„Two People Exchanging Saliva” este o poveste în care violența este normalizată și intimitatea sancționată. Este un film care vorbește despre condiția umană într-un mod neconvențional și care arată cum trei generații de femei răspund regulilor. Autorii sunt pentru câteva zile în București, la American Independent Film Festival.
Natalie Musteață, regizoare româno-americană, premiată cu Oscar: „Mă imaginam, dacă suntem complet sinceri, într-o zi la Premiile Oscar”.
Natalie Musteață este o tânără educată, talentată, muncitoare și caldă, care ne spune povestea ei alături de cea care i-a influențat educația și alături de partenerul său de viață și de creație, un artist cu origini indiene și franceze, pe care l-a cunoscut în America. Cuplul Natalie-Alexandre a câștigat anul acesta premiul Oscar pentru scurtmetraj, cu filmul ”Two People Exchanging Saliva”.
”Natalie Musteață, regizoare româno-americană, premiată cu Oscar: ”Two People Exchanging Saliva” este o poveste de dragoste absurdă, plasată într-o lume în care oamenii plătesc pentru lucruri primind o palmă peste față, iar sărutul este ilegal și se pedepsește cu moartea”.
Andreea Esca: Ce idei din lumea reală v-au inspirat?
Natalie Musteață, regizoare româno-americană, premiată cu Oscar: A existat un caz anume: un tânăr cuplu din Iran care dansase în fața Turnului Libertății din Teheran și fusese condamnat la 10 ani de închisoare, pentru că este ilegal să dansezi în public în Teheran. Și ne-am întrebat: cum este posibil ca așa ceva să se întâmple în lumea noastră? Pare atât de absurd.
Alexandre Singh, regizor premiat cu Oscar: Adică ceea ce trăim astăzi ar fi părut absurd acum 10–15 ani. Trăim într-o satiră absurdă a democrației”.
Povestea familiei care a influențat destinul regizoarei
Natalie s-a născut și a crescut în Statele Unite, unde a studiat științe politice, înainte de a trece la istoria artei. Un lucru cumva de așteptat, ea venind dintr-o familie cu o importantă moștenire culturală. Tatăl ei, un artist la rândul său, este fiul marelui regizor de teatru Alexa Visarion, iar mama lui Natalie, Roxana Marcoci, este curator principal al departamentului de fotografie de la muzeul MOMA din New York. A doua femeie din istoria de aproape 100 de ani a muzeului, într-o asemenea poziție de conducere.
Povestea Roxanei are și ea toate ingredientele unui film de Oscar. La 18 ani, s-a alăturat Mișcării Goma, din 1977, o manifestare publică de apărare a drepturilor omului din perioada comunistă, denumită așa după mentorul ei, scriitorul Paul Goma.
Roxana Marcoci, mama Nataliei: „Eram interogați zilnic, iar unii dintre cei care făceau încă parte din grup au fost trimiși la muncă forțată. Goma a fost închis, iar, în cele din urmă, după aproximativ trei luni de presiuni și supraveghere intensă din partea Securității, Guvernul a decis că nu ar trebui să devenim un fel de martiri. Ni s-au dat pașapoartele și ni s-a spus că trebuie să părăsim țara în maximum 24 de ore. Am plecat fără cetățenie. Mi-a fost retrasă cetățenia română, așa că am devenit refugiat politic la Paris, în 1977. A fost un an foarte important din punct de vedere cultural, deoarece Centrul Georges Pompidou s-a deschis în 1977, iar acest lucru a avut un impact enorm asupra formării mele artistice. Practic, totul era în regulă până când tatăl meu a spus: „Ne-ar plăcea să venim, dar de fapt nu vrem să ne mutăm nicăieri în Europa”.
Așa că Roxana pleacă în Statele Unite fără să știe engleza, dar cu dorința de a-și reîntregi familia. Ajunge la Universitatea de Arte din New York și, după un doctorat cu tema operei lui Brâncuși, multă muncă și ambiția primei generații de emigranți, obține un post la renumitul muzeu MOMA. Între timp, se născuse și Natalie.
Cum a ajuns Natalie Musteață pe scena Oscarurilor
Natalie Musteață, regizoare româno-americană, premiată cu Oscar: „Am crescut mergând la teatru, la cinema. Am fost înconjurată de un mediu foarte artistic. De curând, mi-am găsit jurnalul din copilărie și mi-am dat seama că îl foloseam ca pe un fel de caiet pentru cronici de film. Păstram biletele de la filmele pe care le vedeam, iar multe dintre ele nici măcar nu erau pentru copii”.
Și bunica ei, care fusese actriță la Teatrul Giulești, o încuraja în orice demers artistic.
Natalie Musteață, regizoare româno-americană, premiată cu Oscar: „Bunica mă punea să memorez poezii românești și să le recit la Centrul Cultural Român din New York. Mă îmbrăca în costume tradiționale românești, iar apoi urcam pe scenă și le recitam”.
Iar scena pe care noi, toți românii, am văzut-o pe Natalie pentru prima dată a fost cea a Oscarului din acest an. Și am fost tare mândri. Alături de soțul ei, reprezintă un cuplu de învingători, cu aceleași dezbateri în viața de zi cu zi.
”Andreea Esca: Cine este mai romantic în viața reală?”
Alexandre Singh, regizor premiat cu Oscar: Eu sunt mai romantic.
Natalie Musteață, regizoare româno-americană, premiată cu Oscar: A, da?
Alexandre Singh, regizor premiat cu Oscar: Da.
Natalie Musteață, regizoare româno-americană, premiată cu Oscar: În ce sens?
Alexandre Singh, regizor premiat cu Oscar: Cred că vezi lumea într-un mod mai cinic.
Natalie Musteață, regizoare româno-americană, premiată cu Oscar: Eu aș spune că sunt doar mai realistă”.
