitor luminos transpus în imagini cu ironie și tristețe, dar și cu empatie sau absurd, documentarul aduce un colaj de tonuri și ritmuri, lucrat cu rigoare și creativitate."
Reflecții asupra competiției românești
Luciano Piazza a reflectat asupra întregii selecții din competiția românească, evidențiind firul comun al filmelor prezentate: „Dacă trebuie să mă gândesc la firul comun dintre aceste documentare convingătoare, îmi vine în minte o utilizare empatică a mediului. O încercare de a lărgi perspectiva: despre un subiect individual, o epocă sau un sentiment de identitate națională. Fiecare film are înțelepciunea de a lăsa publicul să construiască filmul împreună cu autoarea."
Referindu-se la filmele premiate, Piazza a continuat: „'Still Nia' privește cu intimitate trauma și amnezia, experimentând cu povestirea non-ficțională senzorială. Subiectul principal, Ștefania, arată un tip rar de vulnerabilitate, deschisă și fără pretenții, iar regizoarea, Paula Oneț, are sensibilitatea de a modela ritmul și imaginea pentru a o întâlni acolo. Colajul arhivistic poetic și polifonia din 'Bright Future' ne transportă la Phenian în 1989. Montajul strălucit și ludic al Andrei MacMaster transformă imaginile uitate într-un dialog cu prezentul, amintindu-ne că tinerețea rămâne o forță a rezistenței."
Juratul argentinian a menționat și alte filme din competiție: „Nu departe de acest spirit, filmul „Cei vii” („The Living Ones”), regizat de Anca Hirte, extinde perspectiva asupra celor care contează în povestea României, arătând că veteranii și sănătatea mintală fac parte din oglinda noastră colectivă — o lucrare ambițioasă și necesară, care aduce curaj și empatie pe ecran.
Toate cele trei filme creează spații sigure pentru interogație și pentru imaginarea unor noi începuturi."
