Palatul Crețulescu - ce secrete ascunde misterioasa clădire de lângă Cișmigiu

Chiar dacă această clădire nu poate fi vizitată în interior, pentru că în prezent aparține Ministerului Educației și este sediul unei instituții, merită să-i cunoști trecutul și să o admiri ori de câte ori treci pe lângă ea.

Superba clădirea a fost reședința Elenei Kretzulescu (1857-1930), fiica vornicului Constantin Kretzulescu, de la care a moștenit terenurile și clădirile de pe strada Știrbei Vodă. Vechile case boierești au fost transformate, în anul 1902, în impunătorul Palatul care acum îi poartă numele.

Palatul Kretzulescu a fost conceput, după indicațiile Elenei Kretzulescu, de către arhitectul Petre Antonescu, care a realizat mai multe clădiri emblematice ale Capitalei, inclusiv Primăria.

Construcția Palatului Crețulescu a durat 2 ani și este prima clădire proiectată de Petre Antonescu în stil eclectic - Renaștere franceză cu influențe baroce. Ulterior, palatul a suferit mai multe modificări, până a ajuns la forma sa actuală.

Citește și

Cel mai puțin cunoscut palat al familiei Brătianu. Comoara ascunsă situată la doi pași de Piața Romană

Inițial, Palatul Kretzulescu era înconjurată de o grădină uriașă, de 2 hectare, impecabil amenajată cu poduri izvoare, terase și fântâni arteziene. În prezent, clădirea a rămas cu o curte foarte mică, cea mai mare parte a grădinii complexului fiind integrată, în perioada interbelică, în Parcul Cișmigiu.

Un element inedit al Palatului Kretzulescu este sera construită în aripa dreaptă a clădirii, locul preferat al Elenei Kretzulescu, care era o mare iubitoare de flori. De asemenea, un alt aspect interesant este diferența de nivel dintre latura nordică și cea sudică a palatului, de aproape un etaj, clădirea fiind construită pe un teren aflat în pantă.

Există și un alt secret al acestei construcții, care a ieșit la iveală în anul 1911, cu ocazia unui uriaș scandal apărut după moartea celui de-al doilea soț al Elenei Kretzulescu, generalul Panait Warthiadi, conform b365.ro.

Elena Kretzulescu a reclamat dispariția din casă a unor bijuterii și a unei uriașe sume de bani - 700.000 de lei. Învinuit a fost un prieten de familie, de profesie arhitect, dar acesta a fost achitat, din lipsă de probe, scrie în volumul „Palatul Elena Kretzulescu”, de Cezara Mucenic și Oliver Velescu, publicat la Editura Simetria, în 2021.

În timpul procesului, avocații au prezentat instanței de judecată planul Palatului Kretzulescu, care, în mod surprinzător, avea dormitorul mai mare ca sufrageria. Amplasarea dormitorului era de asemenea neobișnuită pentru acea vreme - chiar la stradă, nu spre grădină, unde ar fi fost ferit de privirile curioșilor.

Explicația pentru această decizie neobișnuită constă în dezinteresul proprietarei pentru viața mondenă. Elena Kretzulescu nu organiza multe serate sau evenimente la palat, astfel încât a decis ca încăperea cea mai mare și mai frumoasă să-i fie dormitor, iar sufrageria, adică locul de primire a musafirilor, să fie spre grădină, în partea opusă, într-o cameră de dimensiuni mai mici.

În 1927, Elena Kretzulescu, în vârstă de 70 de ani, a fost nevoită să vândă palatul Primăriei Capitalei, pentru că nu mai dispunea de sumele necesare pentru întreținerea unei clădiri atât de mari.

Ajuns în proprietatea statului, complexul suferă modificări importante, la propunerea lui Nicolae Iorga, ministru al Instrucțiunii, Cultelor și Artelor și președinte al Comisiunii Monumentelor Istorice. Acesta decide integrarea grădinii palatului în Parcul Cișmigiu, pentru a fi dată publicului, mobila luxoasă este înlocuită cu birouri de lucru, iar Palatul Kretzulescu devine sediul Muzeului de Artă Veche Religioasă.

Din fericire, clădirea a rezistat foarte bine cutremurului din 1940 și a scăpat de bombardamentele din timpul războiului. După anul 1948, când au venit comuniștii la putere, palatul a fost transformat în sediu al Consiliul General al Sindicatelor din România, iar ulterior a găzduit și alte instituții. În 1972, clădirea a devenit sediul Centrului European de Învățământ Superior al UNESCO (CEPES - Centre Européen pour l'Enseignement Supérieur).

Palatul a fost complet renovat în 2003, redobândindu-și frumusețea de odinioară, dar, din păcate, fiind o clădire de birouri, nu poate fi vizitat.