Ioana Ciocan, ArtSafari: “Artiștii mor de foame” e o legendă care trebuie spulberată. Se trăiește bine din artă

„E firesc ca părinții să fie reticenți și e firesc să nu își susțină copiii pentru că, vorba aceea: artiștii mor de foame. Această legendă trebuie spulberată. Se trăiește bine din artă”, spune Ioana Ciocan, director ART SAFARI și lector la Universitatea București, invitata Roxanei Hulpe la emisiunea Viitor cu Clasă.

Ioana Ciocan: „Să termini o facultate de profil nu înseamnă că ești pictor sau sculptor, avem graficieni care termină arta, bluzele sunt facute de oameni care termină arta. Tot ce ne înconjoară are o mică parte artistică. Părinții trebuie să înțeleagă că, în secolul XX, aceste meserii care pornesc de la inima artistică pot fi transformate într-o meserie care să aducă un plus financiar”.

„Arta este văzută ca o gaură neagră în România, ca pe ceva ce consumă bani, nu ca pe ceva ce ar putea aduce bani”

Citește și

„Viitor cu Clasă”. Roxana Tănăsachi vorbește despre proiectul „Educaţie la Înălţime”

Roxana Hulpe: „Trăim într-o țară în care nu investim în educație și cultură. Bugetele pentru cele două domenii au fost întotdeauna cele mai mici. Ce spune asta despre noi?”

Ioana Ciocan: „Spune că nu avem încredere că acest domeniu foarte bizar pentru unii poate sa producă și bani, poate să producă cariere de succes și poate să producă și turism. În toate marile capitale europene, cultura este cea care depășește alte industrii. În Franța, cultura depășește industria autoturismelor. Dacă ar exista încredere în România, acest domeniu ar produce bani, bani mulți. Trebuie să investim ca să producă bani. Această investiție lipsește de 30 de ani, iar asta se vede și în cifrele de vizitare la muzee. Dacă pare că sălile de teatru sunt pline, să știți că nu ajungem la capacitatea dorită”.

„S-a întâmplat ceva istoric. Avem o sumă rotundă în bugetul pentru Ministerul Culturii, 1%, în loc de 0,01%. Noi ne-am bucurat, că e mai bine decât 0,01%. E foarte puțin, oricum”

Roxana Hulpe: „Dar cum îi cultivăm copilului aceasta latură artistică? Cum îl ghidăm spre artă, să participe la diverse activități fie dans, balet, pictură, teatru, dar fără să transformăm totul în chin?”

Ioana Ciocan: „Copilul, chiar dacă e mic, vorbesc aici de trei ani, asta nu înseamnă că nu știe ce îi place sau ce nu îi place. Poate să își aleagă niște culori, sunete, activități, feluri de mâncare, decide rapid dacă îi place să facă balet sau nu. În momentul în care copilul a participat la activitatea respectivă, e bine să existe un dialog: ți-a plăcut? Ce ți-a plăcut? Și el spune, da, mi-a placut că am sărit. Tu să îl întrebi: cum ai sărit? Pentru că, de obicei, dialogul cu părintele se oprește la: Cum a fost la școală? Bine. Nu urmează și a doua întrebare. După aceste cursuri să fie intrebat de ce ți-a palcut, ce nu ți-a plăcut și să urmeze o negociere. Ți-ar plăcea să te mai duci? Unde să mai mergi? Și, cu siguranță, va avea preferate. S-ar putea ca preferatele copilului să nu fie preferatele mamei. Apoi, să îl ajutăm cu susținere, să îi cumpărăm materiale și să fie lăsat să picteze și să se dezvolte. Să nu îi spunem că nu știa, că desenul e urât, că nu seamănă cu realitatea”.

Art Safari începe mâine și se va întinde pe o perioadă de trei luni.

Este o expozitie istorică de artă grafică pentru România, cu Picasso și Dali pentru prima dată în țara noastră.

Anul acesta, în categoria „Art Safari Kids” există și un programul educațional „Art Safari Summer School”, cu diverse ateliere legate de artă sau de matematică, unde copiii au program de dimineața până la prânz, alături de specialiștii din domeniu.