De ce grecii decorează în mod tradițional o barcă în loc de un pom de Crăciun
Grecia are tradiții de Crăciun destul de diferite de restul Europei, iar cea mai vizibilă este decorarea unei bărci în locul bradului clasic. Acest obicei, numit „karavaki”, este strâns legat de istoria navală a țării.
Chiar dacă astăzi bradul de Crăciun a devenit popular și în orașele grecești, mulți localnici păstrează încă simbolul bărcii. Află de ce bărcile luminate iau locul pomului de Crăciun în Grecia. Descoperă povestea din spatele simbolului „karavaki”, tradițiile pe care le au grecii de sărbători și ce preparate speciale pun pe masă.
De ce grecii decorează în mod tradițional și o barcă lângă pomul de Crăciun
În Grecia, pe lângă bradul de Crăciun, vei mai vedea ceva specific locului: o barcă mică împodobită cu lumini. De multe ori, aceasta este pusă chiar în piața principală a orașului, aproape de bradul normal, simbolul internațional al Crăciunului.
Această barcă, numită karavaki, provine dintr-o tradiție veche, într-o țară care a trăit mereu cu marea lângă ea. Pe multe insule, barca decorată a rămas ornamentul preferat de Crăciun, chiar și în ziua de astăzi. Există mai multe explicații pentru obiceiul acesta.
Una dintre ele îl leagă de Sfântul Nicolae, cunoscut în Grecia ca Agios Nikolaos, considerat ocrotitorul marinarilor. Acest sfânt este sărbătorit pe 6 decembrie, ziua în care multe familii încep să-și decoreze casele pentru Crăciun. Unii susțin că acesta este motivul pentru care bărcile sunt decorate, pentru a-l onora pe sfânt.
Mai este însă și o explicație care ține de realitate, nu doar de legendă. Grecia se vede pe sine ca o națiune legată de mare încă din vechime. Are mulți marinari, pescari și căpitani, iar marea a fost mereu o parte din identitatea locului. În trecut, bărbații plecau adesea pe mare și stăteau departe de casă luni întregi.
În timpul iernii, mai ales pe insule, femeile rămase acasă trăiau cu gândul la cei plecați. Lunile erau reci, întunecate, iar sărbătorile veneau exact când marea era dificil de înfruntat. Așa că barca decorată a ajuns să însemne și așteptare, și speranță. Era un fel de semn luminos pentru dorul celor de acasă, dar și o rugăciune simplă pentru ca cei dragi lor să se întoarcă în siguranță, conform Basilica.ro.
Tradiția cerea ca bărcuțele mici de lemn să fie plasate înăuntru, aproape de șemineu, îndreptate spre centrul casei, niciodată spre ușă. De asemenea, erau decorate cu dragoste pentru a oferi o primire călduroasă bărbaților din casă.
Chiar și copiii își pregăteau propriile bărcuțe din hârtie și așchii de lemn, iar în Ajunul Crăciunului, foloseau aceste bărcuțe pentru a aduna bunătățile pe care le primiseră la colindat ( kalanda ).
Tradiții de Crăciun și de Revelion în Grecia
Fiecare cultură are propriile obiceiuri de Crăciun, unele familiare, altele surprinzătoare sau chiar greu de imaginat pentru cei din afară. Grecia nu face excepție. Sărbătorile de iarnă aici sunt un amestec de credință, tradiții foarte vechi, superstiții legate de noroc și ritualuri care s-au păstrat din generație în generație.
În Grecia, nu există „Moș Crăciun”, așa cum se întâmplă în multe țări, ci Sfântul Vasile, cunoscut drept Agios Vassilis sau Vasilis. El este personajul care aduce darurile, însă nu în Ajunul Crăciunului, ci în ajunul Anului Nou, cu aproximativ o săptămână mai târziu. Sfântul Vasile are multe în comun cu Sfântul Nicolae, cel care aduce darurile în multe țări pe 6 decembrie. Amândoi sunt cunoscuți pentru bunătate, compasiune și grija față de cei nevoiași. Diferența este momentul în care apar în tradiția fiecărei țări.
Bradul de Crăciun nu a fost dintotdeauna parte din cultura greacă. El a fost introdus abia în anii 1830, în perioada regelui Otto, și a devenit cu adevărat popular doar după anii 1940. Mult mai veche este tradiția bărcii de Crăciun.
Un obicei foarte cunoscut este Kalanda. Copiii sunt treziți devreme, în ajunul Anului Nou, și merg din casă în casă cântând colinde tradiționale grecești, de obicei același cântec, acompaniați de un triunghi metalic și primesc bani sau dulciuri. Anul Nou este considerat un moment de mare noroc, motiv pentru care jocurile de cărți sunt extrem de populare. Se joacă ore întregi, uneori din seara de dinainte până după miezul nopții. Jocurile au loc acasă, dar și în kafenion, cafenelele tradiționale, sau în cluburi.
O rodie spartă este un alt ritual important în Grecia. Rodia, simbol străvechi al prosperității și norocului, este atârnată deasupra ușii pe toată perioada Crăciunului. La miezul nopții, de Revelion, luminile se sting, iar rodia este aruncată pe podea sau la intrare. Cu cât mai multe semințe se împrăștie, cu atât se spune că anul următor va aduce mai mult noroc, sănătate, fericire și belșug.
Există și tradiția cepei mari, cunoscută drept skeletoura sau ceapa de mare. Aceasta este atârnată deasupra ușii. Chiar dacă este scoasă din pământ, ceapa continuă să crească și să înmugurească, motiv pentru care este considerată simbol al renașterii și longevității. La miezul nopții este dată jos, iar dimineața, copiii sunt atinși pe cap cu ea pentru a se trezi și a merge la slujba dedicată Sfântului Vasile.
Un alt obicei este reînnoirea apelor. De Anul Nou, toate ulcioarele cu apă din casă sunt golite și umplute din nou cu apă adunată în ziua Sfântului Vasile. Uneori apa este sfințită de un preot. Se spune că acest ritual ține spiritele rele departe de casă și protejează locuința și familia.
Tradiția pietrei ude sau acoperite cu mușchi presupune aducerea unei pietre de lângă o sursă de apă, fie mare, râu sau izvor. Piatra este pusă la intrarea în casă sau chiar în interior. La primul pas făcut în noul an, persoana trebuie să calce pe ea, pentru a avea noroc și fericire.
Kalo Podariko este ritualul primului pas. La miezul nopții, o persoană considerată norocoasă sau un copil este trimisă afară și apoi reintră în casă cu piciorul drept înainte. În același timp, ferestrele sunt deschise pentru a alunga Kallikantzaro, spiritele rele sau spiridușii răi Crăciunului.
Kali Hera este obiceiul de a oferi bani copiilor, nepoților sau tinerilor care vin în vizită după miezul nopții sau în ziua de Anul Nou. Un moment important al sărbătorilor este vassilopita, prăjitura de Anul Nou. În interior se ascunde o monedă norocoasă. După miezul nopții, capul familiei taie prăjitura, făcând semnul crucii. Primele felii sunt pentru Iisus Hristos, Fecioara Maria, Sfântul Vasile și casă, apoi pentru fiecare membru al familiei, începând cu cel mai în vârstă. Cine găsește moneda va avea noroc tot anul.
În Epir, oamenii poartă ramuri de tisă aprinse, amintind de legenda celor trei magi care și-au luminat drumul spre pruncul Iisus cu torțe din lemn. În Edessa, are loc nunta focului, unde modul în care ard crengile puse în foc este folosit pentru a prezice anul care urmează. În alte zone, fetele și băieții ard lemne diferite, iar cine are flacăra care se aprinde prima se va căsători primul. Pe insula Thassos, jarul este acoperit cu frunze de măslin sau stejar. Frunzele care se ondulează cel mai mult indică dorința care se va împlini. Cele douăsprezece zile de Crăciun se încheie pe 6 ianuarie, de Bobotează, cunoscută în Grecia ca Theophania sau Ton Foton.
Ce se mănâncă de Crăciun în Grecia
Puține sărbători reușesc să schimbe atât de vizibil atmosfera unei țări, așa cum se întâmplă în Grecia. Atena și orașele din toată Grecia se umplu de luminițe, colindele se aud prin toată piața, iar starea de sărbătoare se simte peste tot. Este perioada în care străzile devin mai vii, iar oamenii parcă au mai mult timp unii pentru alții.
Pentru greci, Crăciunul nu este despre o singură zi, ci despre o perioadă care durează 12 zile. Începe pe 25 decembrie și se încheie pe 6 ianuarie, de Bobotează. Familiile și prietenii se adună, mesele sunt mai bogate ca oricând, iar tradițiile se păstrează cu grijă, mai ales cele legate de mâncare.
Într-o țară cunoscută pentru bucătăria sa, sărbătorile de iarnă sunt ocazia perfectă pentru un adevărat tur gastronomic. Fiecare regiune are rețetele ei, iar multe preparate apar pe mese doar în această perioadă. Printre cele mai iubite deserturi se numără melomakarona, niște biscuiți ovali, făcuți din făină, ulei de măsline și miere, care anunță oficial începutul sezonului festiv. Când apar în vitrinele cofetăriilor, Crăciunul este deja aproape.
La fel de populare sunt kourabiedes, fursecuri fragede cu migdale sau alte nuci, acoperite din belșug cu zahăr pudră. Pe mesele de Crăciun se găsește și christopsomo, pâinea tradițională pregătită în Ajun. Este decorată cu litera X, prima literă din cuvântul grecesc pentru Hristos, și este făcută doar din ingrediente alese cu grijă, conform Greekcity.com.
Un alt desert des întâlnit este diples, mai ales în Peloponez. Numele vine de la modul în care aluatul este împăturit. Este un preparat simplu, prăjit ușor și stropit cu miere și nuci, cunoscut și ca desertul oamenilor simpli. De Anul Nou, în multe case se taie vassilopita, o plăcintă care ascunde o monedă. Cel care o găsește este considerat norocos pentru tot anul ce urmează, iar momentul este mereu așteptat cu emoție.
La capitolul mâncăruri, carnea de porc rămâne tradițională. Modul de preparare diferă de la o zonă la alta. În Creta, este gătită cu frunze de lămâie, iar în nordul Greciei exista obiceiul unui preparat numit msoura, un amestec de carne, orez și legume, gătit lent la cuptor. Curcanul a intrat mai recent în tradițiile grecești, sub influența culturii occidentale. În multe familii, este umplut cu orez și nuci și servit la masa de sărbătoare.
Nu lipsesc nici preparatele clasice din bucătăria grecească, precum frunzele de viță umplute, cunoscute ca yaprakia, sau plăcintele de tot felul. În regiunea Ipiros, de exemplu, se fac plăcinte cu carne, cu dovleac dulce sau cu lapte. La desert, pe lângă dulciurile de sezon, multe case oferă galaktoboureko, o plăcintă cu cremă de vanilie și aluat filo, sau baclava, prăjitura cu foi subțiri, nuci și miere, perfectă lângă o cafea.
