Cine a fost Mircea Diaconu. Momentele de aur care rămân istoria teatrului şi cinematografiei româneşti
Mircea Diaconu rămâne în istoria teatrului şi cinematografiei româneşti, după o carieră de peste 50 de ani, ca Brânzovenescu din „O scrisoare pierdută”, Radu Petrescu din „Buletin de Bucureşti” sau profesorul Ovidiu Gorea din „Filantropica”.
Mircea Diaconu s-a născut la 24 decembrie 1949 în localitatea Vlădeşti, judeţul Arges. Actor şi profesor la Institutul de Teatru „I.L.Caragiale”a fost directorul Teatrului Nottara din Bucureşti. A absolvit liceul la Câmpulung Muscel în 1967 şi IATC „I.L. Caragiale” din Bucureşti în 1971. A debutat în 1970, la Teatrul Bulandra.
Debutul în cinematografie a avut loc în 1971, cu filmul „Nunta de piatră”. În 1972, a fost angajat la Teatrul „Bulandra”, unde a rămas pâna în 1982, când a devenit actorul Teatrului „Nottara”.
A fost primul actor din România care şi-a dat demisia, devenind liber profesionist (1990).
Teatru
La Teatrul Bulandra a jucat în celebrul spectacol „Revizorul”, de Lucian Pintilie, în 1972, dar şi sub îndrumarea marelui Liviu Ciulei, în „A 12-a noapte”, de Shakespeare, în 1973, şi în „Furtuna”, în 1978.
Reprezentative pentru cariera sa au fost rolurile din „Cum vă place”, regia lui Lucian Pintilie, în 1982, la Teatrul Nottara, dar şi în „Ultimul bal”, regia Dan Micu, în 1984, şi „Burghezul gentilom”, în regia lui Alexandru Dabija, în 1986.
A făcut un rol notabil, Brâzovenescu, în spectacolul de televiziune „O scrisoare pierdută” (1982), de Liviu Ciulei.
Cinematografie
A jucat în peste 50 de filme, portretizând unele dintre cel emai emblematice personaje: a fost comisarul Radu Toma în „Actorul şi săbaticii” (1975), regia Manole Marcus, taximetristul Radu Petrescu în „Buletin de Bucureşti” (1983), Romi în „Pruncul, petrolul şi ardelenii” (1981), regia Dan Piţa, şi cel mai important: profesorul Ovidiu Gorea din „Filantropica” (2002).
A făcut parte din distribuţia unor filme-cult cum sunt: „Tănase Scatiu” (1976), „De ce trag clopotele, Mitică?” (1981), „Secvenţe” (1982), „Asfalt Tango” (1996) şi „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii” (2006).
Memorabil este sceneta TV „N-am găsit altă rimă” (1973), alături de Toma Caragiu.
A publicat: „Scaunul de pânză al actorului” (2014), „Şugubina” (1977), „La noi, cînd vine iarna” (1980; editie noua, Polirom, 2013; roman tradus în rusă şi germană) şi „În Bucureştii de odinioară cu Mircea Diaconu” (1998). Volumul său de debut, „Şugubina”, a fost distins in 1977 cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România.
Activitate politică
A intrat în politică în 2008, ca membru al partidului Naţional Liberal. A fost membru în Consiliul Naţional al Audiovizualului din partea PD, senator PNL din 2008 până în 2012, europarlamentar independent, membru al ALDE şi în Comisia pentru Cultură şi Educaţie din Parlament (2014-2019). În 2019, a candidat la alegerile prezidenţiale.
A fost căsătorit cu actriţa Diana Lupescu şi are doi copii.
A fost distins cu Ordinul national „Pentru Merit” în grad de Ofiţer la 1 decembrie 2000, „pentru realizări artistice remarcabile şi pentru promovarea culturii”.
Mircea Diaconu a murit sâmbătă (14 decembrie), la vârsta de 74 de ani.
