Consiliul Local Focșani a desființat în regim de urgență trupa de actori a Teatrului Municipal ”Maior Gh. Pastia” din Focșani, prin reorganizarea instituției, din teatru de repertoriu, în teatru de proiecte, la inițiativa primarului PSD Cristi Valentin Misăilă, scrie Cultura la Dubă. Decizia a fost luată în ședința de consiliu local de pe 30 iulie și presupune desființarea automată a 20 de posturi ale teatrului.
Desființarea teatrului din Focșani nu este însă singulară, potrivit Federației Teatrelor Metropolitane. Decizii similare au fost luate sau urmează să fie adoptate la Buzău, Brașov, Râmnicu Vâlcea și în mai multe orașe din România.
Practic, teatrele orășenești, așa cum erau ele cunoscute de toată lumea, se vor desființa, în locul lor urmând a funcționa teatre ”de avarie”, a căror activitate se va desfășura doar dacă există vreun proiect de pus în scenă.
Federația Teatrelor Metropolitane din București a lansat în acest sens o petiție națională în sprijinul teatrelor publice de repertoriu, prin care solicită ajutorul comunităților de români, dar și al Guvernului. Demersul este prezentat și de postul public Radio România Cultural.
Petiția poate fi semnată AICI: https://www.petitieonline.com/petiie_naional_pentru_aprarea_teatrelor_publice_de_repertoriu_din_romania?utm_source=thankyou_email&utm_medium=whatsapp&utm_content=r2a
Concret, sub pretextul reorganizării, teatrele mici de repertoriu dispar, luând cu ele tradiția culturală a urbei în care funcționau de zeci de ani, dar și accesul la cultură al românilor.
”Fenomen național care pune în pericol unul dintre cele mai valoroase modele culturale construite în România”
”Articolul 33 din Constituția României stabilește fără echivoc: „Accesul la cultură este garantat, în condițiile legii” și „Statul trebuie să asigure păstrarea identității spirituale, sprijinirea culturii naționale, stimularea artelor, protejarea și conservarea moștenirii culturale”.
Statul român nu respecta Constituția atunci când permite desființarea teatrelor publice de repertoriu și a trupelor permanente.
În ultima perioadă la Focșani, Brașov, Râmnicu Vâlcea, Buzău și în alte orașe din România, asistăm la decizii care slăbesc sau desființează teatre publice de repertoriu și comunitățile artistice construite în jurul lor. Privite separat, ele pot părea situații locale, impreună descriu un fenomen național care pune în pericol unul dintre cele mai valoroase modele culturale construite în România.
România traversează o perioadă de profundă fragilizare socială. Rezultatele sistemului de educație sunt îngrijorătoare, consumul cultural rămâne printre cele mai scăzute din Europa, iar violența, lipsa dialogului și neîncrederea se extind în spațiul public”, se arată în ”Petiția Națională pentru Apărarea Teatrelor Publice de Repertoriu din România”.
Federația arată că cei mai afectați de desființarea trupelor nu sunt actorii, doar câteva mii în toată țara, ci milioanele de spectatori care pierd bucuria de a merge la teatru. Iar când o primăria desființează un teatru, nu ia ceva actorilor, ci accesul la cultură al românilor, ”unul dintre puținele locuri în care se învață dialogul, empatia, gândirea critică și libertatea de a pune întrebări”.
”Într-un asemenea moment, statul are obligația să întărească instituțiile care formează oameni, nu să accepte destructurarea lor. Se vorbește despre actori. Se vorbește despre posturi. Se vorbește despre cheltuieli.
Dar teatrul public de repertoriu nu există doar pentru actori. Teatrul produce spectatori. Actorii sunt câteva mii. Spectatorii sunt milioane.
Adevăratul beneficiar al teatrului public este cetățeanul. Copilul care intră pentru prima dată într-o sală de spectacol. Adolescentul care descoperă prin teatru literatura, istoria și primele întrebări despre sine si despre lume. Profesorul care își aduce elevii la reprezentații. Părinții și bunicii care împărtășesc cu copiii și nepoții lor experiența teatrului. Comunitatea întreagă.
Când desființați un teatru de repertoriu sau îi destrămați trupa, nu luați ceva actorilor. Luați ceva cetățenilor acestei țări. Le luați accesul la cultură. Le luați unul dintre puținele locuri în care se învață dialogul, empatia, gândirea critică și libertatea de a pune întrebări. Așa înțelege statul român să își trateze cetățenii?
Teatrul public de repertoriu nu este doar o instituție administrativă. Este PATRIMONIU CULTURAL VIU!”, se mai arată în textul petiției online.
Se cere ajutorul Guvernului
Federația cere apoi sprijinul Guvernului pentru protejarea teatrelor publice de repertoriu, printr-o serie de modificări legislative:
”Solicităm Guvernului României și Ministerului Culturii să își asume protejarea teatrelor publice de repertoriu prin modificarea cadrului legislativ.
Solicităm:
* recunoașterea teatrelor publice de repertoriu ca infrastructură culturală strategică a României;
* completarea Registrului instituțiilor și companiilor de spectacole sau concerte, administrat de Ministerul Culturii, cu o secțiune distinctă dedicată teatrelor publice de repertoriu, care să beneficieze de un regim special de protecție;
* modificarea OG nr. 21/2007, prin definirea trupei artistice permanente ca element esențial al teatrului public de repertoriu;
* modificarea OG nr. 21/2007, astfel încât desființarea, transformarea sau reorganizarea unui teatru public de repertoriu să nu mai poată fi decisă exclusiv de autoritatea administrației publice locale, ci numai cu avizul Ministerului Culturii, după consultarea UNITER și a organizațiilor sindicale reprezentative, în baza unui studiu de impact cultural și în urma unei dezbateri publice”.
”Un teatru public de repertoriu nu aparține unei administrații vremelnice. El aparține memoriei, identității și viitorului unei comunități”
În încheiere, Federația Teatrelor Metropolitane face un apel către toți iubitorii de teatru și cultură din România să semneze această petiție, pentru că un teatru de repertoriu nu aparține unei ”administrații vremelnice”, ci ”identității și viitorului unei comunități”.
”Facem apel către actori, regizori, scenografi, dramaturgi, coregrafi, critici de teatru, directori și manageri de instituții culturale, profesori, studenți, UNITER, organizațiile profesionale din domeniul artelor spectacolului și către spectatorii din întreaga țară să ni se alăture.
Nu semnați această petiție pentru artiști. Semnați-o pentru comunitățile din care facem parte. Semnați-o pentru copiii care vor intra pentru prima dată într-o sală de teatru. Semnați-o pentru ca România să nu piardă instituții pe care le-a construit în zeci de ani și pe care le poate distruge intr-o ședință de consiliu.
Un teatru public de repertoriu nu aparține unei administrații vremelnice. El aparține memoriei, identității și viitorului unei comunități. Astăzi avem datoria să îl protejăm. Împreună”, se încheie petiția.
