18 decembrie '89: 43 de cadavre furate si arse. Cenusa aruncata la canal!
18 decembrie '89 a fost ziua in care fortele de represiune au pierdut teren in fata multimii dezlantuite de la Timisoara. A fost si va ramane insa o zi neagra pentru istoria recenta a Romaniei.
Exact acum 20 de ani, oamenii regimului comunist, hotarati sa stearga urmele crimelor din data de 17, au furat cadavrele timisorenilor impuscati.
Trupurile au ajuns la Bucuresti. In ciuda acestei situatii, pe Bega populatia a ramas pe strazi. S-au auzit din nou focuri de arma. Orasul a intrat in doliu pentru a doua oara.
43 de cadavre furate din Timisoara au fost trimise la Bucuresti pentru a fi arse la crematoriu. Cenusa aruncata apoi intr-un canal. Vorbim despre ordinul diabolic al Elenei Ceausescu, dat in 18 decembrie '89. Un plan criminal care socheaza si azi, dupa 20 de ani.
Cat de greu este sa traiesti fara tata, fara mama sau fara sot. Dar cat de multa tarie iti trebuie sa admiti ca nici macar nu ai cui sa aprinzi o lumanare? Cimitirul din Calea Lipovei, aranjat si ingrijit, este doar un simplu monument ridicat in memoria celor cazuti si nicidecum locul unde odihnesc trupurile celor mai multi dintre eroii Timisoarei.
Mihaela Ferkel traieste una din cele 43 de drame. Pe 17 decembrie si-a dus sotul la spital, ranit in abdomen. Inca era constient si, chiar daca rana era grava, spera ca va scapa. A fost alungata din spital si nu a mai stiut nimic de el pana pe 21 decembrie.
I-a fost greu sa accepte ca e mort, dar si mai greu i-a fost sa admita ca trupul sotului ei nu mai exista. A fost ars la crematoriu si aruncat la canal. Impreuna cu alti 43 de morti. Transportati la Bucuresti, precum halcile de carne, cu masini izoterme.
In dimineata zilei de 18, orasul parea asediat. Oamenii fierbeau pentru ca nimeni nu le spunea nimic de mortii si ranitii impuscati in 17. Bilantul exista, il avea comitetul judetean de partid: 58 de morti, 200 de raniti si 700 de retinuti. Majoritatea ranitilor se aflau la Spitalul Judetean. Pe fisele tuturor scria: "plaga impuscata". Nici una dintre ele nu a mai fost gasita.
Cladirea era bine pazita de fortele de ordine. Nimeni nu intra… nimeni nu iesea. Familiile mortilor ii bleastama si astazi pe Ioan Corpodeanu si Iosif Veverca, doi fosti ofiteri de militie care nu i-au lasat sa-si ia mortii acasa.
Spitalul Judetean a devenit astfel unul dintre cele mai fierbinti locuri din Timisoara. In paralel, lucrurile s-au precipitat si la Bucuresti. Ceausescu a plecat in dimineata zilei de 18 in Iran, intr-o vizita de lucru programata cu mult timp inainte. Elena Ceausescu a preluat comanda tarii. Ea a fost cea care a decis apoi arderea cadavrelor. Sinistrul ordin s-a plimbat de la Emil Bobu catre Ion Coman si inapoi.
"Pe la ora pranzului, Emil Bobu da un telefon la judeteana de partid si spune urmatorul lucru: 40 de insi dintre cei care au fost decedati sa fie adusi la Bucuresti pentru incinerare. Eu ma supar si-i spun dar ce vor spune familiile care stiu ca sunt morti si sunt in morga spitalului din Timisoara. Aveau raspunsurile pregatite, ca au fugit peste granita. Pai cum sa fuga peste granita cand l-a vazut pe ala ca este mort. ...ii smulge probabil telefonul Elena Ceausescu care mai nervoasa, mai isterica, nu stiu cum sa ma exprim, repeta si ea acelasi lucru," isi aminteste Ion Coman, fost general.
Intre timp, in centrul orasului au continuat protestele. La ora 18.00, in fata Catedralei, s-a tras din nou. Timisoara a intrat pentru a doua oara in doliu. Zeci de tineri au murit atunci pe scarile catedralei din cauza ordinelor date de generalul Mihai Chitac.
"El insusi a luat o arma de la un soldat, un automat si a fugit impreuna cu altii. Erau trupe de securitate acolo, in jurul Catedralei, in Parcul Central, pentru a-i aresta pe revolutionari si a trage in ei," spune Ioan Savu, martor.
Elena Ceausescu si-a pus in aplicare planul diabolic. In timpul noptii, 43 de trupuri au fost transportate la Bucuresti. Generalul Constantin Nuta a fost cel care a scos mortii din morga spitalului, i-a incarcat in masini frigorifice si i-a transportat la crematoriul din Capitala. A urmat arderea acestora. Cenusa a fost aruncata intr-un canal din zona Popesti Leordeni.
Aceasta fapta abominabila i-a impartit pe copiii eroilor martiri din Timisoara in doua tabere: cei care pot plange la mormintele parintilor si cei care se reculeg in fata unor placi memoriale.
Fostul general Mihai Chitac se afla acum in inchisoare. Are de executat o pedeapsa de 15 ani pentru reprimarea Revolutiei de la Timisoara. Se considera nevinovat si condamnat pe nedrept. In data de 17 decembrie '89, Chitac s-a aflat in avionul generalilor trimisi sa reprime Revolta timisorenilor. Zece zile mai tarziu a fost numit de catre Ion Iliescu ministru de interne in Guvernul Roman, unde a rezistat pana la mineriada din 13-15 iunie 1990.
Ion Coman, condamnat mai intai la 25 de ani de inchisoare si mai apoi la 15, se afla acum in libertate. A fost gratiat in anul 2000 de Emil Constantinescu. A executat aproape trei ani de inchisoare. Acum este pensionar.
Generalul de militie Constantin Nuta, cel care s-a ocupat de arderea cadavrelor, nu mai este in viata. A murit in zilele Revolutiei, pe 23 decembrie. A fost arestat, urcat intr-un elicopter si trimis catre Alba Iulia. Aparatul a fost doborat de militari pe motiv ca in el s-ar afla teroristi.
Lovita de Dumnezeu, Mihaela Ferkel a invins durerea si a crescut singura trei baieti. Primul are 29 de ani si lucreaza ca sa-si intretina familia. Cel mijlociu, in varsta de 24 de ani, a absolvit arte plastice. Cel mai mic e student si are 23 de ani.
Etichete: emil constantinescu, ion iliescu, Mihai Chitac, revolutie,
