Campanie Pro TV. Traseul legumelor pentru care noi platim si DE 10 ORI mai mult decat pretul real

Taranul nostru nu vine la piata. Nu mai are loc si nici nu se agita prea tare sa prinda unul. Prefera sa-si dea marfa ieftin, la el in sat. De aceasta situatie profita intermediarii, care au aparut intre cumparator si producator. Ei aprovizioneaza piata si maresc de multe ori pretul produselor si de zece ori.

Cine sunt nasii tarabelor si ce inseamna mafia importurilor vedeti, intr-o editie speciala, duminica, la "Romania, te iubesc".

Puchenii Mari, Prahova. Pe o zapuseala greu de suportat domnul Mihai culege castravetii la care a trudit 3 luni de zile. Il ajuta cateva rude. Astazi a strans mai bine de 20 de saci. Rand pe rand ii cara cu roaba din fundul gradinii la masina.

Domnul Mihai e fermier. Face treaba asta de inceputul anilor 90. Are experienta in domeniu dar recunoaste ca nu-i merge bine. Tot ce produce vinde la intermediari. E convins ca daca ar vinde direct in piata ar iesi in castig.

Citește și

Campanie ProTV: Nasii tarabelor. Cine este familia Yuksek, cel mai mare jucator de pe piata

VIDEO. Zelenski, reacție după discuția dintre Olaf Scholz și Vladimir Putin

"Mie mi-ar conveni sa fac productie mai multa dar daca ajun cu ei cum sa ajung cu ei...cand am vandut la tarba mi-am luat papuc, Dacie noua, in anii 95-2000. Si acum am ramas cu acelasi masini. Deci cu mi-ar conveni? Sa ma duc eu cu marfa mea sa ma duc direct la cel care vinde la taraba dar direct fara intermediar. Pai e greu, e greu sa intri pe piata." - spune el.

Si uite asa ramane la mana intermediarilor, dar cu gandul la taraba din piata.

De altfel, daca il asculti, fermierul recunoaste ca isi doreste si nu prea .. taraba in piata. Cineva ar trebui sa stea acolo tot timpul. In plus, marfa s-ar vinde cu taraita. Ori asta nu-i convine. Pana una alta incarca masina cu saci si o porneste catre piata de gros din localitate. Pentru castravete incepe un drum lung cu multe popasuri si mai multi proprietari.

De cum patrunde in piata e inconjurat imediat de samasarii de legume, veniti cu dubele de la Bucuresti. Pretul de pornire: 70 de bani kilogramul la castraveti.

Intermediarii il curteaza rand pe rand. Piata e plina, multi producatori stau la masini inca de dimineata. Piata din capul satului e cea mai proasta forma de organizare. Daca s-ar asocia, daca ar colabara in vreun fel, ar putea sa-si apere interesele si munca mai bine. N-o fac.

Si aceeasi forma de organizare, paguboasa pentru producator gasesti oriunde te-ai duce in tara. O piata de gros din Bucuresti. Locul in care producatorii isi intalnesc clientii: baietii destepti care nu dau cu sapa dar au taraba in piata.

Un astfel de intermediar alearga cu duba prin judetele din sud si aduce marfa la Bucuresti. Ramane pe luna cu un profit de 8.000 lei.

Matca, judetul Galati, vara trecuta, in plin sezon, aceeasi poveste. In loc sa gaseasca o forma de organizare, taranii prefera sa stea in piata din capatul satului, fiecare cu marfa in caruta, pe cont propriu.

Pretul a scazut atat de mult incat 10 kilograme de varza valoreaza cat o cafea. Un leu. Taranii se lasa la mana intermediarilor. Nu si nea Tasica. Duce cu duba marfa la Bacau. Acolo o da tot la intermediari. Nu-si permite sa stea cu ea la piata.

"Eu sunt producator, eu lucrez marfa 4 luni pe vara. La Bacau la piata a spsu asa: 8 luni pe an mateale unde esti? Sunt acasa sa le produc pe dobitoacele astea. Ca sunt dobitoace in fata mea ca nu imi da nimic. nimic. Mai mult ma pune la munca si m-au plafonat si ma tine aici. Ca pe o capra proponita. Ce beneficiu are de pe urma mea? Domnisoara, tiganul toata iarna sta in piata. Ca e iarna ca e vara, acolo e serviciul lui. Lor le convine, le convine sa vanda 50 de kg de rosii la taraba sa castige cat castig eu in 7 zile..." - se plange nea Tasica.

Ne intoarcem in piata de la marginea satului Puchenii Mari. Domnul Mihai vrea 1 leu pe kilogramul de castraveti. Inacceptabil pentru intermediari. Mai lasa la pret. Dupa lungi negocieri, unul dintre intermediari ia toata marfa. Cu 90 de bani kilogramul.

Intermediarul duce marfa nu la taraba, ci intr-o alta piata de gros, in Bucuresti. E o veriga intre producator si pietar, aparuta ca o necesitate. Taranul prefera sa-si dea marfa in sat. Un drum la oras i-ar scoate din buzunar bani pentru benzina si plus ar pierde timp pe drum si la piata. Asa ca prefera sa-si dea marfa engros, la preturi derizorii unor intermediari. Asta uneori il infurie.

O afacere din care taranul pierde sigur, dar e multumit.

Pe 800 de kilograme a luat 720 de lei. Marfa porneste catre piata Rahova. Odata intrati in Bucuresti intermediarul nostru incearca sa ne ameteasca pe strazile Capitalei si ajungem in cele din urma in piata Obor. Omul nu mai vrea sa fie filmat cand isi livreaza marfa.

Trecut prin mai multe maini, castravetele isi tripleaza pretul.

Pleaca de la producator cu un pret cuprins intre 60 si 90 de bani. Este preluat de un intermediar care isi adauga si el 30-40 de bani la kilogram. Intermediarul nu ajunge intodeauna la taraba ci intr-o alta piata de gross. De unde alt intermediar preia marfa.

Mai pune si el 20 de bani si in cel urma piatarul stabileste pretul final. Si aceasta este schema pentru toate produsele din piata. Unele ajung sa coste si de 10 ori mai mult decat pretul la care au fost produse.

O schema generata si reglata in timp de piata. Producatorul prefera sa scape repede de marfa si nu are produse pentru a rezista la taraba tot anul. De aceasta neputinta a profitat intermediarul. A aparut pentru a umple golul dintre producator si consumator. Problema este ca intermediarii isi pun adaos si ridica pretul. Cel care pierde este cumparatorul nevoi sa cumpere marfa la un pret umflat. Pierde si statul. Pentru ca pe toata acesta filiera, de la producator pana la cumparator putini sunt cei care platesc o taxa.
 

Articol recomandat de sport.ro

Gestul kosovarilor din România a făcut înconjurul lumii. Reacția presei internaționale